Cătălin Stoica susține ideea că baronii PSD au dezertat în mobilizarea propriului electorat, pentru că au mirosit sfârșitul aproape al liderului Liviu Dragnea, iar ar fi cauza scorului slab obținut de PSD.
Noutatea acestor alegeri este ascensiunea USR PLUS. Profilul votantului acestei alianțe, conform exit poll-ului, este preponderent tânăr (18-30 de ani), rezident în urban, absolvent de învățământ superior.
Newsweek România: Care sunt motivele pentru care PSD a pierdut aceste alegeri și cât de mult a contat mișcarea lui Victor Ponta pentru divizarea electoratului tradițional PSD?
Cătălin Stoica: Pe lângă uzura guvernării, și partidul lui Ponta a contribuit la scăderea scorului PSD.
Ponta a plecat din PSD cu niște lideri și – extrem de important – cu structuri organizaționale, mai mult sau mai puțin formale, controlate în teritoriu de acești lideri. A reușit să atragă și votanți. Unii spun că structuri oculte din statul român nu ar fi fost străine de succesul formațiunii lui Ponta și că aceste structuri l-au sprijinit atât timp cât asta însemna anihilarea lui Dragnea.
În plus, Ponta nu a fost niciodată un outsider în raport cu aceste structuri. Așa cum unii fac guverne în Cișmigiu zilnic, și Ponta – se spune – făcea guverne cu nașul George Maior înainte de prezidențialele din 2014.
Dincolo de factorul Pro-Romania, PSD a pierdut și prin refuzul unor lideri din teritoriu de a se mobiliza și de a mobiliza electoratul. Pe de-o parte, este posibil ca, asemenea hienelor, unii lideri teritoriali să fi simțit mirosul de cadavru în cazul lui Dragnea (adică faptul că va fi condamnat luni, după alegeri).
Pe de altă parte, alegerile europarlamentare nu stârnesc mult entuziasm în cazul liderilor ori baronilor din teritoriu.
La alegerile parlamentare interne și locale, interesul liderilor locali este direct, succesul având efecte tangibile, ca să zic așa. Or, la europarlamentare, tuturor liderilor locali, din toate partidele, li se cere să „tragă,” să muncească pentru ce?
Pentru a trimite la Bruxelles un număr de oameni care vreme de 5 ani vor trăi pe salarii bune, vor avea pensie excelentă după aceea, dar toate acestea, în opinia baronilor locali (din toate partidele, repet), nu le aduc lor, liderilor locali nici un beneficiu tangibil.
Europarlamentarii, consideră mulți lideri locali, nu le pot nici măcar facilita accesul la fonduri europene sau alte contracte. La ce bun, așadar, să „tragi tare” în campanie pentru bunul trai al unora la Bruxelles? Nu în ultimul rând, PSD a pierdut și prin refuzul unora simpatizanti de a se mai duce la vot.
De ce o parte din electoratul PSD a votat cu Ponta?
Foarte probabil că o mare parte a electoratului Pro-Romania vine de la PSD sau – mai exact – din rândul celor care au votat PSD-ul în 2016 sau care l-au votat pe Ponta în 2014.
Este posibil ca, pentru unii dintre acești votanți, partidul lui Ponta să fi fost perceput drept variantă mai „curată” prin comparație cu PSD-ul lui Dragnea.
Sunt oameni care nu ar fi votat PNL sau USR-PLUS în ruptul capului, dar nici cu Dragnea-PSD nu mai doreau să voteze.
Cea din urma li s-ar fi părut o variantă total inacceptabilă. Pro-Romania a reprezentat o soluție pentru cei care au dorit să își reducă disonanța cognitivă indusă de dezertarea din PSD către partidele de opoziție.
La nivel discurs, teme, unde a greșit PSD?
Am spus anterior că, deși liderii locali și rețelele lor din teritoriu (rețele clientelare desigur) sunt factori importanți în orice alegeri, ceea ce contează la urma-urmei sunt votanții.
Ei bine, la acest punct, dacă ne uităm la profilele votanților PSD de la aceste alegeri, observăm ca s-a prezentat la vot așa-zisul „miez” al votanților PSD („core voters”).
Conform datelor exit poll, au votat pentru PSD cu precădere persoanele cu vârste de 61 de ani și peste (aproape 47% dintre aceștia au votat PSD), locuitorii din mediul rural (aproape 34% dintre ei au votat cu PSD), rezidenții din Muntenia și Moldova. La alegerile parlamentare din 2016, profilul celor care votaseră cu PSD era mult mai asemănător cu profilul votanților de atunci al PNL – o chestiune care a reprezentat o surpriză pentru conducerile celor două partide și diverși analiști.
