După trei luni prin India, Marcel a luat legătura cu un apropiat al lui Dalai Lama, căruia i-a mărturisit că vrea să meargă într-o comunitate de tibetani și să învețe tradiția. A fost îndrumat spre Tashi Jong, un sat de lângă Dharamsala.
După ani de studiu și de muncă, după o demisie care părea imposibilă, după desprinderea de un trai la care visase, a urmat ziua care avea să-i schimbe lui Marcel tot restul vieții.
În școală, Marcel nu a fost nici un elev slab, dar nici unul strălucit. Avea, însă, o memorie incredibilă, reținea totul din timpul orelor, putea învăța pe de rost manuale întregi. Din generația lui, a fost singurul din orfelinat care a intrat la liceu.
Când avea trei luni, era începutul anului 1979, Marcel a fost lăsat de mamă într-un leagăn de copii din Bacău, după ce femeia, o țărancă de etnie romă care își împărțea viața între cei patru copii, munca la CAP și sărăcia de acasă, s-a îmbolnăvit.
„Unde ai să locuiești tu de acum?“ Asta l-a întrebat, în 2008, Dalai Lama pe Marcel Dediu, pe atunci un tânăr de 29 de ani care se săturase de viață. O întrebare cât o lovitură cu pumnalul înfipt într-o inimă plină de răni.