Oraşul care transpare în cele scrise la Budapesta este al doilea ca mărime al Ungariei şi pentru un răstimp a şi fost capitala ţării vecine.
Aceasta nu înseamnă că ar fi fost vreodată de facto, ca fapt istoric, al României. pur şi simplu, pentru puţin timp, România a înglobat o regiune a Ungariei, apoi a eliberat-o.
Regiunea Tisza a Ungariei a fost ocupată de România, în anii 1919 - 1920, când Bucureştiul a invadat Ungaria, pentru a înlătura de la putere regimul comunist al lui Bella Kuhn.
Ungaria se teme de Călin Georgescu: “Vrea să aducă la România un oraș maghiar de 200.000 locuitori”
"Candidatul de extremă dreapta la Președinție, Călin Georgescu, ar lua teritorii de la Ucraina atacată de Rusia", scrie Economx. Publicaţia continuă:
"Ideologii și geopoliticienii din tabăra suveranistă română, de extremă dreapta, consideră că România are un loc direct la masa negocierilor procesului de reglementare ruso-american pentru Ucraina, unde poate pune în aplicare și revendicările teritoriale românești, pentru zonele estice ale fostei Românii Mari (dar și pentru regiunea maghiară Tisza!).
Apoi, pentru Bucovina de Nord, Bugeac, în sud-vestul Ucrainei, și Maramureșul de Nord, care acum face parte din Transcarpatia. Potrivit ideologilor menționați, anexarea actualei Republici Moldova independente la România s-ar adăuga cu siguranță".
Citeşte şi: Când a vrut Ungaria unirea cu România? De ce a eșuat inițiativa? Capcana din propunerea maghiarilor
Trebuie explicat că afirmaţiile lui Călin Georgescu sunt nişte aberaţii de diferite feluri, cu diferite substraturi istorice. O parte din Maramureşul de Nord, până la râul Tisa, a fost în România, până când a fost dat de Rusia Sovietică RSS Ucrainene.
De aici, printre altele, venea vechea lecţie de istorie dată românilor, în şcoală, că forţa noastră de a ne apăra fruntariile era dată de faptul că aveam la toate frontierele ape - ceea ce era şi inexact, şi lipsit de relevanţă.
Românilor nu li s-a explicat suficient că în anul 1997 România şi Ucraina au semnat un tratat de bună vecinătate şi cooperare, prin care România a renunţat la pretenţiile sale teritoriale pentru întotdeauna.
Citeşte şi: Legăturile dintre Călin Georgescu și interlopi periculoși. Potra, chemat din Congo să facă haos
Preşedintele României era atunci Emil Constantinescu, iar al Ucrainei filorusul Leonid Kucima. Cu povestea Regiunii Tisa, din Ungaria, contextul istoric în care aceasta a fost sub ocupaţie românească e total diferită.
Sfârșitul Primului Război Mondial, la 11 noiembrie 1918, nu a însemnat și încetarea tuturor ostilităților. Cel puțin nu pentru Armata Română. Destrămarea marilor imperii, cel german și mai ales cel austro-ungar, produsese haos și vid de putere, în unele țări.
Printre ele și Ungaria, una dintre țările învinse în război, din cauza apartenenței sale la Imperiul dualist, alături de Austria, creat la 1867.
Citeşte şi: Călin Georgescu atacă jurnaliștii cu un ton de dictator sovietic: „Tăceți din gură, repetenților!”
Revoluția bolșevică spulberase Imperiul Țarist, după Revoluția din octombrie 1917 (din noiembrie, după adoptarea noului calendar, cel gregorian). Aceasta își întindea tentaculele către Europa, visând la o revoluție mondială.
În fruntea Ungariei a ajuns, la 21 martie 1919, un regim comunist, statul de altfel luându-și numele, după modelul din Rusia, de Republica Sovietică Ungaria. Sovietele erau un organ al puterii de stat centrale și locale și nu aveau legătură cu vreo naționalitate anume.
Călin Georgescu, la Judecătoria Sectorului 1 - Foto: INQUAM PHOTOS/George Călin
Președintele noii republici era socialistul Sándor Garbai, de profesie zidar, dar puterea reală o avea ministrul de Externe, comunistul Béla Kun.
Ungurii se tem de Călin Georgescu. Dar noi i-am scăpat de comunişti şi ne-am întors în ţară
După o contraofensivă rapidă, Armata Română a ajuns chiar până la Budapesta, pe 4 august 1919, pe care a ocupat-o și a controlat-o două luni (4 august - 4 octombrie).
După ce au eliberat Budapesta, trupele române s-au întors în ţară. Nu a fost un război de anexare, ci o operaţiune necesară, de prietenie faţă de Ungaria vecină, care trebuia salvată de comunism. Şi o operaţiune geopolitic-inteligentă, pentru că era complet iresponsabil să lăsăm să înflorească o forţă statală comunistă, la vest de noi.
Problema a fost că, fără tradiţie democratică, Ungaria a căzut din extrema stângă, în extrema dreaptă, prin venirea la putere, pe vidul de putere creat, a lui Miklos Horty.
Nici un motiv să emitem pretenţii
Aşadar, România nu are nici un motiv istoric să emită pretenţii teritoriale asupra acestei regiuni din Ungaria vecină, al cărei oraş-capitală, Debreţin, un fel de Iaşi al Ungariei, al doilea oraş ca mărime al Ungariei, este o comunitate urbană maghiară veche.
Debreținul (căruia maghiarii îi spun Debrecen) are o istorie bogată, de peste 750 de ani. În Evul Mediu, orașul a făcut parte din Partium, în cadrul Regatului Ungariei, apoi, din sec. al XVI-lea până la sfârșitul sec. al XVII-lea, din Principatul Transilvaniei (inclusiv în timpul domniei lui Mihai Viteazul, atunci fiind încă parte a Comitatului Bihor).
Este interesant de reţinut că ungurii au obiceiul să vorbească despre partea românească a vechiului Comitat Bihor cu numele unguresc, ori să vorbească şi să scrie despre oraşele din Transilvania folosind nominaţiile maghiare, ceea ce este nepoliticos şi denotă tendinţe expansioniste.
Ausgleich
Aşa cum se ştie, principatul independent al Transilvaniei era un compromis, despre care nu se poate nicicum afirma că era cumva legat de România - care nici nu exista atunci -, chiar dacă a fost o etapă importantă în câştigarea unor drepturi şi libertăţi, de către românii de aici.â
Călin Georgescu, salutându-şi susţinătorii - Foto: INQUAM PHOTOS/George Călin
A urmat perioada habsburgică, iar din 1867 (în urma Ausgleich-ului) Debrecenul a revenit Ungariei. În anii 1919-1920, orașul s-a aflat sub ocupație română, ceva mai mult decât Budapesta, pe măsură ce românii periau Ungaria de comunişti şi eliberau gradual teritoriul statului vecin vestic.
Debrecen a fost capitala Ungariei de două ori, pentru un timp scurt: în timpul Revoluției de la 1848 şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1945. Aşa că, dincolo de elucubraţiile lui Călin Georgescu, maghiarii pot sta liniştiţi: Tisa este un râu frumos, care curge liniştit, până la Novi Sad.
