Când a căzut comunismul, eram student, așa că amintirile mele despre acea epocă - pe care o unii o considerau de aur, deși era de plumb - sunt cam de felul ăsta:
Multă vreme mi se ridica sângele în cap de enervare când auzeam pe cineva spunând că „era mai bine înainte“. De la un moment dat, însă, am constatat că lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere.
E 5,30 dimineața. Iarnă. Sub plapumă e atât de cald cât poate fi într-o cameră cu calorifrele reci, iarna. Suntem îmbrăcați cu trei straturi de pijamale. Haine. Mama trage încet plapuma. Intră frigul din cameră pe sub plapumă. Îl simți ca un aer rece, brutal.
Strict factual, e o iluzie că înainte era mai bine: în anii ‘80, PIB-ul României era de patru ori mai mic decât cel de azi.