Misiune ONU în Nagorno Karabah după 30 de ani. Trupele ruse vor fi nevoite să se retragă. Este pentru prima dată în aproape 30 de ani când organismul internațional are acces în regiune.
Separațiștii armeni, care au controlat regiunea timp de trei decenii, au fost de acord să depună armele, să-și dizolve „guvernul” și să permită reintegrarea provinciei în Azerbaidjan, după o ofensivă azeră de o zi săptămâna trecută.
Misiune ONU în Nagorno Karabah după 30 de ani. Trupele ruse vor fi nevoite să se retragă
Misiunea ONU a sosit în Karabah din Azerbaidjan, relatează Trend.
Membrii misiunii au trecut prin Aghdam și s-au deplasat spre Askeran-Khankendi.
Scopul misiunii este de a se familiariza cu situația de pe teren și de a determina nevoile umanitare ale rezidenților.
Misiunea include reprezentanți ai diferitelor agenții ONU. Ultima oară când misiunea ONU a vizitat Karabakh a fost acum aproximativ 30 de ani.
Sfârșitul acțiunii separatiste a Karabahului a dat o lovitură grea visului de secole al armenilor de a reuni ceea ce ei spun că sunt pământurile lor ancestrale, împărțite între puterile regionale încă din Evul Mediu.
Aproape toți cei 120.000 de rezidenți estimați ai Karabakhului au fugit din teritoriu în zilele următoare, declanșând o criză a refugiaților.
Nazeli Baghdasaryan, purtătoarea de cuvânt a premierului armean, a declarat că 100.483 de persoane au sosit în Armenia până duminică dimineața, dintre care 45.516 se află acum în cazare temporară.
Azerbaidjanul poartă discuții de reintegrare cu liderii separatiști, reținând în același timp și câteva personalități de rang înalt din fostul guvern și comanda militară ale separatiștilor.
Președintele Ilham Aliev și prim-ministrul armean Nikol Pașinian urmează să se întâlnească joi în orașul spaniol Granada pentru discuții mediate de Occident, menite să pună capăt diferendului istoric.
Rusia pierde motivul păstrării trupelor în provincie
Rusia are nevoie de armeni din Nagorno-Karabah pentru a justifica prezența forțelor sale de „menținere a păcii”. Deocamdată, oferă ajutor umanitar, organizează evacuări dar, în acest ritm al strămutării, în curând misiunea sa se va încheia mai devreme decât era planificat.
Dacă s-ar semna un acord de pace, acesta ar semnala începutul unei noi ere în Caucazul de Sud. Influența Rusiei ar fi în declin, iar cea a Turciei ar crește.
Textul unui acord de pace era gata chiar înainte de capturarea recentă de către Azerbaidjan a Nagorno-Karabah.
Citește și: Liderul separatist din Nagorno-Karabah anunţă autodizolvarea regiunii
Dacă Baku consideră că procesul se prelungește în mod inutil, ar putea ridica miza nu doar cerând un coridor terestru prin Armenia până la Republica Autonomă Nahcivan - o exclavă azeră care se învecinează cu Turcia, ci și revendicând un teritoriu armean recunoscut internațional.
Aliev a făcut aluzie la aceasta din urmă într-o întâlnire recentă cu președintele turc Recep Erdogan, când a vorbit despre granițele post-sovietice ale Armeniei într-un mod similar în care președintele rus Vladimir Putin vorbește despre Ucraina.
Dacă ar fi implementat, un coridor între Azerbaidjan și Nakhcivan ar putea oferi un punct de sprijin binevenit pentru Moscova în regiune.
Citește și: Conflictul din Nagorno-Karabah s-a încheiat. 120.000 de armeni vor părăsi zona
Acordul ce a pus capăt celui de-al Doilea Război din Karabakh din 2020 prevedea ca forțele de securitate ruse să controleze coridorul, să protejeze traficul azer și să securizeze punctele de intrare și ieșire.
De îndată ce Armenia și Azerbaidjan semnează un acord de pace, Turcia este probabil să își deschidă granița cu Armenia, închisă din 1993.
Orice document proclamat drept „acord de pace” între Armenia și Azerbaidjan va fi mai mult un cadru.
Probabil va exista o recunoaștere generală a integrității teritoriale a celuilalt și un angajament de a se abține de la încălcarea acesteia.
Acest lucru ar trebui să fie suficient pentru a proteja Armenia de a pierde și regiunea de sud, Siunik.
