Așa, am găsit. A început școala. Avem în anul de grație 2019 cel mai mic număr de studenți pe care l-a avut țara asta a noastră în ultimii 20 de ani. Nu cu 10 sau 100 mai puțini, ci chiar la JU-MĂ-TA-TE-N-PA-NA-MEA față de câți aveam acum 9 ani, în 2010.
Asta pentru că școala, în general și facultatea, în particular, au probleme. Mari. Din ce în ce mai mari. Probleme care au căscat prăpăstii uriașe în ultimii 10-20 de ani.
Suntem în plină anomie socială de 30 de ani încoace iar mediul nostru universitar, cel mai profund spațiu de (re)definire a societății noastre, în loc să ia problema de coarne, se face că plouă și continuă să țeasă mecanic, robotic, somnambul, haine invizibile pe măsura viselor fiecărui absolvent.
Suntem în budă, suntem în căcat. Și social, și MOral. Suntem mulți dintre noi neduși la psiholog sau psihiatru. Suntem un popor plin de probleme individuale si de grup și, in plus, lipsit complet de empatie, drept pentru care răspunsul la orice destăinuire a unei probleme nu duce la înțelegere, ci declanșează replica în oglindă: „a, pff, asta nu-i nimic, stai să vezi ce probleme am eu!…"
Ce faci dacă realizezi toate astea? Ori încerci să faci ceva, să schimbi ceva, și suntem deja din ce în ce mai puțini cei care încearcă. Ori îți bagi picioarele și te retragi în lumea ta. Ca MO.
