„Școala în Occident
În anii 2000, un prieten și-a cumpărat o casă într-un cartier al orașului Madison din SUA. Observase că prețul caselor aflate la numerele impare ale străzii, acolo unde voia să se mute, era dublu față de prețul caselor cu numerele pare. Natural, și-a ales o clădire frumoasă cu număr par situată pe partea ieftină a străzii, parte care din întâmplare aparținea de o altă unitate administrativ-teritorială. Câțiva ani mai târziu, când copilul său a împlinit 6 ani, a constatat că din cauza adresei din buletin nu-l putea înscrie la școala prestigioasă de peste drum! Școala de cartier, la care avea dreptul potrivit domiciliului, s-a dovedit a fi un dezastru. Disperat, a închiriat de urgentă o garsonieră pe care o ținea goală în centrul orașului, plătind 1.000 de dolari pe lună numai pentru dreptul de a-și înscrie copilul la școala dorită.
Citește și: Sergiu Moroianu, doctor MIT: Pandemia a amplificat frauda școlară. Copiatul începe din clasa a II-a
Personal, am locuit împreună cu familia câțiva ani în orașul francez Versailles. Am închiriat o casă la numai 50 de metri de un liceu prestigios. Din păcate, la fața locului ni s-a spus că aparțineam de o altă circumscripție școlară, fapt pentru care nu ni s-a permite înscrierea la acel liceu. Am fost nevoiți să o înscriem pe fiica noastră la o școală privată aflată la o oră cu autobuzul de casă.
Fenomenul este generalizat în lumea vestică, unde calitatea și notorietatea școlilor influențează semnificativ piața imobiliară.
Școli bune în București
Și în țara noastră există școli de stat „populare” alături de școli mai puțin dorite. Înscrierea copiilor în școala cea mai potrivită devine o miză vitală pentru tinerii părinți. Problema nu se mai pune la liceu, unde admiterea se face pe baza Evaluării Naționale, și nici la sate sau în orașele mici, unde nu există alternative. În București (dar și în Cluj-Napoca, Sibiu sau Iași, de exemplu) s-a produs un fenomen de polarizare a școlilor. În percepția părinților, unele școli trebuie evitate cu orice preț, iar altele sunt foarte căutate.
Câteva cifre: în Sectorul 1 sunt 45 de unități de învățământ cu ciclu primar și gimnazial unde în anul 2020-2021 învățau 24.875 elevi de la clasa pregătitoare la a VIII-a.
Anul trecut, cele mai aglomerate școli au fost școala Gimnazială „Pia Brătianu” cu 1.435 elevi, urmată de școala Gimnazială “Herăstrău” cu 1.407 elevi și școala Gimnazială nr. 179 cu 1.375 elevi. Cei mai puțini elevi între clasele 0-VIII sunt școlarizați la școala Gimnazială nr. 184 (203 elevi) și școala Gimnazială "Uruguay" cu un nr de 216 elevi. Așadar, cele mai prestigioase școli au chiar de 7 ori mai mulți elevi decât cele mai puțin populare! Mai mult, numărul de elevi din școlile la modă creste constant. Dacă în 2009 școala „Pia Brătianu” avea 796 elevi, în anul școlar 2021-2022 ea va avea nu mai puțin de 1.520 elevi, o dublare în 12 ani, în condițiile în care numărul de nou-născuți din România scade inexorabil de la an la an...
Citește și: Doctor la MIT: Merită să plătești 60.000 euro pentru o diplomă colorată pe care scrie „Oxford”?
Numărul de săli de clasă dintr-o școală este invariabil. Începând cu anul 2020, numărul de elevi dintr-o clasă din învățământul primar a fost stabilit prin lege la maxim 22, iar în cel gimnazial la 26.