Părea atunci că PSD făcuse progrese însemnate în urban și în zone din țară care votau tradițional pentru centru-dreapta. Acum însă, PSD s-a bazat doar pe votanții săi „tradiționali.” Factorul Dragnea a contat. De-a lungul ultimilor 2 ani au fost date publicității sondaje care atestau faptul că Dragnea nu se bucura de o încredere semnificativă nici măcar în rândul votanților PSD.
Alte figuri publice din PSD erau mult mai simpatizate de votanții PSD. Pe lângă acuzațiile de corupție și o condamnare existentă (cu suspendare), Dragnea s-a înconjurat și de alte figuri controversate, care se erijau în vectori de imagine. Este cazul lui Codrin Ștefănescu, care stârnea probabil atât de mult entuziasm în rândul votanților PSD precum o programare la medic pentru o colonoscopie.
Dincolo de problemele de imagine de acest tip, poate că PSD ar fi trebuit să insiste mai mult pe ce ar însemna o victorie a adversarilor și anume faptul că ea ar putea să resusciteze direcția neo-liberală în politicile economice și sociale din țară (fie prin schimbarea guvernului acum, fie la viitoarele alegeri). Ce înseamnă asta? Austeritate, stagnarea creșterilor salariale și a pensiilor, privatizare pe doi bani etc. Deja am citit o declarație a fostului Președinte Băsescu care îi cerea, aseară, lui Teodorovici să oprească mărirea pensiilor și salariilor și să dea bani la investiții. Are nevoie Romania de investiții?
Da, fără îndoială. Simultan, ca unul care am cunoscut politicieni din tot spectrul politic, dă-mi voie să fiu sceptic când îi vorbind de lipsa investițiilor. Mulți dintre ei, în special cei din opoziție, plâng de fapt că nu se mai dă drumul la fonduri prin conductele statului, că afacerile la care sunt conectați nu mai primesc contracte din bani publici. Sunt lacrimi de crocodil. Nu sărmana țărișoară e vizată de văicărelile politicienilor ci buzunarele lor sau ale oamenilor de afaceri care îi sponsorizează și controlează.
Oricum, rămâne de discutat în ce măsură politicile PSD i-au ajutat într-adevăr pe cei mai sărmani. Dimpotrivă, unii ar putea spune că de câștigat a avut clasa mijlocie, segmentul care e amploaiat la stat și capitaliștii autohtoni, business-ul mediu, cu așa-zisul capital național. În plus, nu am văzut PSD-ul – partid autoproclamat de stânga – agitându-se foarte mult pe, bunăoară, subiectul grevei muncitorilor de la Electrolux.
Cum comentezi ascensiunea USR PLUS? Care este structura electoratului acestei noi forțe politice?
USR PLUS au reușit să atragă de partea lor electoratul nemulțumit de PNL sau care, având înclinații de centru-dreapta, nu se regăsea în oferta electorală existentă.
USR în mod clar nu ar fi reușit de unul singur așa-ceva. PLUS cred că a adus un pic de umanitate acestei alianțe, USR având destui oameni siniștri pe la vârful său sau apropiat de acesta (vezi cazul delirantului Andrei Caramitru).
Profilul votantului acestei alianțe, conform exit poll-ului, este următorul tânăr (18-30 de ani), rezident în urban, absolvent de învățământ superior. Probabil, am putea specula că sunt oameni cu venituri medii și peste medie. Țin să fac o precizare importantă: au început deja să circule mituri conform cărora tinerii au provocat această schimbare, prin participarea lor masivă la vot.
Potrivit unei analize a lui Iulian Stănescu, sociolog la ICCV, „prezența la vot pe categoria de vârstă 18-44 de ani este cu până la 3 puncte procentuale mai redusă, față de datele ultimului Recensământ.” (vezi aici) Au votat cu o pondere mai mare persoanele cu vârste cuprinse între 45-64 de ani. Da, tinerii care s-au prezentat la vot au votat preponderent cu USR-PLUS dar participarea masivă a tinerilor la vot rămâne încă un deziderat.
Cum comentezi rezultatele PNL? Este acesta bazinul tradițional al liberalilor sau au furat si din electoratul USR PLUS, ținând cont de faptul că ambele au avut aceiași temă de campanie - lupta cu hoții?
