Povestea ei este extraordinară și reprezintă unul dintre nenumăratele acte de curaj și de solidaritate umană în jurul unor valori democratice esențiale pentru care mulți sunt dispuși să își riște viața în lupta cu agresiunea începută de Putin.
Citește și: VIDEO Jurnalistă de război din SUA: Sufletul și inima mea vor fi întotdeauna alături de ucraineni
Newsweek: Spune-mi, te rog, cum a fost această iarnă în tranșee.
Sarah Ashton-Cirillo: Niciodată nu îți este cald. În anumite nopți temperatura a coborât la -12, -15 grade Celsius, iar la asta se adaugă vântul.
Citește și: VIDEO Corespondență din Ucraina. Cum încep diminețile în Harkov în vremuri de război
Astfel că nu contează câte straturi de îmbrăcăminte ai pe tine, nu contează că tipul de bocanci pe care îl ai în picioare este rezistent la apă, nu contează ce fel de mănuși porți.
Este frig, iar când ești de pază, și eu ca medic combatant trebuie să fiu de pază în anumite părți ale zilei ori nopții, vei îngheța.
Apoi te vei întoarce la locul săpat sub pământ pentru adăpost, unde este un mic foc, dar care nu te va încălzi suficient.
Atunci când ești în liniile de apărare, odată ajuns acolo, în tranșee, pentru câte 4-5 zile și nopți, niciodată nu îți va fi cald. Iar pozițiile noastre au fost într-o pădure. Pentru a ajunge acolo a trebuit să mergem pe jos câțiva kilometri prin zăpadă și gheață.
Jurnalistă americană, lovită de schije pe linia frontului
Drept urmare, atunci când am ajuns la tranșee, deja eram uzi și ne era foarte frig. Iar cu această realitate trebuie să te confrunți și psihologic.
Acesta a fost un lucru nou pentru mine, pentru că am avut de dus și rucsacul medical, și arma, și muniția, și a trebuit să merg printr-o pădure unde zăpada este peste nivelul gleznelor, iar apoi am ajuns în tranșee unde era noroi și gheață pentru câteva zile, de fiecare dată.
Citește și: EXCLUSIV Colonelul Illyukhin: Cum au salvat ucrainenii aeroportul de lângă Kiev în urmă cu un an
Dar înduri toate aceste lucruri când știi pentru ce lupți. Iar în acest caz noi luptăm literalmente atât pentru libertatea cetățenilor din Ucraina, cât și pentru libertatea întregii lumi care ar trebui să scape de această tiranie rusească.
Newsweek: Ne-am reîntâlnit după șase sau șapte luni. Da, cred că a fost în august când ne-am întâlnit ultima dată și am făcut acel interviu. Un interviu foarte emoționant și îți mulțumesc foarte mult pentru el. Între timp, te-ai alăturat armatei, forțelor armate ucrainene. Te rog să-mi spui, de ce ai decis acest lucru și ce acțiuni faci ca parte a forțelor militare?
Sarah Ashton-Cirillo: Într-adevăr, m-am alăturat ZSU, forțele armate ucrainene, în octombrie. Până la acel moment, lucrasem din ce în ce mai strâns cu diferite instituții din Ucraina.
Știi acest lucru întrucât ai fost cu mine în Zolochiv, în august (aproape de granița cu Rusia, acolo unde colaboram cu primăria). Iar în urma unor discuții am luat decizia să mă alătur forțelor armate ale Ucrainei. Din acel moment am realizat analize, acțiuni de comunicare și alte activități de acest fel.
Dar de la 1 februarie 2023 am fost transferată la o unitate de front, batalionul cu numărul 209 din Regiunea Harkov, care a fost poziționat din februarie în regiunea Lugansk.
Acolo am luptat în ceea ce se numește ‘linia zero’. Eram în tranșee, la aproximativ 800 de metri de pozițiile rusești. Am luptat contra lor foarte des. Actualmente sunt în Harkov pentru recuperare după rănile suferite în timpul luptelor.
Newsweek: În ce mod se duc luptele? E utilizată artileria, sunt utilizate mitraliere, puști?
Sarah Ashton-Cirillo: O varietate completă. Noi suntem o linie defensivă. Am fost prima linie defensivă la punctul de contact. Pentru a avansa către noi, rușii mai întâi ar folosi artileria.
Ar avansa apoi cu arme automate, lunetiști, drone, vehicule blindate precum tancurile sau BTR-urile (transportoare blindate), arme de această natură. Iar misiunea noastră este de a respinge atacurile.
Și facem asta utilizând arme ucrainene dar și arme trimise de către partenerii din Vest. Până acum am reușit să îi respingem de fiecare dată.
Pe parcursul ultimei luni am fost prinsă într-un incident în timpul uneia dintre aceste lupte. Am fost atinsă de schijele unui obuz care mi-au cauzat o rană la mână ce necesită o nouă intervenție chirurgicală peste câteva zile.
Newsweek: Când s-a întâmplat acest lucru? În ce zi?
Sarah Ashton-Cirillo: În 23 februarie. A fost o luptă foarte dură. Ei au încercat unul dintre atacurile lor, și au trimis tiruri de artilerie după tiruri de artilerie.
Uneori nu ai de făcut altceva decât să speri că vei fi norocos. Iar în acea zi am fost lipsită de noroc pentru că am fost atinsă de schije, dar foarte norocoasă pentru că nu am fost rănită mai rău.