În practică, avem și până la 37 elevi/clasă, numărul fiind limitat doar de mărimea sălii de clasă. Se ajunge așadar la saturarea școlilor “populare”, ceea ce conduce la necesitatea învățământului în două schimburi. Însă chiar și în aceste condiții, unele școli devin neîncăpătoare. De mai bine de 3 ani, patru școli din Sectorul 1 (Pia Brătianu, Herăstrău, Școala 179 și Colegiul de Muzică “George Enescu”) învățau în trei schimburi, fenomen nociv pentru calitatea actului educational.
În trecut, se vorbea chiar de mită pentru a fi admis în cele mai “bune” școli. Din fericire, astăzi procesul de înscriere este reglementat. Legea nu permite ca unui copil cu domiciliul din circumscripția școlii să-i fie refuzată înscrierea, dar în același timp tolerează stabilirea fictivă, adică doar în acte, a domiciliului sau reședinței persoanelor, fără ca familiile să locuiască efectiv la adresele de “flotant” din apropierea școlii.
În fiecare primăvară, părinții solicită rudelor, prietenilor sau cunoscuților ajutor pentru schimbarea reședinței (asa-numita viză de flotant) în circumscripția școlară a școlii dorite, sesamul care le deschide poarta școlii. Sunt părinți care își fac viză de flotant doar pentru o lună, cat durează înscrierile la școală, în apartamente specializate în vânzarea acestor vize de flotant. Anul următor, alte persoane își fac viză în același apartament “gazdă” primitor cu flotanții. Această practică a vizelor de flotant a contribuit la supra-aglomerarea din școlile considerate bune. La școala Pia Brătianu, din 99 de elevi înscriși în clasele pregătitoare până la data de 31 martie, doar 22 aveau domiciliul în circumscripția școlară, restul fiind “flotanți”. Aceeași situație și la Școala Herăstrău, unde procentul celor cu viză de flotant contribuie decisiv la supraaglomerarea în școală.
Digresiune despre “domiciliu” și “reședință”
Fenomenul domiciliului fictiv nu e specific numai școlilor. În Iași exista în 2014 o secție de votare pentru locatarii unui singur apartament în care locuiau, potrivit documentelor, 1.600 de oameni. În 2019, într-o casă cu un etaj din Sectorul 3 se înghesuiau (scriptic) 3.256 de persoane pentru care s-a organizat o secție de votare. Niciuna dintre ele nu a votat. În 2020, în municipiul Galați s-au amenajat patru secții de votare în care ar fi trebuit să voteze peste 8.500 de persoane, luate în spațiu de un același bărbat care deține două proprietăți.
Pentru a contracara aceste abuzuri extreme, în 2020 MAI a anunțat reguli noi pentru obținerea vizei de flotant: solicitantul ar trebui să stea cel puțin 15 zile pe lună la locuința secundară, iar dacă la aceeași adresă figurează mai mult de două persoane, poliția va face verificări. Până acum, acest anunț nu a fost transpus în legislație. În teorie, toți cei 19,14 milioane de români ne-am putea stabili domiciliul într-o singură garsonieră - cel puțin în acte, desigur. Serviciul de Evidența Populației nu controlează realitatea datelor înscrise în actele de identitate ci doar respectarea unor reguli formale, mai mult sau mai puțin absurde. De exemplu, titularul unui contract de închiriere are dificultăți la stabilirea domiciliului la adresa unde locuiește efectiv, în timp ce proprietarul poate “primi în spațiu” pe oricine dorește, chiar fără vreun contract și fără ca persoana să locuiască acolo. Domiciliul și reședința în acte devin în acest fel forme fără fond, ca atâtea altele.
Ce ne rezervă deci viitorul? Vom reuși să scăpam de învățământul în trei schimburi, practică absurdă într-o țară în care majoritatea școlilor sunt depopulate? Din partea politiei avem slabe speranțe, în ciuda unor progrese în plan declarativ.
Să nu ne bazăm totuși doar pe MAI și să vedem ce acțiuni întreprind și alte instituții ale statului nostru.
Cum vom scăpa de învățământul în trei schimburi
Dacă în anii trecuți fosta administrație a Sectorului 1 nu a rezolvat această problemă esențială pentru un proces educațional normal, noul primar ales în septembrie 2020 a promis că va identifica soluții astfel încât această practică de 3 schimburi să înceteze.
