Banii trebuie luați de undeva. Apoi, bugetul este grevat într-o măsură tot mai mare de plata dobânzilor la creditele pentru finanțarea Next Generation UE, planul de redresare post-pandemie, finanțat prin împrumuturi comune, la ratingul Uniunii Europene.
Epoca banilor ieftini a trecut. Majorarea dobânzilor a dus la creşterea semnificativă a costurilor cu serviciul datoriei pentru cele 800 de miliarde de euro pe care guvernele UE s-au angajat să le împrumute în comun pentru finanțarea planului de redresare.
Atunci când s-a căzut de acord asupra planului, în decembrie 2020, se estima că rambursarea datoriilor va însemna costuri de 15 miliarde de euro pe an. La acea dată însă, dobânzile practicate de BCE erau negative. Și se credea că, după restricțiile și blocajele impuse de pandemie, economiile lumii se vor reface rapid.
Nu a fost așa. Criza lanțurilor de aprovizionare, apoi războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și criza energetică au dus din nou la încetinire economică sau chiar recesiune. Între timp, dobânzile au urcat la 3,5% şi nu este exclus să mai crească, dacă inflația nu se potolește.
Astfel, „majorarea dobânzilor a dus costul cu serviciul datoriei la un nivel dublu faţă de cel prognozat iniţial, fiind posibil să ajungă la 30 de miliarde de euro“, potrivit europarlamentarul Jose Manuel Fernandes, implicat în rectificarea bugetului european. El afirmă că este urgentă nevoie de o revizuire ambiţioasă a bugetului multianual, alături de un nou pachet de resurse proprii.
Membri ai Parlamentului European implicați în problemele bugetare spun că, astăzi, presiunea este atât de mare încât dacă ar izbucni o altă criză în Europa - în afara celor pe care le cunoaștem deja - pur și simplu Uniunea n-ar mai avea bani pentru a răspunde.
Așadar, instituțiile Uniunii Europene au nevoie de bani mai mulți. O sursă directă ar fi creșterea contribuțiilor membrilor Blocului. Exclus. Cât despre o eventuală majorare a contribuțiilor naționale la bugetul UE, nici nu poate fi vorba. Miniştrii Finanţelor din Germania şi Ţările de Jos au exclus de la bun început orice majorare a cotizațiilor la bugetul UE, susţinând că, pentru a acoperi plăţile mai mari cu dobânzile, Comisia va trebui să facă economii în alte părţi, aşa cum procedează și guvernele naţionale.
O taxă europeană pe profit?
În aceste condiții, cei care gestionează bugetul european ar vrea să aibă acces la fonduri dincolo de contribuțiile naționale, care depășesc cu puțin 1% din PIB-ul fiecărei țări. Până acum, acestea sunt taxele vamale și o cotă din TVA și, din 2021, o contribuție din taxarea deșeurilor din plastic nereciclate.
La sfârșitul lunii iunie, Comisia Europeană a propus o taxă reprezentând 0,5% din baza de calcul teoretică a profitului societăților din UE, calculată de Eurostat. Aceasta ar putea aduce, începând cu 2024, venituri de aproximativ 16 miliarde euro anual, potrivit evaluărilor Comisiei.
După cum precizează Comisia, aceasta nu reprezintă o taxă pentru companii și nici nu crește costurile companiilor. Va fi o contribuție națională plătită de statele membre.
Potrivit surselor parlamentare, Comisia a consultat toate statele membre dacă ar fi de acord cu introducerea acestei taxe, ceea ce ar putea ușura negocierile. Rămâne o discuție la nivelul Parlamentului dacă nu cumva IMM-urile ar fi bine să fie scutite de această taxă, dar aceasta va face obiectul dezbaterilor care vor urma.
Angajamente pentru Ucraina
Dar, cu toate constrângerile bugetare, UE s-a angajat că va furniza Ucrainei încă 18 miliarde de euro și caută o soluţie stabilă pe termen lung, astfel încât Kievul să poată avea în vedere o stabilitate financiară, pe măsură ce luptă să respingă invazia rusească.
Unii oficiali au estimat că spaţiul disponibil pentru Ucraina în bugetul UE ar putea fi de aproximativ 20 de miliarde de euro pe an, ceea ce ar însemna peste 80 de miliarde de euro până în 2027.
Pentru ca finanțarea să devină realitate, trebuie depășită însă opoziția Ungariei. Budapesta a comunicat oficial că se va opune oricărei finanțări pentru Ucraina câtă vreme guvernul ei nu va scoate OPT Bank de pe lista sponsorilor internaționali ai războiului.
Kievul a luat decizia privind OTP la începutul lunii mai, acuzând instituția financiară ungară că își continuă operațiunile în Rusia și acordă împrumuturi care le permit rușilor să finanțeze republicile autoproclamate Luhansk și Donețk.
Criza lanțurilor de aprovizionare, apoi războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și criza energetică au dus din nou la încetinire economică sau chiar recesiune.
