15 ani fără Ovidiu Iuliu Moldovan: Nu a mai jucat după pierderea mamei. Și-a „ascuns” moartea

Au trecut 15 de la moartea unui dintre cei mai mari actori români. Ovidiu Iuliu Moldovan se stingea pe 12 martie 2008, singur, fără „publicitate”, într-o discreție absolută.

Și-a ascuns boala

Nici măcar fratele său, Mircea Moldovan, nu a ştiut că are ciroză, ştia doar că suferă de diabet. Ultima dată fratele său a vorbit cu actorul duminică, luni a fost internat, iar miercuri marele artist a murit.

„Era o aniversare când mergeam la el, în Bucureşti.

Avea un cerc de prieteni, printre care erau Dinică, Dan Piţa, Caramitru... Îi suna şi le zicea: <<O vinit frăţioru' meu din Cluj cu palincă cu slănină. Haideţi repede!>>.

Şi ei veneau şi petreceau. Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea la nebunie să urce pe scenă în spectacolele de teatru şi de poezie. Era ahtiat după Eminescu. Pelicula n-a iubit-o atât de mult!”, a spus fratele său.

Actorul mai urcase pe scenră în urmă cu două luni când, la aniversarea lui Eminescu, a recitat versuri pe scenă alturi de Valeria Seciu.

Pe 15 ianuarie 2008, Iuliu Moldovan era deja bolnav, dar aproape nimeni nu știa asta. Se refugiase într-o singurătate absolută, mai ales după moartea mamei sale. Îndrăgostit de Eminescu, din care recita grozav, decide să participe alături de actorii Valeria Seciu, Ion Caramitru şi clarinetistul Aurelian Octav Popa, în cadrul recitalului extraordinar „Trecut-au anii…”, dedicat împlinirii a 158 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu.

Citește și: Bolnav, Iuliu Moldovan urcă ultima oară pe scenă și recită din Eminescu. Moare, singur, după 2 luni

Decesul mamei, lovitura grea

Moartea mamei sale, în 1995, i-a sfâşiat inima lui Ovidiu Iuliu Moldovan. S-a retras. A refuzat să mai joace în filme şi a apărut doar în spectacole de teatru şi poezie.

Ultimul său mare rol a fost „Pantazi”, din „Craii de Curtea-Veche”, al lui Mircea Veroiu.

Ultimul său rol într-o piesă de teatru fusese în „Azilul” lui Maxim Gorki. Mai juca, sporadic, ”Celălalt Cioran” după ”Caietele” lui Emil Cioran, regizat special pentru el de Radu Penciulescu.

Montajul a avut premiera în 2002, fiind inclus în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti. „Celălalt Cioran” a fost inclus în proiectul „Voci şi spectacole memorabile”, realizat de UNITER şi Societatea Română de Radiodifuziune, reprezentând „cartea audio” a acestei creaţii în care actorul îl interpretează pe Cioran.

Pierderea tatălui, prematură

Viaţa lui Ovidiu Iuliu Moldovan a fost marcată de pierderea prematură a tatălui său, luat prizonier de război şi omorât împreună cu alţi 40 de camarazi, de luptătorii lui Miklos Horthy.

Actorul a încercat toată viaţa să afle ceea ce s-a întâmplat cu părintele său, dar nu a reuşit. Din respect faţă de acesta, actorul şi-a luat numele „Iuliu”. Moartea mamei sale, survenită în 1995, i-a sfâşiat inima lui Ovidiu Iuliu Moldovan, astfel că după acest episod, s-a închis in el, s-a retras din viaţa publică, aparând ocazional pe scena Naţionalului şi în recitalurile de poezii eminesciene.

A iubit și a fost iubit, și asta i-a fost suficient, se pare. Nu și-a dorit nevastă, dar și-ar fi dorit copii. Conform apropiaților, cea mai mare neîmplinire a sa a fost faptul că nu a avut urmași. A trăit, până la sfârșitul vieții, singuratic și trist.

Ce spunea despre actori

„Fără îndoială, actorul are şi un dram de histrionism - dar nu în sens derizoriu sau peiorativ, ci în acela de concept teatral.
Toate rolurile cu care se întâlneşte actorul sunt ipostaze posibile într-o existenţă umană; sau în mai multe existenţa umane. Evident că există tentaţia de a întâlni o partitură care să întrunească tot ceea ce marii gânditori, marii artişti au reuşit sau au încercat să analizeze pe parcursul istoriei spiritualităţii umane.

Cred însă că acest lucru este imposibil. Echivalentul teatral al personajului literar presupune o sumedenie de ipostaze imposibil de realizat de către un singur actor în planul unui echivalent semantic teatral”, spune Iuliu Moldovan în deschiderea interviului....”, potrivit unui interviu.

