29 IULIE 1848: Se intonează pentru prima oară, la Râmnicu Vâlcea, imnul Revoluției pașoptiste, „Deșteaptă-te, române!”, în parcul Zăvoi.
Copilăria şi o parte scurtă din adolescenţă le-am trăit în comunism. Am, desigur, nostalgii, dar faţă de anii mei de atunci şi oamenii care au făcut parte din acel microunivers, nicidecum faţă de timpul de atunci, execrabil.
Când a căzut comunismul, eram student, așa că amintirile mele despre acea epocă - pe care o unii o considerau de aur, deși era de plumb - sunt cam de felul ăsta:
Multă vreme mi se ridica sângele în cap de enervare când auzeam pe cineva spunând că „era mai bine înainte“. De la un moment dat, însă, am constatat că lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere.
E 5,30 dimineața. Iarnă. Sub plapumă e atât de cald cât poate fi într-o cameră cu calorifrele reci, iarna. Suntem îmbrăcați cu trei straturi de pijamale. Haine. Mama trage încet plapuma. Intră frigul din cameră pe sub plapumă. Îl simți ca un aer rece, brutal.