Am făcut o operație la mână și am fost rănită la față, dar în cele din urmă sunt capabilă să stau aici cu ochii nevătămați, și cu degetele de la mâini funcționale, pot merge și pot vorbi. Iar pentru a participa la lupte, exact de asta ai nevoie.
Newsweek: Înțeleg că a fost o explozie lângă tine. Cât de aproape?
Sarah Ashton-Cirillo: Obuzul a lovit la 5-10 metri de mine și spun asta bazându-mă pe modul în care am fost rănită de schijele care mi-au atins fața și mi-au sfâșiat o parte din mână.
Dar mă voi reface complet. Din câte am înțeles am o rană la nervii mâinii care vor fi afectați permanent. Și este și o parte a țesutului afectată. Vor rămâne cicatrici mari.
Cea mai mare problemă acum este cea privind riscul de infecție a țesutului afectat și de aceea fac perfuzii intravenoase cu antibiotice.
Plănuiesc să mă reîntorc la unitatea mea cât de curând. Vreau să mă asigur că aceste răni vor fi răzbunate, alături de toate cele suferite de către soldații răniți din cadrul forțelor armate ucrainene, și de toate persoanele care au făcut sacrificiul suprem prin a-și da viața în timpul luptelor.
Ne vom asigura că vom răzbuna asta și mă voi alătura camarazilor mei pentru a contribui la victoria finală asupra invadatorilor ruși.
Newsweek: Care sunt principalele tale îndatoriri pe linia frontului?
Sarah Ashton-Cirillo: Sunt medic combatant senior, ceea ce înseamnă că ofer suport medical, dar sunt în același timp medic care poate lupta. Dispun de o armă și am asupra mea mai multe încărcătoare.
Arma mea este AK-74 (Automat Kalashnikov, model 1974), așadar e puțin mai mică decât AK-47 care este larg utilizată de soldații infanteriști. Și mă aștept să lupt pentru că suprimarea focului inamicului este primul scop al fiecărui medic combatant care se află pe front.
Newsweek: Așadar, dacă rușii vin spre tine, vei folosi arma contra lor!
Sarah Ashton-Cirillo: Categoric! Mă aștept să trag cu arma contra lor, am arma mereu asupra mea, și este de datoria mea, ca parte a acestei unități de infanterie să iau parte la acțiunile militare ceea ce înseamnă să lupt contra rușilor, dacă este necesar. Nu a fost nevoie până acum să utilizez arma, dar am experiență ca medic în a oferi ajutor celor răniți.
Newsweek: Câți soldați ai reușit să ajuți în timpul luptelor?
Sarah Ashton-Cirillo: Voi spune că numărul celor care au avut nevoie de sprijinul meu pe front a fost mult mai mic decât numărul rușilor de care ne-am asigurat că nu mai sunt capabili să se angajeze în luptă!
Newsweek: Ce le-ai spune acelor oameni care însă sunt influențați de propaganda pro-rusă? Vedem propaganda rusească pretutindeni în lume. În Statele Unite, în Uniunea Europeană, în România... Și vedem în social media sau în presa clasică că sunt multe voci care susțin direct sau indirect Rusia lui Putin. Ce le-ai spune? Ce este în neregulă cu ei?
Sarah Ashton-Cirillo: Unul dintre lucrurile pe care le știu despre aliații români este că s-au dovedit printre cei mai puternici, deși au fost supuși propagandei pro-ruse. Iar propaganda rusă are succes atunci când reușește să genereze confuzie în mințile oamenilor.
Nu e necesar să schimbe ideile cuiva, ci doar să îi producă o confuzie cu privire la care este adevărul. Ceea ce este foarte important la români este puterea intelectului lor și a capacității de a înțelege realitatea și faptele versus minciunile, pentru a nu se lăsa manipulați.
Propaganda Rusiei, în înțelegerea noastră, nu a reușit să afecteze prea mulți români așa cum a făcut-o în cazul altor națiuni, pentru că românii sunt prea inteligenți, prea conștienți de situație și prea orientați spre verificarea faptelor pentru a cădea pradă minciunilor ruse. De aceea, noi contăm pe români ca fiind unii dintre cei mai puternici aliați și suntem recunoscători României pentru alăturarea în această luptă pentru eliberarea de invadatorii ruși.
Acesta este al doilea interviu cu tine. Iar asta arată interesul României pentru ceea ce se întâmplă în acest război pentru eliberarea Ucrainei de criminalii de război ruși.
Faptul că vorbim după 6-7 luni în circumstanțe diferite, acum sunt soldat iar înainte eram civil, dar faptul că pe parcursul unui război în derulare ai revenit aici arată că interesul a rămas puternic cu privire la lupta noastră, în România și în alte locuri.
Astfel că ideea cu care închei acest interviu este: continuați să ne susțineți și ne veți ajuta să obținem cea mai importantă victorie a unei națiuni împotriva răului de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Și asta vreau să îți spun: bine ai revenit în Harkov! Este o onoare să vorbesc din nou cu tine și îmi doresc să ținem legătura pe drumul către victorie!
Newsweek: Îți mulțumesc foarte mult, Sarah, sper că te vei reface complet și că vom celebra împreună cu toți ceilalți prieteni ai noștri Ziua Victoriei!
Sarah Ashton-Cirillo: Slava Ukraini (Glorie Ucrainei)!
Sarah Ashton-Cirillo este probabil singura femeie trans ce a fost jurnalist permanent de război în Ucraina, articolele sale fiind publicate și în revista online LGBTQ Nation până la momentul în care s-a înrolat în armată.
Remus Cernea este corespondentul Newsweek în Ucraina.
