Sanda Manu, profesoara care a avut pe „mâini” numeroși mari actori s-a stins astăzi. Sanda Manu s-a născut la 6 august 1933 şi a fost căsătorită cu actorul Ştefan Tapalagă.
Sanda Manu a crescut într-o familie de artiști
Tatăl ei a fost apreciatul actor Ion Manu. A absolvit cursurile Facultății de Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind colegă, printre alții, cu Radu Penciulescu
„Cred că a fost cel mai important lucru din viața mea. Familia mea, educația, oamenii pe care i-am cunoscut, căminul, obiceiurile. Au fost niște părinți extrem de importanți pentru mine... Dar trebuie să mai adaug un părinte. Am avut o guvernantă austriacă. Care a venit la mine când aveam un an și care a plecat de la mine când aveam 51 de ani. Și ei trei ne-au marcat existența, m-au pregătit pentru viață”, îşi aminteşte Sanda Manu potrivit digi24.ro
Atenție la detalii
„Tata avea un obicei ciudat, care la început m-a intimidat teribil. Mă întreba ce-am facut în ziua respectivă. „Ce ai facut azi, ce ai făcut azi?”. „Păi, am fost la școală și m-a ascultat la geografie și am venit acasă”. „- Și?”. „-Și la geografie mi-a dat 9”, să zicem. Eram tocilară”, povesteşte profesoara de teatru. „Şi el zicea: „Cum? Dar ce s-a întâmplat?”. „- Unde să se întâmple, tata, ceva? Mă duc la şcoală, viu, ce sa fac? Viu pe acelaşi drum, ce să fac?”.
Şi zice: „N-ai văzut nimic? Nu e în vreo grădină un trandafir pe care - erau pline de trandafiri grădinile din parcul lângă care locuiam – pe care-l aştepţi să înflorească de câte ori treci, aşa?”. Nu m-am gândit să mă uit la trandafiri... Mă învăţa un lucru elementar pentru un artist... detaliul! Arta se face prin detaliu, toate artele şi în special arta asta”, mărturiseşte Sanda Manu.
A ajuns la „regie” căzând de la „actorie”
A dat la actorie, dar nu a intrat. Așa a ajuns la Facultatea de Regie fără să ştie mare lucru. Erau 40 de locuri și numia 18 candidați. „Citeam toţi de rupeam pământul şi pe vremea aia nu se găsea de citit. N-aveam voie să citim, nu se găsea tot Eminescu, adică a fost epurare mare în cultură. Dar noi citeam pe nerăsuflate şi încercam, aflam câte ceva şi încercam fel de fel de lucruri”, mai spune regizoarea.
„Şi acolo am aflat ce înseamnă libertate în rigoare. Altfel, am aflat că dacă iubesc ceva, pot munci şi pot să nu dorm trei zile. Am aflat că un lucru prost făcut este ceva îngrozitor, dar tot m-a învăţat ceva, şi mai este şi mâine o zi. Pentru că e teatru. Nu e chiar viaţă”, afirmă dascălul de actorie. După facultate, Sanda Manu a lucrat ca regizor de teatru şi televiziune, însă şi-a descoperit adevărata chemare când a început să predea studenţilor de la IATC, devenit astăzi UNATC.
„N-am vrut niciodată să fiu profesoară, dar întâmplarea a făcut că am intrat preparator la şcoală când am terminat facultatea. Şi am zis aşa, o să iau un an-doi... şi au fost 56. Mi-a plăcut foarte tare şi cred că adevărata mea vocaţie a fost să predau teatru. Unii au ajuns actori foarte mari şi majoritatea au făcut meseria asta şi au plecat înarmaţi în viaţă”, spune Sanda Manu.
Citește și: „Regina singuratică” joacă în 20 filme. Fuge de Securitate la Paris, unde e iubită. Uitată, în țară
A ales să mergă la azil
Sanda Manu a ales, singură, să meargă la azil înainte ca mintea să îi fie afectată, a fost replica pe care i-a dat-o Lia Bugnar, luna trecută, actorului Radu Gheorghe. Acesta din urmă o vizitase pe Sanda Manu și lansase un apel pentru ca foștii elevi să o viziteze.
Redăm integral răspunsul Liei Bugnăr care reflectă un testament al Sandei Manu
Lia Bugnar: Sanda Manu a ales să meargă la azil
„M-am tot abținut să scriu aceasta postare, totuși cred că e necesară...
Doamna Sanda Manu a fost și este o femeie foarte iubită și, nu vă faceți griji, a avut mereu, că și acum, în preajma dumneaei oamenii pe care și i-a dorit. Pentru că nu era așa de ușor de ajuns la dumneaei.
Dacă aș avea un bănuț pentru fiecare fost student de-al doamnei Manu care mi-a spus „Când mai mergi la profă ia-mă și pe mine, te rog!", aș fi bogată.
Doamna Manu a fost o femeie cu o minte excepțională, aristocrată și discretă. Mizeria care se întâmplă acum ar umple-o de furie. Nu! Lucrul pe care l-a făcut ieri un fost student de-al doamnei Manu (Radu Gheorghe, autorul postării de mai sus aminitite n.red) prin postarea lui în care povestea vizita făcută la stabilimentul unde aceasta se afla, nu are nicio legătură cu iubirea, nici măcar cu vreo intenție bună. Este un abuz și o lipsa totală de respect, o încălcare a dreptului la demnitate.