Colegiului Național de Muzică "George Enescu" primăria i-a alocat o superbă clădire pentru săli de curs suplimentare, “Școala Regală”. Procesul nu a fost simplu deoarece angajați ai ADP și AUIPUSP își doreau clădirea:
- Noiembrie 2020: primarul nou ales a identificat spațiul ca potrivit pentru școală
- 23 februarie 2021: primarul anunță noua Școală Regală pentru Colegiul "George Enescu"
- 25 februarie: consiliul local respinge Hotărârea de Consiliu Local (HCL) propusă de primar prin care se solicită PMB acordul privind schimbarea destinației clădirii în școală
- 23 martie: proiectul este reintrodus pe ordinea de zi și HCL este adoptată
- 29 iunie: CGMB aprobă prin HCMB schimbarea destinației, anume desfășurarea cursurilor preuniversitare pentru Colegiul Național de Muzică "George Enescu"
- 29 iunie: acțiunea în justiție a AUIPUSP la suspendarea desființării este respinsă definitiv
- 14 iulie: este adoptată o nouă HCL a S1 pentru a aproba rectificarea bugetară în vederea realizării investiției pentru studiul de fezabilitate. Procesul birocratic nu s-a terminat încă.
Pentru a finaliza modernizarea și reamenajarea spațiului din strada Poligrafiei pentru Colegiul de Muzică "George Enescu" mai sunt necesari doar câțiva pași:
- O achiziție publică este în curs pentru studiul de fezabilitate (SF)
- Pe baza SF se vor obține Indicatorii Economici (IE) pentru renovare
- Pe baza IE se va adopta o nouă HCL pentru a finanța investiția
- Pe baza acestei HCL se va face o nouă achiziție publică cuprinzând investiția propriu-zisă
- Se va elabora un proiect pentru care trebuie obținute avizele: Certificat de urbanism, 17 avize de la 17 instituții anchilozate, și în final Autorizația de Construire
- Cea mai simplă etapă este, ironic, cea a renovării efective. (Remarcă: munca cinstită pare că a devenit un fel de Cenușăreasă, fiind în schimb la mare preț birocrația și plimbatul hârtiilor)
- După derularea investiției trebuie făcută recepția
- După recepție trebuie obținute avizele de funcționare de la ISU, DSP, pompieri, ARACIP.
Așadar, la începutul anului școlar 2021-2022, la Școala Regală - Colegiul Național de Muzică "George Enescu” au fost renovate pentru moment 15 săli. Aici elevii vor studia individual sub supravegherea și coordonarea unui cadru didactic în spatii amenajate în fostele boxe ale grajdurilor regale.
Pentru supra-aglomerata Școală Gimnazială „Pia Brătianu”, primarul Sectorului 1 a dispus alocarea unei clădiri neutilizate a DGASPC Sector 1 din Complexul Sf. Ecaterina de pe bd. Mareșal Averescu, la numai 10 minute pe jos distantă de sediul central al școlii. O fereastră de la parter trebuie transformată în ușă de evacuare pentru a satisface cerințele ISU. Fiind monument istoric, nu se pot însă face intervenții fără autorizația de construire, care depinde de autorizația de la Cultură, care la rândul sau depinde de multiple alte avize. Probabil că anul acesta acest spațiu va fi dat doar parțial spre folosire elevilor înscriși în clasele pregătitoare.
La Școala Gimnazială nr. 179 primăria a recepționat recent noua clădire, blocată până acum datorită lipsei avizelor de funcționare. A trebuit să fie semnat un act adițional cu constructorul pentru modificări absolut necesare pentru a putea obține avizul ISU. Într-un final fericit, copiii de la Școala 179 vor învăța de anul acesta în numai două schimburi.
