Cu toate acestea, unele creaturi, precum anghilele japoneze, duc lucrurile la un cu totul alt nivel, așteptând să fie mâncate și apoi evadând din stomacul prădătorului, uneori chiar rechin.
Citește și: România, cu acces la Marea Neagră, cumpără pește din Ungaria. Turcii scot de 40 de ori mai mult
VIDEO Cel mai misterios pește din Ocean. Acceptă să fie mâncat ca să evadeze din burta rechinului
Un nou studiu publicat în revista Current Biology prezintă în detaliu experimentele efectuate pentru a descoperi modul în care aceste anghile scapă din adâncurile potențialilor prădători. De fapt, este destul de inteligent. Pe baza dovezilor video, care pot fi văzute în raportul Phsy.org, anghilele tinere așteaptă să fie înghițite de prădători. Chiar de rechin.
🐍Researchers have captured videos of Japanese eels escaping from a predator's stomachhttps://t.co/jEKI27hsPw pic.twitter.com/QnqCPgIC40
— Australian Science Media Centre (@AusSMC) September 10, 2024
Apoi, odată ce au ajuns în stomacul prădătorului (rechin), încep să pipăie în jurul corpului pentru a găsi o cale de ieșire. Anghilele japoneze tinere ajung chiar până acolo încât își introduc vârful cozii prin esofagul și branhiile prădătorului, înainte de a-și încolăci corpul până când reușesc să își elibereze restul corpului.
Citește și: Sute de kilograme de midii fără acte, descoperite în Portul Constanţa
Studiile anterioare au arătat că aceste anghile erau mai mult decât capabile să scape prin branhiile prădătorilor lor după ce erau capturate. Cu toate acestea, cercetătorii nu au fost în măsură să determine exact cum au reușit acest lucru. Cel puțin, nu până acum. Folosind imagini video cu raze X, cercetătorii din spatele acestui nou studiu au reușit să stabilească exact cum evadează anghilele, arată sursa
Peștele din ocean scapă prin branhiile rechinului prădător
Din cele 32 de anghile japoneze capturate, toate, cu excepția a patru, au fost înghițite și au încercat să scape prin întoarcerea prin tractul digestiv spre esofag și branhii. Din cele 28 de anghile, doar 13 au reușit să-și introducă coada în branhia peștelui, iar apoi doar nouă au reușit să scape efectiv. Aceștia au avut nevoie de o medie de 56 de secunde pentru a evada.
Ceea ce este deosebit de plăcut în legătură cu această cercetare este faptul că oamenii de știință spun că metodele cu raze X utilizate în studiu pot fi aplicate și pentru a observa alte comportamente ale prădătorilor și ale prăzii. Să sperăm că vor putea afla mai multe despre ceea ce face ca aceste anghile să evadeze cu mai mult succes.
