Vasile Bănescu spune că ascultarea repetată a manelelor strâmbă minţile. Într-o nouă postare pe tema manelelor, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, își concentrează discursul critic pe genul muzical auzit pe scena de pe Arena Națională.

Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată. "Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește luxuriant (maceta se impune)”, spune Bănescu.

Vasile Bănescu spune că ascultarea repetată a manelelor strâmbă minţile

„Manelismul ca mod de a fi… se edifică pe o structură psihică argotic amprentată, vulgar influențată, uneori violent manifestată. Puterea formatoare a manelelor e în mod evident subestimată.

Ascultarea lor sistematică, includerea lor în programul cotidian, diurn și nocturn, rodește luxuriant (maceta se impune) și are certe efecte sociale”, scrie Vasile Bănescu, într-o postare pe Facebook.

Acesta crede că „semințele (de floarea soarelui) ale cuvintelor din textele manelelor autohtone, semănate în pământul unor minți însetate de mesaj libidinos, deocheat și lăcrămos, trivial lăudăros și eruptiv belicos, mesaj care îi omoară cu zile pe „dujmanii” roși deja de invidie letală, germinează și cresc rapid în sfera obscură a sufletului zbuciumat de patimi și păcate „cu de toate”.

Citeşte şi: Când a apărut maneaua în România? Cazul Coldplay - Babasha, prin ochii istoriei acestui gen muzical

Vasile Bănescu descrie și „metabolizarea viziunii (manelistice) asupra omului „care e cel mai pervers” („femeile-s perverse”), a omului „care-i norocos” când lucrează „pe la spate”, asupra „vieții ca o ruletă”, „trăite la maxim”, asupra morții „dujmanilor”, e una demult vizibilă, transformatoare în plan individual, civic și social, conform RFI.

În plus, oficialul BOR consideră că „schimbarea (strâmbarea) minții prin manelizare ca „metanoia” inversată te propulsează într-un foarte original și riscant mod de viață.

Citeşte şi: Vasile Bănescu „dă de pământ” cu „manelizarea” concertului Coldplay: „Se pliază ca o nucă pe perete”

O viață bazată pe „banii la care ești șef”, „la care nu ții măsura, că îți place aventura”, pe „femei de 7 stele”, pe „sute de femei”, pe băutură, pentru că „nici nu poți și nici nu vrei/ să trăiești fară să bei”, pe „hoție din care se face artă/ că pui degetul pe hartă și furi prada de sub nas/ pentru că faci primul pas”, pe „norocul scris în frunte”, pe fentă și pe huzurul dubios întreținut”.

„Aceste mesaje, nu chiar subtile, devenite subliminale, te schimbă, te hrănesc, te cresc. Și, pe nesimțite, din profesionist ascultător mereu chefliu, care, întrucât viața e scurtă, va-ncerca s-o facă lată, devii personaj tragic al „vieții ca o ruletă”, eventual rusească.

De la „forma mentis” la „modus vivendi” e „decât” un pas. Pas cu pas…”, concluzionează Vasile Bănescu.