PNL a fost ajutat imens, decisiv, de referendum. La fel si USR-PLUS. Evident, implicarea Președintelui Klaus Iohannis a avut efecte însemnate, mai ales prin promisiunea mai mult sau mai puțin explicită că după alegerile pentru Parlamentul European se va schimba guvernul național. Nu am date care să susțină că PNL ar fi atras ori „furat” din electoratul USR-PLUS. Să nu uităm că totuși o componentă a acestei alianțe este nou înființată (PLUS).
Profilul votantului PNL pare a fi un pic diferit, în anumite privințe, decât cel al votanților USR-PLUS. Dacă ultimii au avut un succes considerabil în rândul votanților tineri (18-30 de ani), a votanților absolvenți de învățământ superior, PNL a atras cam în egală măsură voturile tinerilor și a celor cu vârste cuprinse între 31 și 60 de ani dar a reușit într-o mai mică măsură decât USR-PLUS să atragă voturile persoanelor cu nivel ridicat de școlaritate.
Am putea specula că USR-PLUS a atras mai degrabă partea electoratului PNL mai tânără, mai educată și care nu s-a regăsit în derapajele patriotarde, fariseice ale unor candidați de tipul Rareș Bogdan. Pe lângă greșelile PSD și ura față de Dragnea, rezultatul PNL a mai fost influențat și de implicarea mașinăriei de vot a fostului PD-L. Aici, foștii grei din PD-L au avut un interes direct (vezi Vasile Blaga, Falcă, Hava etc.).
Ce te-a surprins la aceste rezultate, analizând cifrele din țară? Cum justifici participarea record la aceste alegeri europarlamentare, care niciodată nu au fost sexy sau atractive pentru electoratul român? De ce diaspora nu votează cu PSD?
Dacă am fi avut aceste cifre de participare fără referendum, participarea ar fi fost elementul surpriză. Mă așteptam însă ca participarea să crească masiv având în vedere tema referendumului și organizarea sa simultană cu alegerile pentru PE. Poate dezertarea unor lideri PSD să fie surprinzătoare.
E posibil ca unii baroni locali să-l fi lăsat din brațe pe Dragnea sperând că, astfel, gestul lor va fi remarcat de așa-zisul „sistem” și ei vor fi lăsați în pace (în sensul că problemele lor legale vor fi date uitării). Poate vor avea surprize. Și despre Radu Mazăre se spune că l-ar fi sabotat pe Geoană la prezidențialele din 2009 crezând că va scăpa, că, într-un fel sau altul, procesele sale se vor stinge.
Ceea ce s-a stins a fost, cel mult, aseară, lumina din arestul de la Rahova, unde lui Mazăre i-a venit un nou coleg. Mazăre s-a înșelat. La fel și unii baroni PSD de acum. Paradoxal, ca în dilema prizonierului, greilor PSD (care au schelete în dulap) le-ar fi fost poate mai bine să coopereze unul cu celălalt și cu Dragnea.
Nimeni nu mai poate ocoli diaspora în ziua votului..
În ceea ce privește diaspora și ea trebuie privită nuanțat. Sunt oameni din diaspora care nu au votat nici acum, nici în trecut. Și nu neapărat pentru că nu au unde vota. Pur și simplu, nu îi interesează. Mai există o categorie care s-a activat recent: nu votau în trecut dar s-au activat îndeosebi după episodul prezidențialelor din 2009 și mai apoi în 2014.
Și, evident, există grupul celor care de regulă votau. În rândul celor care fie s-au activat recent, fie votau, există o percepție potrivit căreia PSD echivalează cu răul absolut.
De altfel, să nu uităm că mulți dintre ei au plecat din țară tocmai într-o perioadă deloc roză din punct de vedere economic (și mă refer aici îndeosebi la șomaj). Deci, de-o manieră sau alta, oamenii aceștia au plecat, spun ei, tocmai din cauza PSD-ului.
În plus, evident, țin legătura cu țara, prin rudele aflate aici, prin vizitele pe care le fac, anual. Au alte așteptări, chiar dacă părinții și rudele lor de aici votează, poate, PSD-ul.
În general, din ce am citit în unele studii pe tema migrației, unii din ei se simt total abandonați în UE de către statul român. E „normal” ori „natural” ca oamenii aceștia să nu voteze PSD.
Rămâne de văzut cât de mult va dura interesul diasporei pentru situația politică din țară. Pentru că, pe măsură ce trece timpul, unii se vor desprinde total de țară.
Alții vor reveni în țară însă nu știm câți și – mai ales – cum vor vota odată întorși definitiv în țară.
