Vasile Bănescu, actualmente membru al Consiliului Național al Audiovizualului, este absolvent al Facultății de Teologie din București, și a deținut, până de curând, și poziția de purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit, la rândul său, despre amestecul religiei în politică. Cele mai importante declarații:
Reporter: Cum poate fi definită autenticitatea practicii creștin-ortodoxe într-un context în care influențele spirituale externe, precum cele New Age, devin tot mai prezente în discursurile publice?
Vasile Bănescu: Autenticitatea unei paradigme religioase exprimată prin practicile pe care le-a inspirat provine totdeauna din sursa/ sursele ei primare. În cazul Ortodoxiei creștine din Sfânta Tradiție și Scriptură. Prima are rădăcinile înfipte în timpul vieții pământești a lui Hristos, iar a doua (Noul Testament), derivată în scris din ea, în a doua parte a secolului I.
Citește și: Vasile Bănescu, la 35 de ani de la Revoluție: România, grav subminată educaţional. Abjecţie, golănie
New Age apare în secolul XX ca o mișcare „spirituală” sincretistă care împrumută câte ceva din marile religii și propune o iluzorie auto-desăvârșire/ mântuire, neavând nimic de-a face cu Dumnezeul personal și trinitar (singurul real) revelat în iudeo-creștinism.
Autenticitatea „practicii” creștin-ortodoxe e direct proporțională cu gradul de fidelitate al acesteia față de Tradiție, Scriptură și tezaurul patristic (operele scrise ale marilor Sfinți Părinți din primele 8 secole și din perioada bizantină) care au articulat-o în timp.
Channelingul nu are nici o legătură cu creștinismul
Reporter: Practica channeling-ului, frecvent întâlnită în mișcarea New Age, este compatibilă cu învățătura ortodoxă? Cum ar trebui să se raporteze credincioșii la astfel de afirmații care includ comunicări directe cu Iisus Hristos sau alte entități spirituale?
Vasile Bănescu: Nu, practica menționată nu are nicio legătură cu creștinismul, care are în centrul său Persoana dumnezeiască întrupată în persoana umană a lui Iisus Hristos (Fiul din Sfânta Treime) și relația liberă a creștinului cu El, ghidată de buna cunoaștere a Tradiției și Scripturii creștine în spațiul „comunității de credință, speranță și dragoste” a Bisericii (ekklesia/ adunare în jurul prezenței nevăzute, dar reale, a lui Hristos din Euharistie).
Citește și: Bănescu demontează minciunile lui Călin Georgescu despre credință: "Rugăciunea nu schimbă istoria"
Această relație dialogală prin rugăciune presupune schimbarea treptată a vieții personale, ameliorarea ei morală prin rafinarea relației cu C/celălalt și parcurgerea ascensională a dificilei, dar posibilei căi spre „asemănarea” cu El în puritate și bunătate (hristificarea, îndumnezeirea). Acest lucru este posibil prin „unirea” spirituală a omului cu Hristos ca Model suprem, suprauman, atât prin „urmarea” și interiorizarea Sa manifestă în gândurile și faptele noastre, cât și prin „întâlnirea” reală cu El în Sfânta Împărtășanie („leacul” răutății și „hrana” morală care se metabolizează în suflet) la care avem acces prin „pocăință” (schimbare treptată a modului de gândire și viețuire prin „dezbrăcarea” de răutate și egoism și „îmbracarea” hainei smereniei, iertării, împăcării și bunătății, adică „îmbrăcarea” cu Hristos, Modelul nostru desăvârșit.
„Channeling-ul înseamnă deschiderea unui canal pentru ca energia să curgă prin tine, unde gândurile și emoțiile tale mentale sunt ocolite printr-o metodă de autohipnoză, astfel încât să existe claritate a ghidării interioare care nu este perturbată de gânduri sau de logică. Călăuzirea care curge apoi prin tine este cea a Energiei Divine. Divinul este un termen folosit pentru a se referi la Sursa Supremă a tuturor lucrurilor. Acesta a fost întotdeauna prezent în tine sub formă de intuiție, perspicacitate și inspirație.”
Relația omului cu Dumnezeu întrupat în Hristos este o relație personală (creștinsimul este personalist, nu vag spiritual, el presupune concretețea implicării, a jertifirii personale în slujirea smerită (nu ipocrită) a celuilalt, presupune comuniune reală, inter-relațională, nu individualism pasiv în fața unei vagi „energii divine” care curge prin tine.
În creștinism, relația dintre persoana umană și Persoana dumnezeiască e una concretă, dialogală. În New Age nu există noțiunea de „Dumnezeu personal”, deci nu există „relație mântuitoare”, ci doar vagul imaginar al unor așa-zise energii provenite din „Mintea universală” care le revarsă în „mintea (sub)conștientă” umană, fără ca aceasta să se rafineze anterior prin ascetica „luptă cu gândurile răutății” recomandată de creștinism.
