Păi știam cu toții că așa o să se întâmple, nu-i așa?
Doar ca să înțelegem mai bine situația: ultima oară când conservatorii au câștigat atât de clar niște alegeri a fost în 1987, sub Margeret Thatcher. Doamna care își scutura poșeta amenințător la adresa UE, cu replici de genul „We want our money back." („Vrem banii noștri înapoi.”)
De data aceasta, sloganul a avut doar trei cuvinte: „Get Brexit done" („Să facem odată Brexitul”) Doar că nu se va face în viitorul apropiat.
Să fie un semn al vremurilor în care trăim faptul că minciunile, promisiunile neîndeplinite și rasismul abia mascat au prioritate în fața substanței și a măsurilor politice? Educația, criminalitatea, situația celor fără adăpost, criza Serviciului Național de Sănătate, care practic moare în picioare. Toate aceste teme substanțiale s-au pierdut printre tot felul de puneri în scenă cu apel mult mai mare la electorat, precum un excavator care trece printr-un perete de polistiren sau un premier care se ascunde în frigider pentru a evita un interviu.
Boris Johnson a adoptat aproape toate trucurile lui Donald Trump. Și nimeni nu a părut contrariat de strategia acestuia. El va continua să propage minciuna cum că ieșirea din UE va fi un lucru ușor și neproblematic și că un acord comercial cu Uniunea va fi finalizat până la finalul perioadei de tranziție în decembrie 2020. Doar o mică observație: UE și Canada au avut nevoie de 10 ani pentru a negocia și finaliza acordul lor comercial.
Laburiștii sunt ruinați
Unde au greșit laburiștii? Răspunsul este simplu și are un nume: Jeremy Corbyn. A existat vreodată un lider laburist mai disprețuit și mai polarizant? Chiar a crezut acesta că va reuși iar o surpriză ca la alegerile din 2017, când a reușit să împiedice o majoritate conservatoare sub Theresa May?
Corbyn nu are altă variantă acum decât demisia, ca un ultim serviciu făcut partidului său. Deja a declarat că nu va conduce partidul și la următoarele alegeri. Poate că ar fi fost cazul să nu o facă nici la acest scrutin.
Cu totul devastator, Partidul Laburist a pierdut părți importante din electoratul său tradițional - așa-numitul zid roșu. Acești alegători au trecut în tabăra conservatoare. Este vorba de zone estinse din nordul post-industrial al Angliei, acolo unde măsurile dure de austeritate luate de conservatori au blocat dezvoltarea societății și a economiei, făcându-i pe cei săraci și mai săraci.
Partidul lui Corbyn dă vina pe eșecul electoral pe oboseala și saturația generate de Brexit. Este o scuză prea ieftină, mai ales că ambiguitatea liderului lor pe tema Brexit nu a fost de mare ajutor.
Este nevoie de o analiză internă amplă atunci când un manifest electoral care ar fi putut resuscita o economie și o societate lovite de ani întregi de management defectuos al conservatorilor nu reușește să capteze deloc atenția electoratului. Partidul este în ruine și pare să se îndrepte spre aceeași prăpastie a uitării în care par să fi căzut și social-democrații din Germania.
Aceste alegeri au fost mai mult un fel de concurs de nepopularitate. Johnson a reușit să câștige din postura de lider ceva mai puțin urât de populație. Se așteaptă cineva care are încă rațiune ca el să-și respecte promisiunile? Greu de crezut, doar că alegătorii au fost mai preocupați de neverosimilul promisiunilor lui Corbyn.
Gata cu unitatea Regatului?
Cel mai dureros este însă că acest rezultat va provoca pagube ireparabile unei țări și așa adânc divizate și polarizate.
Regatul (Ne)Unit? Scoția pare să fi ascultat mesajul liderului Partidului Național Scoțian (SNP) de a recâștiga controlul. SNP este așteptat să câștige 55 din cele 59 de mandate ale Scoției. Se vor face cu siguranță mari presiuni pentru un al doilea referendum de independență în Scoția.
Guvernul conservator se va opune desigur unei astfel de mișcări. Pumnalele au fost scoase deja, după ce șefa guvernului scoțian Nicola Sturgeon a afirmat că Johnson nu are mandat să scoată țara ei din UE. Iar naționaliștii irlandezi, care au câștigat în premieră mai multe mandate decât unioniștii pro-britanici, vor fi ispitiți oare să ceară și ei un vot privind separarea de Marea Britanie?
Rezultatul acestui scrutin definește rolul viitor al Marii Britanii în lume. Și marchează o transformare majoră a politicii britanice, care va marca țara mulți ani de acum înainte.