Citește și: Interviu INEDIT cu Iuliu Moldovan: Sunt de profesie transilvănean. Orice actor are mai multe suflete

Viață de artist

Actorul s-a născut în satul Vişinelu, localitatea Sărmaşu, judeţul Cluj (astăzi, judeţul Mureş), la 1 ianuarie 1942. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa profesorilor Pop Marţian şi Octavian Cotescu, pe care l-a absolvit în 1964.

Şi-a început cariera pe scena Teatrului Naţional din Timişoara, unde fusese repartizat. Aici, a jucat între anii 1965-1969, într-o serie de spectacole, între care: "A 12-a noapte" de W. Shakespeare, "Anotimpurile" de Werker, "Romulus cel Mare" de F. Durrenmatt, "Pădurea împietrită" de Sherwood, "Dactilografii" de Schisgall, "Pogoară iarna" M. Anderson.

Începând din 1970 şi până în 2002, ca actor al Teatrului Naţional din Bucureşti, a interpretat o multitudine de personaje din literatura dramatică românească şi universală.

A fost: Oswald în "Regele Lear" de William Shakespeare (1970, regia Radu Penciulescu), Ian în "Prima zi de libertate" de Leon Kruczkovski (1971, regia Dan Nasta), Thomas în "Generoasa fundaţie" de Antonio Buero Vallejo (1978, regia Horea Popescu), Caligula în piesa cu acelaşi nume de Albert Camus (1980, regia Horea Popescu),

Despot Eraclid în "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri (1983, regia Anca Ovanez Doroşenco), Malvolio în "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare (1984, regia Anca Ovanez Doroşenco), Gelu Ruscanu în "Jocul ielelor" de Camil Petrescu (1986, regia Sanda Manu),

Carson în "Marea" de Edward Bond (1987, regia Horea Popescu), Baiazid Yildirim în "Moştenirea" de Tudor Popovici (1989, regia Horea Popescu şi Mihai Manolescu), Iason în "O trilogie antică - Medeea" după Euripide şi Seneca (1990, regia Andrei Şerban), Avram Iancu în spectacolul cu acelaşi nume de Lucian Blaga (1991, regia Horea Popescu), Orsino în "Noaptea regilor" de William Shakespeare (1991, regia Andrei Şerban), Lopahin în "Livada de vişini" de A.P. Cehov (1991-1992, regia Andrei Şerban),

Tamerlan în "Tamerlan cel Mare" de Christopher Marlowe (1994, regia Victor Ioan Frunză), Platonov în piesa cu acelaşi nume de A.P. Cehov (1994, regia Ivan Helmer), Penteu în "Bacantele" de Euripide (1997, regia Mihai Măniuţiu), Baronul în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (1998, regia Ion Cojar),

"Celălalt Cioran", pe texte din "Jurnalul" lui Emil Cioran (2002, regia George Banu şi Radu Penciulescu), "Trecut-au anii..." (2008, recital de poezie din lirica lui Mihai Eminescu), se menţionează pe site-ul Teatrului Naţional Bucureşti.

Din filmografia sa amintim: "Despre o anume fericire" (1974, regia Mihai Constantinescu), "Actorul şi sălbaticii" (1975, regia Manole Marcus), "Dincolo de pod" (1976, regia Mircea Veroiu),

"Artista, dolarii şi ardelenii" (1978, regia Mircea Veroiu), "Profetul, aurul şi ardelenii" (1978, regia Dan Piţa), "Un om în loden" (1979, regia Nicolae Mărgineanu), "Pruncul, petrolul şi ardelenii" (1980, regia Dan Piţa), "Bietul Ioanid" (1980, regia Dan Piţa),

"Semnul şarpelui" (1982, regia Mircea Veroiu), "Castelul din Carpaţi" (1982, regia Stere Gulea), "Întâlnirea" (1983, regia Sergiu Nicolaescu), "Dreptate în lanţuri" (1984, regia Dan Piţa), "Horea" (1984, regia Mircea Mureşan), "Punct şi de la capăt" (1986, regia Alexa Visarion), "Cuibul de viespi" (1988, regia Horea Popescu),

"Flori de gheaţă" (1989, regia Anghel Mora), "Somnul insulei" (1993, regia Mircea Veroiu), "Nopţi de crystal" (1994, regia Tonia Marketaki, producţie Grecia), "Crăciun însângerat" (1996, regia Claudio Nasso, producţie Canada) şi "Craii de Curtea Veche'' (1997, regia Mircea Veroiu)