Marin Preda avea să moară în noaptea de 15 mai a anului 1980. El se afla în camera numărul 6 a camerei de creație de la Mogoșoaia. Marin Preda avea doar 56 de ani și multe de oferit literaturii române.
Oficial, a murit înecat în propria vomă după ce consumase mult alcool.
Cine a vrut să „îl termine” pe Marin Preda
„Avea, cu siguranță, presentimentul morții, altfel nu-mi explic de ce la masă, în timp ce mâncam, mi-a repetat de câteva ori cu o tristețe albă, vag resemnată:
"Băiete, ăștia vor să mă termine", iar eu îl ascultam fară să am îndrăzneală să îl întreb cine sunt "ăștia" și de ce vor să-l "termine". Ceva mai tărziu, în ziua în care s-a întâmplat nenorocirea, fratele meu, Marinică, a ajuns într-un suflet la Mogoșoaia, unde poetul Virgil Mazilescu, pe care îl vedea pentru prima oară, l-a luat deoparte și, pe un ton de maxima confidențialitate, a început să-i povestească tot ce știa și credea el despre moartea scriitorului”, povestește scriitoare Sâzâiana Pop pentru formula-as.ro
Scriitoarea a stat, la rândul ei, o vreme în casa de creație de la Mogoșoaia și spune că Marin Preda a fost, cu siguranță, ucis.
„Eu nu cred în versiunea oficiala a decesului său. Cred că a fost omorât. Nu mai stăteam la Mogoșoaia când s-a petrecut tragedia, dar după moartea lui Preda, am vorbit cu paznicii de acolo, martorii ultimelor zile din viața lui. Aveau încredere în mine.
Eu nu cred în versiunea oficiala a decesului său.
Îi cinstisem adesea cu câte o bere, așa că au vorbit deschis despre cele întâmplate. Erau îngroziți. Oameni simpli, dar inimoși, plângeau când vorbeau despre el. Îi chema ciudat, nea Duminică și nea Răsărit... doi martori cumva de pe lumea cealaltă, care veniseră să spună adevărul.
Citește și: Al Bano a aflat ce s-a întâmplat cu fiica lui dispărută acum 30 de ani. „Am vrut să mă sinucid”
Relatările lor erau identice. Spuse mai agitat sau mai moale (Duminică era mai tânăr decât nea Răsărit), ele sunau la fel: Marin Preda știa că o să moară. Se simțea urmărit, i-era frica, își baricada camera, plângea, ieșea noaptea gol, pe culoarul pustiu, strigând îngrozit: "Mă omoară, băiete, mă omoară!". "Cine să vă omoare, dom' Preda?", îl linișteau. "Mă omoară! Mă omoară!". S-a spus că printre motivele morții a fost și-o lovitura primită la căderea din pat”, evocă scriitoarea. Care amintește că paturile erau înalte de 30 de centimetri.
Sriitoarea explică de ce Mogoșoaia era un Rai al scriitorilor, chiar dacă nu era un confort ridicat. Viața boemă cântărea mai mult.
„O conservă cu scriitori, cei mai mulți de duzină, dar în care te simțeai, oricum, mult mai bine decât în maghernița ta de la bloc, unde ziua scriai ascultând simfonia apei de la WC-uri, iar noaptea, exprimarea fiziologica a vecinilor. Înghesuială pe metru patrat de la Mogoșoaia era suplinită de spațiul magnific care o înconjură”, spune scriitoarea.
Avea Securitatea motive să îl ucidă?
Nicolae Manolescu îl citează pe Preda vehement contra comuniștilor, dar - spune criticul - mai degrabă a legitimat socialismul.
Citește și: Ileana Popovici își reîntâlnește prima iubire după trei decenii. Se căsătorește la 50 de ani
„Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”, a spus Preda curajos. Doctrina realismului socialist, dimpotrivă, a părut să o legitimeze, implicit, prin tematica scrierilor sale, începând cu volumul al doilea din „Moromeții”, așa cum arăta pe drept cuvânt criticul Nicolae Manolescu.
