Woodstock, la 50 de ani

Adevărul este acesta: au fost vreo 400.000 de oameni care au participat, de fapt, la eveniment, în jur de trei zile, în august 1969.

Dar majoritatea dintre noi am experimentat festivalul prin filmul documentar - și coloana sonoră - care a apărut la aproximativ șase luni de la eveniment.

Muzica a fost, în general, destul de bună și au existat o mulțime de artiști, de la Joe Cocker la The Who, de la Sly and the Family Stone la Santana și, bineînțeles, Jimi Hendrix, care au devenit vedete. Documentarul în sine?

Dacă sunteți la fel de istoviți și cinici ca noi, răspunsul este „meh“. Mai bun la vremea respectivă, cu alte cuvinte.

Există atâtea secvențe pe care le poți folosi, de la oameni care se bălăcesc în noroaie, la blocaje de trafic și anunțuri ca „Stați departe de acidul brun“.

Numărul de participanți la ceea ce s-au numit „trei zile de pace și muzică“ a fost întotdeauna pe ghicite, din moment ce o mulțime fără bilete a inundat împrejurimile, însă s-a convenit că au fost 400.000 de oameni.

Un anunț făcut de Wavy Gravy, cu referire la droguri, posibil LSD. Și în timp ce unele spectacole proaste au fost tăiate fără milă și lăsate pe podeaua din camera de montaj, la fel s-a întâmplat și cu câteva dintre cele minunate.

Pentru a găsi unele spectacole care au fost tăiate pe nedrept din versiunea inițială a filmului și a albumului (și unele care ar fi trebuit să fie lăsate afară), ne-am concentrat pe decupajele regizorului, relansate recent, care au zguduit internetul. Iată ce am descoperit.

Spectacolele care ar fi trebuit să fie grozave, dar n-au fost

Sweetwater

Nu este în film. Au mers pe rețeta de spectacol a legendarului Richie Havens. După cum le-a fost norocul, au fost programați să deschidă festivalul, dar s-au blocat în trafic.

O trupă interesantă, însă, un mix de rase, cu mai mulți cântăreți, inclusiv o femeie, Nancy Nevins, purtând o rochie roz, în stil Woodstock. Au fost curajoși cu siguranță.

Unele spectacole proaste au rămas pe podeaua din camera de montaj. La fel și câteva minunate

Cine începe un recital cu un solo la violoncel, cu mai mult zgomot decât muzică? Răspuns: o trupă cu o cântăreață care poartă o rochie lungă roz. „Mulțumesc foarte mult“, a spus Nevins audienței la finalul recitalului. „Sunt aici mulți oameni, sper că acest festival se va dovedi foarte frumos“.

Ea a fost grav rănită într-un accident de mașină la puțin timp după festival și trupa s-a blocat pentru o vreme.

Cercetări pe YouTube: Puteți găsi trupa cum cântă, în formă bună, în emisiunea de televiziune Playboy After Dark a lui Hugh Hefner.

Bert Sommer

Probabil, Marele Spectacol Pierdut de la Woodstock. Acest tip părea să aibă tot ce-i trebuia pentru a deveni vedetă: aspect bun și voce, carismă.

Era un nimbus de păr dezordonat – de fapt, a făcut parte din distribuția originală a muzicalului rock „Hair“. Trupa avea două chitare electrice, o orgă și cântece de dragoste hippy.

Printre cele mai mari staruri ale festivalului s-au numărat Rager Daltrey (sus) de la the Who, care a interpretat opera Tommy, și Sly Slone (jos), al cărui concert senzațional funk and pop a fost cea mai mare performanță a întregului eveniment.

Melodia în stil indian raga a lui Sommer, „Jennifer“, a câștigat mulțimea. (A sunat ca Tim Buckley, dacă știi cum sună Tim Buckley.)

Se presupune că a obținut singura ovație în picioare a festivalului, dar nu poți vedea asta în clipurile de pe YouTube.

Fabrica de zvonuri: A fost selectat pentru spectacole mari, dar se spune că a fost lăsat în afara filmului și albumului deoarece semnase cu Capitol Records, iar suportul sonor i-a fost asigurat de Atlantic Records Cotillion.

Uitați pe bună dreptate

Quill

În primul rând, o trupă de turnee din nord-estul SUA, Quill a rămas cunoscută ca loială marilor trupe și deschizând concerte pentru Kinks, Deep Purple și Jeff Beck. Nu este în film.

Există atâtea secvențe pe care le poți folosi, de la oameni care
se bălăcesc în noroaie, la blocaje de traficși anunțuri ca „Stați departe de acidul brun“

Keef Hartley Band

Bateristul Keith „Keef“ Hartley a condus o trupă care era cam ca Chicago. Ciudat: Hartley l-a înlocuit pe Ringo în Rory Storm și Hurricanes. Nu este în film.

Staruri trecute cu vederea

Ravi Shankar

Ar fi trebuit să fi fost în film. Interpretul la sitar, instrumentul originar din India, a fost intens și vesel ca întotdeauna, făcând o seară minunată împreună cu Alla Rakha, la tabla (tobă).

Uimitoare muzică, replici rapide între cei doi. Doi maeștri în fața unui grup de copii zăpăciți, 100% spectacol.
Aprecierea noastră: Așa arată profesioniștii.

Concertul său de la Woodstock l-a făcut vedetă pe Carlos Santana

Melanie

La fel ca Bert Sommer, Melanie Safka a fost o necunoscută care a avut un moment mare la Woodstock, dar nu a fost în film.

