Zavaidoc, celebrul lăutar din perioada interbelică, a cântat pe front în Primul Război Mondial.
Celebrul lăutar român, iubit de femei
În anii 30 umplea până la refuz restaurantele bucureştene şi câştiga sume uriaşe. A refuzat să fie tenor la Opera Română şi a preferat muzica lăutărească.
„Când cânta «Maria neichii, Marie»… ehe… plângea lumea… şi plâng şi eu acum… Cânta multe cântece.: «De când ne-a aflat mulţimea», cânta şi romanţe, cântece de petrecere, cânta de toate… El încheia programul. Ridica sala-n picioare. Era un bărbat cuminte, la locul lui, iubit de public şi de femei. Nu era înalt. Era arătos”, spunea despre Zavaidoc, Florea Voinicilă, violonist în taraful celebrului lăutar.
Citește și: Compune 400 de șlagăre cântate și de Zavaidoc sau Ioana Radu. Se prăbușește fără suflare la 37 ani
Pe numele său real Marin Teodorescu, Zavaidoc s-a tras dintr-o familie de lăutari. Era fiul vestitului lăutar Tănase Teodorescu şi al Constanţei. S-a născut la Piteşti pe 8 martie 1896. Talentul de la părinţi l-a moştenit nu doar el, ci şi fratele Vasile şi cele două surori ale sale Maria şi Zoe.
Zavaidoc a rămas orfan în adolescenţă. Când avea 14-15 ani, tatăl său a murit şi deşi era cel mai mic dintre cei patru fraţi, lui i-a revenit sarcina de a asigura un venit familiei.
În 1916 a plecat în armată, iar doi ani mai târziu s-a înregimentat ca voluntar în Primul Război Monial. Numele de ”Zavaidoc” l-a căpătat în vreme de război.
L-a avut comandant pe Traian Moşoiu, un iubitor al cântecelor populare româneşti. Când l-a auzit cântând, comandantul i-a spus ”Zavaidoc”, după denumirea străveche de ”zavaidoacă”, care înseamnă ”năbădăioasă”.
În Primul Război Mondial, Zavaidoc a cântat răniţilor de pe frontul din Moldova, în echipa condusă de marele George Enescu
Taraful fraţilor Zavaidoc a luat naştere după război. Iniţial, trupa îl avea solist pe Zavaidoc, interpret la vioară pe Vasile şi la acordeon pe sora acestuia, Zoia.
Citește și: Cum a ajuns Negru Vodă, întemeietorul Țării Românești? Personaj misterios, contestat de istorici
În trupă a intrat mai târziu şi soţul Zoiei, grecul Tănase Perlidius care cânta la clarinet. Muzica tarafului lui Zavaidoc a ajuns să fie cunoscută în toată ţara.
Ani în şir, Zavaidoc şi fraţii lui au urcat pe cele mai importante scene de spectacole din ţară, umplând până la refuz sălile. Renumele tarafului a depăşit graniţele ţării. În 1937, Zavaidoc a cântat la Paris făcând parte din delegaţia României la Expoziţia Universală care reunea artişti din toate ţările, potrivit historia.ro.
A refuzat să se facă tenor la Opera Română
În anii săi de glorie, lui Zavaidoc i s-a propus să fie solist de operă. Se spune că Dumitru Mihăilescu Toscani, celebru tenor la Opera Română, a încercat să-l convingă pe Zavaidoc să se facă tenor.
Lăutarul a ales însă muzica pe care o iubea cel mai mult, cea lăutărească şi populară.
A ales însă să cânte în restaurantele Bucureştiului interbelic pentru că aici câştiga enorm. Umplea restaurantele cu clienţi care rămâneau la mese până dimineaţa numai pentru a-i asculta cântecele. Patronii de restaurante se băteau pe taraful lui Zavaidoc pentru că prezenţa lăutarilor în local asigura clientelă.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
În zilele sale de glorie, Zavaidoc câştiga sume uriaşe şi era extrem de mărinimos. „Avea la Bucureşti trei maşini cu şofer. Cât cânta, şoferul stătea la o masă şi consuma orice, că plătea „tata”.
Avea milioane, dar era darnic. Când trecea gunoierul pe stradă, îl chema în casă, deschidea şifonierul şi-i spunea să aleagă ce costum vrea! Le întreţinea şi pe nepoatele sale, dar ajuta cu bani şi studente de la Conservator”, povestea într-un interviu fiica lui Zavaidoc, Constanţa.
Curtat de femei
Celebrul lăutar era foarte curtat de femei. Zavaidoc s-a căsătorit la 43 de ani cu Constanţa, mai tânără decât el cu 15 ani. Ea i-a dăruit lăutarului trei copii: două fete, Constanţa şi Niculina, şi un băiat botezat Zavaidoc.
La naşterea primului său copil, Zavaidoc a fost atât de fericit, încât a străbătut Piteştiul de la un capăt la celălalt într-o sanie plină cu sticle de şampanie, pentru a ciocni cu orice trecător. Chiar şi după căsătorie continua să fie căutat de admiratoare, acasă, la Piteşti.
În 1943, a primit ordin de concentrare la o unitate din Târgovişte. Aici s-a îndrăgostit de Tuca, o tânără frumoasă pentru care a fost la un pas de divorţ.
A murit sărac şi orb
La bombardamentele din 1944, casa din Bucureşti a lui Zavaidoc a fost distrusă.
Mai mult, banca unde îşi ţinea economiile a dat faliment, iar Zavaidoc şi familia lui, împreună cu alţi cinci copii rămaşi în grija lui după moartea surorii, au fost obligaţi să se refugieze la Caracal.
Cânta noapte de noapte prin toate localurile pentru a-şi putea întreţine familia. Stresul şi efortul fizic i-au suprasolicitat în asemenea hal organismul, încât pe 31 decembrie 1944 a fost internat de urgenţă la Spitalul Filantropia din Bucureşti. Ultimele săptămâni au fost un infern.
Citește și: Povestea spadei de aur, cu o vechime de 3.700 de ani, descoperită în Dâmbovița: E unicat în Europa
Tensiunea îi ajunsese la 28 şi asta i-a cauzat orbirea. Apoi, a urmat o nefrită galopantă (n.r. – boală care constă în inflamarea rinichilor), care i-a adus şi sfârşitul, pe 13 ianuarie 1945.
„Aveam 4 ani când tatăl meu a murit. Ţin minte că era la început de an, în ianuarie, şi mama ne-a dus pe mine şi pe fratele meu la Spitalul Filantropia, unde era internat. L-am sorcovit şi tata plângea“, îşi amintea fiica lui.
Zavaidoc şi fiica lui cea mică au fost înmormântaţi la Mănăstirea Cernica, unde astăzi se mai găseşte doar o cruce de piatră, spartă, pe care stă scris cu vopsea: ZAVAIDOC, potrivit adevărul.ro.