Citește și: Vasile Bănescu îndeamnă la deschiderea largă a ochilor: De cele cu adevărat sfinte se ocupă Biserica
News Age-ul, un factor de disoluție spirituală, morală cu culturală
Reporter: Ce riscuri implică sincretismul religios (combinarea elementelor ortodoxe cu idei ezoterice și spirituale universaliste) pentru identitatea ortodoxă a unui popor? Cum poate fi abordată această problemă pastoral?
Vasile Bănescu: Riscul major este diluarea până la anulare a adevărului ideii de „Dumnezeu personal” descins concret în Istoria umanității, în lumea noastră umană, deci anularea „de facto” a creștinismului care oferă cea mai înaltă viziune antropologică, teologică și culturală a lumii noastre, în care Dumnezeu, pornit în căutarea omului, îl întâlnește pe acesta, pornit în căutarea Lui.
Ideea (revelată) de „Dumnezeu personal” („Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob”, întrupat în Iisus Hristos) este cea mai înaltă și cea mai fertilă din punct de vedere religios, având cele mai bogate reverberații în registrul moral și material al umanității. Revelația iudeo-creștină, alături de filosofia greacă și dreptul latin, constituie și fundamentul culturii și civilizației euro-atlantice.
La nivelul comunitar, social al unui popor, sincretismul religios new age-ist este un factor de disoluție spirituală, morală și culturală, un adversar al clarității intelectuale și morale (posibile doar în sfera A /adevărului, a sănătosului spirit critic și a discernământului cultivat de creștinism), dublă claritate care stă la baza progresului real în toate planurile.
Triskelionul, un simbol precreștin, ornamental și total inoperabil religios
Reporter: Cum ar trebui interpretată utilizarea simbolurilor cu origini neopăgâne sau ambigue, precum triskelionul, în spațiul public? Poate acest tip de simbolistică să afecteze mărturia creștin-ortodoxă?
Vasile Bănescu: Interpretarea trebuie să fie una adecvată, adică exact așa cum o cer asemenea simboluri precreștine într-o societate creștină actuală. Aceste simboluri au, azi, exclusiv o încărcătură culturală care poate opera cel mult accesul la o parte a lumii religioase și a viziunii metafizice a epocii care le-a creat. Chiar dacă triskelionul a fost parțial, local și doar temporar recuperat simbolic în lumea creștină primară, acesta rămâne doar un simbol precreștin: triada naștere-viață-moarte, trecut-prezent-viitor, creație-protecție-distrugere etc. Așadar, nu Sfânta Treime revelată în creștinism, ci o triadă coagulată în jurul cifrei sacre 3, prezentă în multe din filosofiile religioase ale lumii.
Acest tip de simbolistică, nepreluabil azi în creștinsim și cu atât mai puțin în Ortodoxie, rămâne doar ornamental și total inoperabil religios, cel puțin în România. Un creștin ortodox cred că îl poate percepe mai degrabă ca misterios decât ca perturbator.
Citește și: Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei: Mai mulți preoți, implicați în susținerea lui Georgescu
Cineva care folosește religia în sfera politicului pentru a seduce și capta electoratul comite o mârșăvie, o manipulare grosolană
Reporter: Care este diferența dintre un lider spiritual autentic, conform tradiției ortodoxe, și cineva care folosește religia ca instrument de mobilizare politică? Ce semne ar trebui să recunoască un credincios pentru a evita capcanele mesianismului politic?
Vasile Bănescu: Liderul spiritual (sintagmă prea puțin uzitată în sfera creștin-ortodoxă), adică un preot sau un episcop, este un cleric care, în mod ideal, își asumă sincer calitatea de slujitor fidel Evangheliei în cadrul Bisericii, care trebuie să rămână total exterioară politicului („cele ale lui Dumnezeu” și „cele ale Cezarului” nu se amestecă, ci se disting).
Cineva care folosește religia, care se folosește de Dumnezeu în sfera politicului, pentru a seduce și capta electoral „auditoriul”, comite o mârșăvie, o manipulare grosolană, un viol asupra a ceea ce e mai curat și mai adânc în om, cu scopul josnic al accederii la putere cu orice preț, inclusiv acela al sacrilegiului. Numai ideea de „a te folosi” de Dumnezeu e în sine o oroare.
Reporter: Care sunt criteriile fundamentale pentru a evalua dacă o persoană promovează cu adevărat valorile ortodoxiei? Cum ar putea să distingă credincioșii între un mesaj autentic și unul care doar instrumentalizează limbajul religios?