Pentru Școala Gimnazială Herăstrău, primăria a selectat și contractat un constructor care va construi până la începutul semestrului II o clădire cu 10 clase pe structură metalică în curtea școlii Herăstrău. În paralel, ISMB a identificat pentru primul semestru o clădire cu 9 săli de clasă cu curte proprie aparținând de Colegiul Tehnologic “Viaceslav Harnaj”, separată de spațiul unde învață liceenii, nefolosită și gata de a primi temporar elevii, aflată la 5 minute cu mașina, respectiv 22 minute pe jos de sediul central al școlii. Legislația actuală (Ordinul 3473/10.03.2021 privind aprobarea metodologiei de înscriere în învățământul primar) prevede că lipsa spațiilor este rezolvată prin extinderea într-o altă unitate de învățământ care are spații disponibile.
Conducerea școlii Herăstrău a refuzat însă varianta folosirii spațiului de la Colegiul Harnaj, solicitând în schimb închirierea unei clădiri sau montarea de containere care ar fi necesitat aviz ISU și autorizație de construire imposibil de obținut într-un timp scurt, variantă care nu a fost reținută. La ora redactării acestui articol, se pare că totuși școala Herăstrău va accepta varianta ISMB de extindere temporară a activității în spațiile libere de la Colegiul Harnaj. Noua locație este chiar mai aproape de parcul Herăstrău decât sediul central al școlii și aproape de DN1, poarta de intrare în oraș venind din suburbiile din nord. Împărțirea între două sedii va fi desigur complicată, atât pentru administrația scolii cât și pentru părinți.
O notă despre bugetul primăriei
Ca să poată angaja cheltuieli de orice fel, Primăria are nevoie de buget. Dar bugetul local nu poate fi propus decât după adoptarea bugetului de stat, după care trebuie să stea 3 săptămâni în dezbatere publică. Anul acesta, bugetul de stat a fost adoptat în 2 martie, iar bugetul sectorului 1 a fost propus în 22 martie în baza alocării bugetare de la stat. Bugetul a fost respins de consiliu în 19 aprilie, a fost în final adoptat în 29 aprilie și a intrat în vigoare de abia pe 6 mai.
Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza”
O situație aparte se întâlnește la liceul “Tonitza”. Clădirea principală a liceului din bd. Iancu de Hunedoara are riscul maxim de prăbușire la cutremur, fiind improprie desfășurării activităților educative. O nouă clădire a fost construită de foștii primari în stilul brutalist-absurd care se mai întâlnește uneori doar în arealul ex-sovietic: ca să iasă din clădire, elevii trebuie să coboare de la parter la subsol pentru a putea apoi urca din nou la ieșirea de la parter; scările se opresc într-un zid; apa se infiltrează în cele două niveluri de subsol; o sală de clasă este amplasată chiar deasupra centralei termice; pompierii nu au posibilitate de acces; pe scurt, spațiul are probleme uriașe de concepție și execuție și nu poate fi recepționat, fiind exclusă obținerea avizului ISU în starea actuală, chiar dacă primăria Sectorului 1 pare decisă să acționeze pentru remedierea greșelilor de execuție.
Ca să nu mai învețe și anul acesta online, primăria și ISMB au propus varianta ocupării unui spațiu disponibil la școala “Uruguay”. Administrația liceului se teme însă (oarecum justificat) ca acceptând extinderea provizorie într-o altă școală își va pierde orice mijloc de presiune față de autorități pentru a urgenta recepția noii sale clădiri. Liceul Tonitza se găsește într-un cartier scump al capitalei, unde interesele venale ale dezvoltatorilor imobiliari primează în fapt asupra legii mai pregnant decât în zonele ieftine. Părăsind temporar liceul, tinerii artiști s-ar putea vedea definitiv evacuați pentru a face loc unor blocuri ilegale.
