Născut în familia regală zulu, Mangosuthu Buthelezi a întruchipat mult timp spiritul mândru şi războinic al celui mai mare grup etnic din ţară, care numără 11 milioane de sud-africani, adică aproape unu din cinci.
Fondatorul Partidului Libertăţii Inkatha, pe care l-a condus cu o mână de fier timp de peste 40 de ani, a avut două mandate de ministru de interne în guvernul post-apartheid, după ce a îngropat securea războiului cu partidul de guvernământ, Congresul Naţional African, în 1994.
Figură eminentă a puternicului trib Zulu, Mangosuthu Buthelezi a instigat la cele mai importante violenţe din Africa de Sud înainte de primele alegeri multirasiale din 1994.
A purtat războaie teritoriale cu militanţii ANC în oraşele cu majoritate de culoare în anii 1980 şi 1990. Violenţele s-au soldat cu mii de morţi, informează News.ro.
Citește și: De ce nu ne vrea de fapt Austria în Schengen, nici în 2024. ”Nu mai e loc de menajamente”
Mangosuthu Buthelezi, rivalul lui Nelson Mandela
Un orator carismatic, în ciuda unei bâlbâieli grave, şeful zulu a pus sub semnul întrebării strategiile anti-apartheid ale ANC şi a considerat că Nelson Mandela, aflat în închisoare la acea vreme, slăbea poziţiile negrilor.
Buthelezi a fost acuzat că a făcut jocul autorităţilor albe incitând la violenţă împotriva ANC chiar înainte de alegerile istorice din 1994, care ar fi putut face să deraieze mişcarea de eliberare împotriva apartheidului.
Mangosuthu Buthelezi a negat întotdeauna cu înverşunare că a colaborat cu regimul rasist sau că a fost un aliat al acestuia. Şi, în ciuda controverselor, el s-a bucurat de o lungă carieră politică, care a traversat perioada apartheidului şi apariţia democraţiei.
"Sunt profund întristat să anunţ decesul lui Mangosuthu Buthelezi, prinţul de KwaPhindangene, prim-ministru tradiţional al monarhului şi naţiunii Zulu, fondator şi preşedinte emerit al Partidului Libertăţii Inkatha", a declarat preşedintele sud-african Cyril Ramaphosa într-un comunicat.
Buthelezi fusese supus unei intervenţii chirurgicale pentru dureri de spate în luna iulie şi a fost ulterior reinternat în spital când durerile nu s-au atenuat, potrivit site-ului local de ştiri News24.
Citește și: Povestea maistrului care a inventat primul pistol-mitralieră fabricat în România. Avea doar 17 ani
El şi-a fondat partidul în 1975 ca o mişcare culturală naţionalistă care a devenit apoi o forţă politică în ceea ce este acum provincia KwaZulu-Natal, iar partidul său a fost implicat în conflicte sângeroase cu ANC în anii 1980 şi 1990.
Decizia sa de ultim moment de a participa la primele alegeri post-apartheid din 1994 a adus pacea între cele două partide. Votul a adus la putere ANC şi pe liderul său, regretatul Nelson Mandela.
Premier al "bantustanului" Zulu - una dintre entităţile teritoriale pseudo-independente atribuite negrilor în timpul apartheidului - a fost ales membru al Parlamentului în 1994 şi ministru de interne în guvernul de uniune naţională al lui Mandela.
Fundaţia Nelson Mandela a declarat că viaţa lui Buthelezi s-a intersectat în mai multe puncte cu cea a lui Mandela şi că moştenirea sa a fost una "impunătoare şi complexă".
"În multe privinţe, cei doi lideri au ajuns să întruchipeze ideea unei reconcilieri pentru care nu este nevoie nici de iertare, nici de uitarea trecutului, nici măcar de a învăţa să se placă unul pe celălalt - era vorba pur şi simplu de a se înţelege împreună", a declarat fundaţia într-un comunicat.
Principalul partid de opoziţie din Africa de Sud, Alianţa Democratică (DA), l-a descris pe Buthelezi drept un "mare lider". "Prinţul Buthelezi a fost un gigant în peisajul politic al Africii de Sud", a declarat liderul DA, John Steenhuisen.
Un prinț excentric, îmbrăcat în piei de leopard şi agitând un baston scurt cu vârful argintiu
Buthelezi a fost un campion al poporului său şi o figură proeminentă în lupta împotriva apartheidului, dar rivalitatea sa cu ANC a dus la zile tensionate şi la multă vărsare de sânge înainte ca Africa de Sud să reuşească să îşi aleagă primul lider de culoare.
Criticii l-au numit pe Buthelezi un lord al războiului, dar pentru legiunea sa de adepţi din zona rurală Zulu, el a fost un vizionar.
