El trebuie să aibă șansa de a fi demis pentru incompetență în urma unei comisii Parlamentare de anchetă. Isărescu, deși a ratat ținta pentru inflație în 12 din ultimii 14 ani, și-a acordat bonus de performanță începând cu anul 2009. Ratarea țintei intervine inclusiv în 2018. Avea o țintă autoimpusă de 2,5%/3,5% și a reușit 4,6%.
În termeni de mo-de-lare macro-economică, a folosit pârghiile și monopolul BNR pentru optimizarea funcției pierdere privată (bunăstare personală și perpetuarea funcției) în detrimentul optimizării funcției pierdere societală (bunăstarea populației României).
Câteva exemple
În 1997, când Isărescu a auzit că va avea aceeași soartă că Măgureanu, a lăsat cursul de schimb dolar/ leu să explodeze de la 7.000 la 14.000. După 2 zile în care s-a înțeles cu un președinte neștiutor să nu fie schimbat, a rugat o bancă prietenă să vândă în piață capitalul social de doar 22 milioane de dolari și cursul a revenit la 9.000 lei.
Câștig personal: Isărescu și-a menținut funcția.
Pierderea societală: Mișcarea cursu-lui a pus bazele falimentelor bancare de peste un an.
În 2008, înaintea alegerilor pentru Consiliul de Administrație al BNR, a orchestrat o farsă mediatică numită atacul pe curs prin care să dovedească președintelui Băsescu că este de nădejde.
Creșterea dramatică a dobânzilor și blocarea creditării prin norma BNR începând cu 4 noiembrie 2008 a declanșat și amplificat recesiunea în 2009.
Costurile pentru economia României au fost majore, PIB-ul de la sfârșitul anului 2008 fiind egalat de abia peste 7 ani.
Președintele Băsescu a fost înșelat să accepte un împrumut supradimensionat de la FMI, parcat la BNR, care i-a permis lui Isărescu să își aprobe bonus de performanță. Ministerul de Finanțe a fost finanțat prin sistemul de „morișcă“ la costuri colosale, o parte din profit ajungând în bonusul lui Isărescu, iar restul în cel al bancherilor.
Cursul de schimb nu a sărit în octombrie 2008, ci în ianuarie 2009 cu 16%, când deja Isărescu își negociase prelungirea mandatului.
Măsurile de politică monetară și de credit ale lui Isărescu au fost inverse decât la celelalte bănci centrale. În loc să scadă dobânzile, le-a crescut, iar în loc să înlesnească creditarea și restructurarea facilităților, le-a îngreunat.
Câștig personal: Prelungirea mandatului de guvernator, bonus de performanță începând cu 2009 din banii din împrumutul de la FMI și din creditarea prin „morișcă“ a deficitului bugetar.
Pierderea societală: Sabotarea economiei a provocat 7 ani de criză.
În 2014, Isărescu a negociat cu premierul Ponta să își prelungească mandatul în momentul în care își plătea prima de pensionare.
Câștig personal: Isărescu a primit o primă de pensionare fără să se pen-sioneze și un nou mandat.
Pierderea societală: Economia a primit un set de măsuri de politică monetară și de credit care a supraîncălzit economia, a crescut peste potențial, a deformat prețurile caselor și a prins în capcană pe cei care au contractat credite în lei.
În 2018, Isărescu a crescut Robor de cinci ori în șapte luni și a aprobat creditarea începând, cu 1 ianuarie 2019, exact pe modelul prin care a aruncat România în recesiune în 2009.
Câștig personal: șantajul prin curs și dobândă asupra politicienilor îi crește șansele pentru realegere.
Pierderea societală: Economia României trece razant pe lângă recesiune, cetățenii au probleme cu plata ratelor, prețul caselor scade.
În concluzie: greșelile repetate de politică monetară și de credit ale lui Isărescu, abordarea complet diferită de cea a altor bănci centrale din lume din țările de succes, i-au adus beneficii personale în detrimentul societății.
___________________
Lucian Isar este economist, specialist în macroeconomie și sisteme bancare.
___________________
Citește dosarul integral „BNR sunt eu”
Mai tare decât patriarhii, cel mai longeviv guvernator din Europa
Bogdan Glăvan: Cum arată un bun guvernator?
Andrei Caramitru: Nota 8,5 din 10
Răzvan Orășanu: Câteva condiții esențiale pentru o bancă națională independența și eficientă
