Obligat să abdice de către comuniști și să trăiască în exil aproape jumătate de veac, regele mărturisea, în interviul acordat Europei Libere, în septembrie 1989, că, dacă românii vor fi liberi din nou, își va face datoria, fără a avea pretenția de a urca înapoi pe tron.
„Rolul meu a fost, este şi rămâne de a exprima năzuinţele românilor... În cazul în care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu colaborarea celor care şi-au luat răspunderi faţă de noi, la Ialta de pildă, vom redeveni un popor liber, eu îmi voi îndeplini, bineînţeles, răspunderile mele, îmi voi face datoria precum mi-am făcut-o când, împotrivindu-mă dictaturii naziste şi apoi dictaturii comuniste, am luptat pentru democraţie şi pentru drepturile omului“, spunea regele, în interviul acordat la Versoix jurnaliștilor Europei Libere.
Nașterea lui Mihai, întâmpinată cu salve de tun, a fost sărbătorită în întreaga țară și consemnată și în Monitorul Oficial: „În seara zilei de 24 octombrie, ivindu-se în starea sănătății Alteței Sale Regale Moștenitoarea simptome cari puteau repede aduce complicații serioase, o intervenție a fost judecată indispensabilă. Ea a avut loc cu succes în ziua de 25 octombrie după-amiaza. Alteța Sa Regală a dat naștere la orele 19,40 unui principe de constituție destul de satisfăcătoare. Starea Augustei Mame este ameliorată (...) Noul principe se va numi Mihai. Guvernul nostru a înștiințat guvernul elen printr-o telegramă despre nașterea noului vlăstar princiar al României”, potrivit RFI.
Mihai a domnit pentru prima dată când avea șase ani, în 1927, după moartea bunicului său, Ferdinand, pentru că tatăl său, Carol al II-lea renunțase la tron cu doi ani înainte, pentru a trăi în exil cu Elena Lupescu. Între 1930 și 1940, Carol al II-lea se întoarce în țară, iar Mihai devine Mare Voievod de Alba Iulia. În această perioadă, își vede mama, pe principesa Elena, doar câteva săptămâni pe an, la Florența.
Mihai urcă din nou pe tron în 1940, după ce mareșalul Ion Antonescu îl silește pe Carol să abdice în favoarea fiului său de 18 ani. Despre ziua de 23 august 1944, întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea lui Antonescu, regele Mihai spunea, într-un discurs din 2004, susținut la Cotroceni:„ Actul de la 23 August nu este nici pe departe singurul eveniment istoric falsificat în România. Dar este, cu siguranță, cel mai falsificat eveniment din Istoria noastră. (...) Am fost, de asemenea, acuzat că am greșit crezând că acțiunea mea de la 23 August ar fi putut garanta României statutul de țară victorioasă la sfârșitul războiului sau că ar fi putut salva România de ocupația sovietică. Desigur nu știam, la acea dată, că toate democrațiile, la care românii se uitau ca la un model, deciseseră deja să ne lase pe mâna sovieticilor. Acele documente rușinoase, completate cu ridicolele lor “procentaje de influență”, au apărut la lumină mult mai târziu. Dar știam că, dacă războiul continuă în felul în care vroia Antonescu, România ar fi fost monstruos distrusă. Iar eu nu aveam de ales între ocupația sovietică și independența completă. Eu am știut că o ocupație temporară sovietică era inevitabilă. Dar am crezut că sancționarea temporară a Armatei Roșii pe pământ românesc, bazată pe o înțelegere cu guvernul nostru, ne-ar da cel puțin speranța că ocupația ar lua sfârșit la finele războiului. A fost acest gând o naivitate? Poate, văzut cu ochii de astăzi. Dar a fost singura fărâmă de speranță, la vremea aceea, pentru a păstra ceva din independența noastră și ar fi fost o crimă să nu fie încercată”.
În 30 decembrie 1947, regele este obligat să abdice, de către comuniști, iar la începutul lui ianuarie 1948, regele părăsea țara, împreună cu familia regală. În iunie 1948, Mihai s-a căsătorit, la Atena, cu Ana de Bourbon-Parma, din familia regală a Danemarcei. Altețele lor regale au cinci fiice: Margareta (n. 1949), Elena (n. 1950), Irina (n. 1953), Sofia (n. 1957) și Maria (n. 1964).
Mihai avea să nu mai intre în țară până în 1990, iar cetățenia română și-a recăpătat-o abia în 1997. În anii 1990, au fost mai multe episoade rușinoase, în care regelui i-a fost interzis să intre în țară. Astfel, în 25 decembrie 1990, regele este întors din drumul spre Curtea de Argeș, condus la aeroport și obligat să părăsească țara. În 1992, guvernul i-a permis să se întoarcă în țară de Paște, însă, pentru că se bucura de popularitate, regimul Iliescu i-a interzis intrarea în țară în următorii ani. În 1994, regelui i-a fost din nou refuzată intrarea în țară, pe motiv că nu se acordă vize. Abia după înfrângerea lui Iliescu în alegerile prezidențiale, regele revine în țară și își recapătă cetățenia română. Regele și regina Ana s-au mutat în țară în 2001, locuind cel mai mult la Săvărșin, în județul Arad.
În octombrie 2011, la împlinirea a 90 de ani, regele a susținut în Parlament un discurs istoric, primul de la abdicarea sa din 1947: „Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci şi de etică, simţ al datoriei. Iubirea de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil şi generos. (...) Am servit naţiunea română de-a lungul unei vieţi lungi şi pline de evenimente, unele fericite şi multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca şi toate ţările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectaţi şi pricepuţi. (...) Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”.
În august 2016, regina Ana s-a stins din viață, iar în 5 decembrie 2017, a decedat și regele Mihai. Zeci de mii de oameni și-au condus suveranul pe ultimul drum. Regele a fost înhumat la Mănăstirea Curtea de Argeș.