Grădinița nr. 65 de hipoacuzici
Un astfel de deznodământ a fost evitat la limită în primăvara aceasta. Grădinița 65 este o clădire pe un singur nivel în cartierul Aviației, într-o zonă înconjurată de blocuri noi de 14 etaje. Fostul primar a comandat în 2019 - din grija pentru copii (glumesc, desigur) - o expertiză seismică al cărui rezultat a fost ținut secret din motive tactice până după alegerile din 2020. Rezultatul expertizei a venit în februarie 2021; ieșise riscul seismic maxim, în mod evident necorespunzător realității pentru o astfel de clădire.
Directoarea grădiniței s-a panicat și a convocat consiliul de administrație care a decis nici mai mult, nici mai puțin decât evacuarea clădirii! În acel moment instituțiile statului au intrat vitejește în horă pentru a pecetlui soarta grădiniței: în câteva ore, ISMB a solicitat iar Prefectura a ordonat să nu se mai intre în clădire. Părea că o mână nevăzută încearcă să radă grădinița pentru a face loc unor penthouse-uri. Dacă primarul zis “Diamante” mai era azi în funcție, cel mai probabil în locul grădiniței am fi avut deja la ora actuală un crater uriaș, fundația noilor apartamente “de lux”. Primarul sectorului 1 a acționat însă rapid: a identificat un expert care să realizeze o contra-expertiză corectă, a explicat prefectului situația reală și l-a convins să revină asupra deciziei, a convins Inspectoratul, a luat legătura cu grupurile de părinți care îi cereau să stingă focul aprins chiar de consiliul de administrație al grădiniței. Din păcate, pentru a produce efecte, expertiza trebuia plătită, ori în luna aprilie primăria nu putea achita o factură de expertiză seismică fără bugetul pe 2021, blocat de consilierii opoziției.
Până la urmă totul s-a sfârșit cu bine: expertiza a rezultat în riscul seismic III, părinții au plătit-o iar copiii au revenit în grădiniță, nu înainte ca primarul să fie acuzat de toate relele pe unele grupuri de părinți manipulate de magnații imobiliari, adeverind încă o dată maxima că nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită.
Lucrurile evoluează în direcția cea bună
Nicăieri în lume nu este posibil să locuim într-o suburbie verde, paradisiacă, și să avem în același timp acces neîngrădit la cea mai bună școală de stat din centrul orașului. În București, clasa de mijloc care face naveta din suburbii contribuie semnificativ la prosperitatea orașului și nu trebuie culpabilizată că își școlarizează copiii acolo unde lucrează și plătește taxe. Avem multe școli care funcționează cu efective sub potențial, unele chiar cu clădiri goale. Ceea ce ne dorim este ca nivelul calității procesului educațional să crească în toate școlile, ca să nu mai existe școli goale.
Pentru ca lucrurile să meargă mai rapid este în primul rand nevoie ca în Consiliul Local să nu se mai regăsească acei consilieri care votează strict politic pentru a sabota orice proiect din interes ticălos de partid. În al doilea rand, ne trebuie răbdare cu cei care încearcă să miște lucrurile. Suntem frustrați, pe bună dreptate, că nu avem școlile pe care ni le dorim. Ultimii doi primari ai sectorului 1, care timp de 17 ani nu au făcut nimic pentru rezolvarea situației din școli, sunt acum cercetați penal pentru diverse fărădelegi. În Suedia, nevoile școlilor se anticipează pe 5 ani în avans pentru a putea deschide o clasă nouă. Să-i lăsăm noului primar răgazul necesar să acționeze.
Anul acesta situația învățământului în 3 schimburi din Sectorul 1 deja s-a ameliorat: două din cele 4 școli afectate de supra-aglomerare vor începe anul școlar în numai două schimburi. Pentru celelalte două au demarat lucrările de suplimentare de spații, iar primarul promite că situația va fi rezolvată în semestrul II. Realist, putem așadar spera ca din anul școlar 2022-2023 toți părinții elevilor din Sector să aibă la dispoziție școli de calitate pentru copiii lor.
Autorul, cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, a studiat și a lucrat în cercetare timp de 12 ani în universități din SUA, Franța și Germania. Este soțul primarului sectorului 1 Clotilde Armand.