Totuși, romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”, apărut în anul morții lui Preda, ataca anumite aspecte ale regimului. Romanul va fi retras din librării după câteva săptămâni. După alte câteva luni, Preda avea să fie găsit mort în Casa scriitorilor de la Mogoșoaia.
Scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu este cel care l-a găsit mort pe scriitor. Își amintește că a intrat în camera lui Preda pentru a-l trezi, urmând a pleca la Focșani.
”În dimineaţa plecării, telefoanele de la Focsani mă zăpăciseră. Întâlnirea lui Preda cu cititorii urma să se desfăşoare în sala teatrului. Era aşteptat de toată lumea. Se pregatea un fel de sărbătoare a autorului. Pe la ora 11.30 l-am luat pe Cornel Popescu şi-am plecat la Mogoşoaia.
Era o zi friguroasă. Am urcat în goană scările din marmură şi am bătut la uşa camerei cu numarul 6. Niciun raspuns. Am mai ciocănit o dată. Linişte. Am apăsat clanţa şi uşa maronie s-a deschis... Marin Preda părea că doarme într-o poziţie nefirească”, a spus Tănăsescu.
Scriitorul murise și nimic nu mai era de făcut.
“Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât. Dumnezeu ştie de cine şi cum”, declara fratele lui Preda.
Criticul Alex Ştefănescu spunea că, imediat, a început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, lichidat, fie de oamenii lui Ceauşescu, fie de agenţi ai KGB.
Aurora Cornu, prima soţie a lui Marin Preda declara într-un interviu la Paris : „După ce am văzut fotografiile date de poliţie cu cadavrul lui Marin nu poţi să nu te întrebi dacă nu este vorba de un asasinat”.
O dragoste la prima vedere
O mică paranteză. Aurora Cornu a fost marea iubire a lui Preda. S-au cunoscut în 1954, la malul mării. A doua zi, Marin Preda îi scrie o scrisoare în care îi mărturisește iubirea.
„Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (...)
Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspiraţiile tale, somnul tău... Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“.
Scrisorile dintre cei doi vor fi publicate postum.
Într-o altă episotolă, Preda îi spune: „Şi văd ochii tăi (care au de la o vreme ceva jucăuş, ceva dulce şi viclean totodată) deschişi pe jumătate asupra mea şi-ţi văd gura zâmbind…
Este ispita raiului! (…) Oh, te iubesc! Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri…”
Eu v-am dat „Moromeții”
Se vor căsători în 1955, iar relația lor va fi una intensă. Poate de aceea, căsătoria lor nu a durat decât 4 ani.
Aurora a rememorat pentru adevarul. ro cum s-a lăsat cucerită: „Cu literatura lui. Și pe urmă faptul că avea un cap de intelectual foarte intersant între ceilalți scriitori - nu prea era nici unul frumos, în afară de Petru Dumitriu, al doilea mare scriitor în vremea aia. Eu l-am lăsat la mare și am plecat la Sinaia și de acolo sunt scrisorile de dragoste.
Repet: Dumnezeu ni l-a dat pe Marin Preda, dar "Morometii" vi i-am dat eu. Eu i-am descoperit manuscrisul cu copilăria lui în sertar, pe care nu voia să-l publice. El băgase deja personaje în alte scrieri, pe Adam Fântână, Marioara Fântână. După ce el a publicat "Moromeții" eu l-am lăsat pe Marin. Timp de patru ani nu ne-am despărțit aproape deloc, am stat unul peste altul. A publicat "Morometii", voia să scrie "Risipitorii". Apoi, un an de zile am avut eu șantajul cu anorexia, nu mâncam deloc".
Ce s-a scris în certificatul de deces
"Cadavrul este îmbrăcat cu pijama, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb.Pe mucoasa buzei superioare, lângă comisura stângă prezintă o mică zonă echimotică cu o contuzie superficială în centrul ei, corespunzând caninului superior stâng. În dreptul corpului decedatului, pe covor, se observă o pereche de ochelari cu bratele deschise”, au consemnat reprezentanţii Procuraturii în procesul verbal redat în cartea ”Dosarul Marin Preda”.
Potrivit certificatului medico-legal moartea lui Preda ”s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”.
Aproape nimeni dintre apropiați nu crede această variantă.