Timp de un deceniu, înainte de sfârşitul dominaţiei albe în 1994, Buthelezi - îmbrăcat în piei de leopard şi agitând un baston scurt cu vârful argintiu - a fost o privelişte familiară la mitinguri, în timp ce Inkatha era implicată într-un conflict cu ANC.
Aproximativ 20.000 de persoane au fost ucise şi sute de mii de oameni au fost forţaţi să îşi părăsească locuinţele în timp ce luptele făceau ravagii în KwaZulu şi în căminele pentru bărbaţi construite pentru a găzdui muncitorii migranţi care munceau în minele de aur de lângă Johannesburg.
Preţul pentru pace a fost participarea lui Buthelezi la un guvern de uniune naţională în calitate de ministru al afacerilor interne - un minister care a devenit, sub conducerea sa, un simbol al corupţiei şi incompetenţei. "Nu este plăcut, nu este uşor pentru mine. Nu este uşor nici pentru preşedintele Thabo Mbeki (succesorul lui Mandela) să mă aibă pe mine şi pe colegii mei în cabinet. Am făcut-o pentru a pune capăt unui război civil de intensitate scăzută", declara Buthelezi pentru Reuters într-un interviu acordat în iulie 2003.
El a fost distribuit şi în alte roluri, departe de politică. Buthelezi l-a interpretat pe propriul său străbunic, regele Cetshwayo, în filmul "Zulu" din 1964, care a imortalizat bătălia de la Rorke's Drift din 1879 dată de trupele britanice împotriva a mii de luptători zulu. Filmul a răspândit imaginea zuluşilor dincolo de Africa de Sud ca o rasă războinică puternică.
Buthelezi a ieșit de pe scena politică abia la 90 de ani
Longevitatea i-a marcat cariera politică. El a demisionat din funcţia de lider al Inkatha abia în 2019, la vârsta de 90 de ani.
Discursurile de lungă durată erau o marcă a lui Buthelezi. Pronunţate în zulu sau în engleză, acestea puteau dura ore întregi.
Urmând cursurile Universităţii pentru negri din Fort Hare din 1948 până în 1950, Buthelezi s-a alăturat Ligii Tineretului ANC şi s-a întâlnit în sălile de curs cu mulţi dintre viitorii lideri ai mişcării. A fost exmatriculat pentru activitatea sa politică.
Influenţa sa politică avea să se materializeze în KwaZulu "Bantustan", unul dintre aşa-numitele ţinuturi autonome bazate pe afilierea tribală - în fapt, insule de sărăcie rurală în care majoritatea sud-africanilor de culoare au fost literalmente închişi în timpul apartheidului.
Buthelezi a devenit ministru-şef al KwaZulu în anii 1970, unde a încercat un exerciţiu de echilibru delicat: a refuzat independenţa absolută, dar a criticat politicile rasiale ale Pretoriei.
A fost prea mult pentru ANC, ai cărui lideri din exil au încercat să-l curteze pe tot parcursul anilor 1970, dar au renunţat în faţa opoziţiei din rândurile membrilor de rând faţă de ceea ce era considerat a fi colaborarea lui Buthelezi cu regimul de apartheid.
La începutul anilor 1990, violenţele din KwaZulu şi din cartierele din jurul Johannesburg păreau să distrugă perspectiva unei tranziţii relativ paşnice către democraţie.
În calitate de lider al Inkatha, Buthelezi a ameninţat că va boicota alegerile din 1994, dar, după o mediere condusă de fostul secretar de stat american Henry Kissinger şi de fostul ministru britanic de externe Peter Carrington şi cu doar câteva săptămâni înainte de ziua votului, a cedat.
În calitate de ministru în guvernul de uniune naţională care a urmat, Buthelezi a ocupat ocazional funcţia de preşedinte interimar, în special trimiţând trupe în Lesotho, ţara vecină, într-o încercare controversată de a reprima o revoltă în regatul muntos. Dar ANC, folosindu-se de puterea pe care o avea la dispoziţie, a reuşit în cele din urmă să reducă baza de voturi a Inkatha prin dezvoltarea ambiţioasă a infrastructurii, cum ar fi drumuri asfaltate, energie electrică şi apă curentă pentru zuluşii din zonele rurale neglijate.
Ashpenaz Nathan Mangosuthu Gatsha Buthelezi s-a născut la 27 august 1928, în Mahlabathini, ca fiu şi moştenitor al şefului Matoli Buthelezi şi al prinţesei Constance Magago Dinuzulu.
Buthelezi a crescut într-o gospodărie tradiţională, petrecându-şi primii ani de viaţă ca păstor de vite.
În 1953 a fost instalat ca şef interimar al proeminentului clan Buthelezi, iar patru ani mai târziu a fost confirmat ca şef.
A fost căsătorit cu Irene Mzila, o asistentă medicală, evitând poligamia practicată de mulţi şefi zulu. Au avut trei fii şi patru fiice.
