O pensionară şi-a transformat casa în muzeu sătesc, cumpărând vechituri

O pensionară şi-a transformat casa în muzeu sătesc, cumpărând vechituri. Se numeşte, pentru cei care o cunosc, tanti Jeni şi și-a făcut un muzeu propriu, din banii de pensie.

”Umblu prin târgurile de vechituri, unde găsesc mici comori”, spune tanti Jeni, fericită.

O pensionară şi-a transformat casa în muzeu sătesc

E singurul muzeu din Petiș, un sat cu numai 20 de locuitori. Casa cu numărul 63, din satul Petiș, are o grădină lungă, care dă în Coasta Popii, o culme acoperită cu fagi semeți.

Este o dimineață rece, iar fumul albicios ce iese din hornul casei ia calea pădurii, învăluind copacii. Aici locuiește tanti Jeni, așa cum îi spune toată lumea, femeia care a organizat un muzeu, cu mici comori strânse de ea, de la târgurile rurale din zonă.

Povestea de viață a sibiencei a fost relatată pe pagina de Facebook a Consiliului Județean. „Ați venit la muzeu?” Aceasta este întrebarea pe care tanti Jeni o adresează din cadrul porții, oricărui om venit în Petiș.

Citeşte şi: Noul Castel al lui Dracula, deschis într-un sat din România. Unde îl putem găsi

Sunt doar câteva suflete care mai locuiesc în permanență aici, ceea ce face ca, din punct de vedere statistic, cele aproape două duzini de săteni să fie arondate unui muzeu, record greu de egalat și știut doar de puțină lume.

Prin bătătura locuinței se ajunge la o construcție alăturată, o casă veche pe fațada căreia timpul și-a scrijelit trecerea. Este joasă, iar lumina intră cu zgârcenie prin geamurile micuțe ce dau înspre grădina cu legume.

„Am început să adun diferite lucruri vechi prin 1997. Eu am crescut la țară, în Șalcău, acolo, lângă Mihăileni. Sunt sibiancă get-beget. Mama m-a învățat să cos straie și mai știu și fiecare unealtă din bătătură la ce și cum se folosește”.

Citeşte şi: Cum a ajuns să arate Bojdeuca lui Creangă. Restaurarea este considerată controversată

Mică de statură, tanti Jeni este plină de energie, aidoma unui om ce veșnic nu-și află locul: „Umblu prin târgurile de vechituri unde găsesc mici comori. Le cumpăr din amărâta de pensie pe care o am.

Am mai adunat câte ceva de la vecinii din sat, care se pregăteau să le arunce. Nici nu vă închipuiți ce vor să arunce oameni sau ce puteți să găsiți în târgurile de vechituri.”

A lucrat la „Drapelul Roșu”: ”Din cauza scamelor de bumbac, am făcut chisturi la plămâni”, spune tanti Jeni, conform turnusfatului.ro.

Costumele stau atârnate pe umeraşe

Muzeul are trei încăperi. O sumedenie de costume populare de pe Valea Hârtibaciului, de pe Secașe, Târnave sau din Mărginime, stau atârnate pe umerașe, așteptând parcă să fie scoase la joc sau duse la biserică:

„Au fost vremuri frumoase, în care nu puteai să ieși din casă dacă nu aveai un costum de Doamne-ajută. Nu te duceai așa, de capul tău, la slujba de sărbători sau la nuntă.

Unele costume le-am cusut eu, așa cum mama m-a învățat. Nu mă îndur să dau cuiva vreo ie, apăi un costum întreg!”, povestește tanti Jeni.