Orice apropiat de-al doamnei Manu știe că dumneaei a cerut să fie în acel stabiliment încă de la primele semne ale bolii care-ți atacă mintea. Toți am încercat s-o convingem să rămână în superba casă în care locuia și să accepte asistente.
Ne-am lovit de încăpățânarea pe care i-o știm de o viață. Știa foarte bine ce vrea și avea și argumente pline de logică și bun simț.
Am umblat să vizitam case specializate
Așa se face că am umblat zile întregi cu această femeie care încă te făcea knock out în orice conversație pe orice subiect, am umblat să vizitam case specializate pentru situația dumneaei.
Atunci a fost prima dată când am văzut în detaliu cum arată ceea ce numim un "azil de bătrâni". În momentul în care a găsit un loc care să i se pară potrivit a făcut mutarea. Nu a acceptat nicio secundă să fie tratată că o bătrână care nu mai are capacitatea de a-și hotărî soarta.
Fostul student (om trecut de a doua tinerețe, nu vreun puști copleșit de emoție care nu înțelege semnificația și urmările faptelor și vorbelor lui) este hoțul care strigă "hoții!".
Daca ar fi vizitat-o pe doamna Manu în ultimii ani (presupunând că ar fi fost dintre puținii pe care-i primea) ar fi știut cât de dureros este pentru un om cu o minte ieșită din comun, conștiință faptului că aceasta se deteriorează. Umilință, spaimă, nesiguranță pe care le aduce cu sine.
Apelul "foști studenți, fie-vă milă și duceți-vă s-o vizitați!" arată cât de puțin îi pasă acestui om de felul în care doamna profesoară a trăit și mai ales de felul în care a vrut să-și "regizeze" retragerea.
Pot să-i spun în deplina cunoștință de cauză acestui om că a reușit să pătrundă la doamna Manu și să interacționeze cu dumneaei tocmai pentru că boala avansează galopant.
Cu un an în urma ar fi știut perfect să-l concedieze încă de la telefon în cel mai aristocrat și fin mod cu putință, așa cum făcea cu foarte mulți dintre cei care încercau s-o viziteze.
Am repetat fraze ?
Pentru că nu voia să fie văzută în declin. Pentru că avea demnitate. Pentru că nu suporta să citească în ochii celor care o știau de o viață, nedumerirea că mai repeta unele fraze. Povesteam ore în șir și, la sfârșitul vizitei, ne intreba „Am repetat multe fraze azi?"
„Nu! Mult mai puține că data trecută. Doar de vreo trei ori ați reluat niste propoziții. Medicamentele chiar își fac efectul, jur!" Râdea și se vedea că nu crede. Știa perfect ce se întâmplă și știa și că vrea să se retragă. A negociat enorm cu aceia care contau cu adevărat în viață dumneaei plecarea la azil versus statul acasă cu infirmiere și noi care veneam în vizita. "Nu pot și nu vreau să fac conversație de politețe.
O să mă simt obligata să fac conversații de care n-o să am chef și asta o să mă epuizeze. Acolo (la azil) e personal specializat, asta e ce-au ei de făcut, raporturile sunt limpezi, asta e ce vreau."
Fiica doamnei Manu e plecată de mulți ani în străinătate, are o viață acolo. Face naveta întruna să-și vadă mama căreia a ales să-i respecte dorință și dreptul la demnitatea unui sfârșit care să se întâmple așa cum a hotărât aceasta.
”, a scris regizoarea și scriitoarea Lia Bugnar.
„Inteligența, sensibilitatea, foamea de cultură, ambiția, uriașa putere de muncă, grija față de tânăra generație și dragostea pentru țară au făcut din Sanda Manu una dintre personalitățile cele mai respectate și îndrăgite în lumea teatrului”, spunea Radu Beligan.
Cine a fost Sanda Toma
A regizat aproximativ 120 de spectacole de teatru și de televiziune. A montat spectacole în teatre din Germania și S.U.A., efectuând turnee în străinătate, la Belgrad, Varșovia, Moscova, Riga și Berlin.
Sanda Manu a fost distinsă cu Premiul de Excelență al UNITER 1992 și cu Premiul pentru regia spectacolului "Bolnavul închipuit" (de Moliere) de la Teatrul Național din Cluj, la Festivalul de Comedie de la Galați 2003.
Un alt spectacol longeviv și de mare succes, cu premiera în 18.10.2003, este "Cum iubește cealaltă jumătate" de la Teatrul Mic din București.
În 2011 a montat pentru Teatrul Metropolis din București textul lui Jean Cocteau, "Vocea umană" cu Oana Pellea ca protagonistă. În 2008 i s-a decernat Premiul UNITER pentru întreaga activitate.
Sanda Manu a fost, începând cu 2009, Doctor Honoris Causa al UNATC și după 1995 a fost, pe durata unui mandat de 4 ani, vicepreședinte al UNITER.
Citește și: Ultimul „scenariu” al uneia dintre cele mai mari regizoare românce: A murit la azil, la 89 de ani