Vasile Bănescu: Criteriile evaluării fidelității cuiva față de valorile Ortodoxiei sunt cele care indică interiorizarea acestora și metabolizarea lor în viața personală: în primul rând buna cunoaștere a acestor valori: discreția, discernământul, smerenia, blândețea, mila și toate cele desprinse din cele „nouă Fericiri” din Predica de pe Munte a Mântuitorului.
Distingerea între un mesaj autentic creștin și unul în care creștinismul e „folosit”, mimat și abuzat e posibilă doar în prezența bunei cunoașteri a creștinismului însuși. Din păcate gradul de cultură creștină și religioasă în general este extrem de mic în societatea românească, captivă multor „forme fără fond” în zona credinței.
Nici un popor nu are o „misiune spirituală” în fața altor țări și popoare
Reporter: Cum poate fi înțeleasă corect, din punct de vedere teologic, ideea unei „misiuni spirituale unice” a României? Care sunt limitele și riscurile unui astfel de discurs în raport cu tradiția ortodoxă?
Vasile Bănescu: Această absurdă idee ilustrează un filetism dus la extrem. Nicio țară, niciun popor nu are o „misiune spirituală” în fața altor țări și popoare. Singurul „popor ales” a fost poporul evreu biblic, cel dinainte de venirea lui Hristos. Misiunea acestui popor era să „fermenteze” și să iradieze Revelația monoteismului și vestea venirii în lume a lui Mesia (cel „uns”/ trimis de Dumnezeu, Mântuitorul Însuși). Creștinismul este universalist, nu național și etnic, nu naționalist și etnicist.
O asemenea viziune naționalist-filetistă (etno-filetismul), o viziune ieftin măgulitoare pentru cei analfabeți teologic, folosită și azi în 2025 ca instrument politic, e catastrofală din punct de vedere creștin, adică e o gravă erezie (condamnată de Biserica Ortodoxă încă din 1872).
Reporter: Ce strategie ar trebui să adopte Biserica Ortodoxă pentru a răspunde provocărilor reprezentate de curentele spirituale alternative, care combină elemente de creștinism cu practici ezoterice sau neopăgâne?
Vasile Bănescu: Strategia trebuie să fie una clară: educațională, catehetică și pastorală. Un creștin, fie și mediu educat, religios alfabetizat, informat cu privire la situarea creștinismului și a Ortodoxiei în societatea pluralistă, realist și cât de cât cultivat va fi auzit, spre pildă, de New Age și nu-l va confunda cu Tradiția creștină. Ignoranța religioasă, bigotismul și ritualismul (prospere sub domnia nepăsării autorității eclesiale față de erodarea gravă a învățământului teologic vocațional și față de schimbările vizibile de mentalitate, de climat ideologic și cultural) vor deschide însă calea pătrunderii în organismul comunitar a unor curente spirituale alternative cu iz aparent creștin. Confuzia între „creștinsim” și „creștinătatea” care într-o bună parte din Europa e deja în agonie, are/ va avea costuri uriașe pentru Biserica însăși.
Amestecul dintre religios și politic este unul contra naturii
Reporter: Care sunt implicațiile teologice ale suprapunerii discursului religios cu cel politic, în contextul în care religia este utilizată pentru a susține o platformă politică?
Vasile Bănescu: Aș spune, mai degrabă, consecințe asupra teologicului. Acesta, dacă nu reacționează lucid, prompt și adecvat, se va dovedi demisionar de la statutul central pe care îl are în Biserică. Amestecul dintre religios și politic este unul contra naturii fiecăruia dintre acești doi termeni și s-a dovedit mereu nociv, „exploziv” și chiar criminogen din cauza elementului „fanatizării” care apare prin tensionarea și falsificarea credinței în cheie politică. Cazul eșuării legionarismului interbelic în crimă rămâne edificator.
Reporter: Ce sfat ați oferi credincioșilor pentru a dezvolta discernământul spiritual în fața figurilor publice care își declară apartenența la ortodoxie, dar ale căror acțiuni sau discursuri indică o altă influență spirituală?
Vasile Bănescu: Credincioșii sunt în mod natural oameni care cred și își pun nădejedea în Dumnezeu, nu în oameni, chiar și dacă aceștia îndrăznesc să vorbească în numele Lui. Nu apartența, declarată/ declamată la Ortodoxie face din cineva un bun și credibil politician. Nu trăim într-o republică ortodoxă, religioasă, ci într-una neutră religios, în care Ortodoxia e respectată, admirată și majoritar împărtășită, nu vânată și persecutată. De la un politician nu așteaptă nimeni un rețetar religios, sapiențial, ci un program politic, economic și social menit să ridice gradul de siguranță, prosperitate și nivelul binelui public în general pentru fiecare cetățean.