S-a inspirat de la trupa engleză folk Incredible String Band, care însă n-ar fi cântat în ploaie.

Mulțimea a iubit-o și ea a continuat să scrie melodii grozave, precum hitul „Brand New Key“, așa că nu a contat niciun pic că a fost lăsată pe podeaua camerei de decupaj. Deci așa.

Melanie extra: A avut un alt hit cu „Lay Down (Candles in the Rain)“, care, spune povestea, s-a inspirat din experiența ei la Woodstock.

Bine situat, Jimi Hendrix s-a folosit de festival să prezinte un nou brand

Ne-am fi dorit ca aceste spectacole să fi fost în film

Mountain

Trupa heavy blues-rock, care a anticipat atât de bine greii ani ’70, l-a avut pe chitaristul Leslie West.

Sunt cunoscuți pentru hitul „Mississippi Queen“, dar bijuteria spectacolului lor de la Woodstock a fost „Theme From a Imaginary Western“.

Din interior: Piesa a fost scrisă de legendarul Jack Bruce de la Cream - și cântată de basistul Mountain, Felix Pappalardi, de asemenea de la Cream.

Creedence Clearwater Revival

Nu este în film și nici în înregistrarea originală, deși formau o trupă foarte fierbinte la vremea respectivă. Sensibilitatea lor de tip muncitoresc și lipsa de pretenție i-au situat mereu în afara restului echipei din San Francisco.

Observație faimoasă: Cântărețul / compozitorul principal John Fogerty a spus la Woodstock că Grateful Dead, care i-a precedat, a adormit mulțimea și trebuie să încerce să o trezească.

Bine că au lipsit

The Grateful Dead

Nu este în film. Pur și simplu arătau și păreau obosiți. O „Mama Tried“ lentă și o „Turn on Your Love“ nesfârșită.

A se vedea: Creedence Clearwater Revival.

Ce a fost cu Neil Young și CSN & Y?

Crosby, Stills, Nash & Young

Doar a doua lor interpretare live ca grup. Neil Young a refuzat să fie filmat, spunând că se distrage atenția fanilor și a trupei. Notă: de fapt, nu a contat; ei erau deja stele rock și au continuat să devină mega-rock stars.

Performanțe must-see

The Who

A interpretat concertul standard al timpului, care se baza pe opera Tommy în ansamblul ei. Chiar și pentru fani ar fi putut fi o corvoadă să treacă prin asta.

A meritat însă pentru interpretarea „Pinball Wizard“ și în special pentru muzica instrumentală „Sparks“ (nu este în film), cu dinamica sa incredibilă, crescând în volum și tensiune până când explodează într-un val de zgomot incandescent. Puncte bonus pentru răspunsul chitaristului Pete Townsend la încercarea lui Abbie Hoffman de a lua microfonul „F... off my f... ing stage!“

Jimi Hendrix

„Star Spangled Banner“ este, pe bună dreptate, legendară, însă Hendrix a avut ghinionul să continue după ce majoritatea oamenilor au plecat.

Mulțimea a răspuns la acordurile sale puternice, dar nu părea să înțeleagă noul stil „funk and jazz“.

S-a evidențiat: „Purple Haze“ și „Sărutarea cerului“, brand-ul marijuanei.

Sly and the Family Stone

Sly Stone se pare că a furat întregul spectacol interpretând melodii din, printre altele, albumul său de studio Stand! O experiență religioasă.

Marele Larry Graham la bas și Cynthia Robinson - cu tot acel păr - la trompetă și voce. Bunule Dumnezeu!

Joe Cocker and the Grease Band

Melodia dinamică sub semnătura lui Cocker „With a Little Help From My Friends“.

Interpretarea lui Cocker a fost putere brută. Foarte reușite tonurile înalte ale trupei sale. Imaginați-vă dacă ar fi avut atunci un Auto-Tune.

Santana

„Soul Sacrifice“ sună grozav și astăzi, alături de Michael Shrieve, în vârstă de 20 de ani, cu minunata sa tobă.

Fapt amuzant: Cântărețul Gregg Rolie (voce și clape) a fost inclus în Rock & Roll Hall of Fame de două trupe: Santana și Journey.

Tot în turneu 50 de ani mai târziu

The Who; Hot Tuna (un Jefferson Airplane comercial); Joan Baez; Melanie; John Sebastian; Carlos Santana; Country Joe McDonald; John Fogerty și în diferite configurații, Crosby, Stills, Nash & Young.

În timp ce scriem, încă nu a fost antamat un loc în New York.

Woodstock în cărți, muzică și filme

Back To The Garden: The Story of Woodstock
Pete Fornatale
Touchstone/Simon & Schuster, $24.99

The Road to Woodstock
Michael Lang with
Holly George-Warren
Ecco/HarperCollins Publishers, $29.99

Taking Woodstock: A True Story of a Riot, a Concert, and a Life
Elliot Tiber with Tom Monte
SquareOne, $15.95

Woodstock: 50th Anniversary Edition: Three Days That Rocked The World
Mike Evans (Ed.),
Paul Kingsbury (Ed.),
Martin Scorsese (Foreword)
Sterling, $14.99

Woodstock: Back To The Garden: 50th Anniversary experience
10 CD-uri. O mostră, melodii pentru toți cei ce știu să interpreteze
Rhino, $159.98