Mihai Alexandru Codreanu este doctorand în anul III, în economie, la Universitatea Stanford din California, Statele Unite ale Americii.
El face parte din cei 23 de studenți aleși pentru doctorat din 1000 de candidați.
„Apreciez foarte mult această cultură deschisă, faptul că profesorii nu pun accentul doar pentru a rezolva probleme singur, în bibliotecă, ci și pe dezvoltarea de idei de cercetare", spune Mihai.
El are o diplomă de licență în economie, de la Universitatea din Manchester, unde a terminat în calitate de șef de promoție, din 3.904 studenți, și o diplomă de master de la Universitatea Oxford, tot în economie.
Mihai Alexandru Codreanu, la terminarea studiilor de master de la Universitatea Oxford Foto: arhiva personală
L-am întrebat pe Mihai ce înseamnă un doctorat la o universitate de prestigiu din afara țării, cu ce se diferențiază studiul în străinătate față de cel de la noi, ce i-ar sfătuit pe tinerii care termină clasa a XII-a, dar și ce măsuri economice ar lua el, în România.
Newsweek România: Ai fost pasionat încă din liceu de științele economice. Ce te-a atras în acest domeniu?
Mihai Alexandru Codreanu: În liceu, în clasa a X-a, am început să fac dezbateri academice, la Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași. Am avut parte de niște traineri voluntari, foști elevi, foarte pasionați. În dezbateri, sunt două tipuri de moțiuni: pregătite de acasă și „impromptu”, adică spontane, pe teme diverse. Am început să citesc economie, politică, filosofie, foarte multe știri inițial, pentru a fi pregătit pentru competițiile de dezbateri.
Atunci am realizat că mă atrage economia, că îmi place să citesc și să dezvolt argumente economice. În clasa a XI-a și a XII-a, am avut noroc de sprijinul din partea profesorilor din „Racoviță”, mai ales din partea doamnei profesoare de științe sociale, și am mers la olimpiada de economie.
Asta m-a convins, spre dezamăgirea parinților, care mereu și-au dorit să fiu doctor sau informatician, să aplic în străinătate, unde sunt mai multe oportunități pentru cei interesați de domeniu.
Citește și: Ce înseamnă să fii student român la Oxford. Cercetătorul Ștefan Dascălu: ”E o mare responsabilitate”
Ce înseamnă un doctorat la Stanford? „Ai o libertate mare să alegi orice tematici te interesează din domeniul tău”
Ai studiat la Universitatea din Manchester și ai terminat șef de promoție, apoi ți-ai continuat studiile la Oxford și, într-un final, ai venit la Stanford, la doctorat. Cum ai ajuns să ai acest parcurs academic și ce ne poți spune despre lucrarea ta de doctorat? Dar despre finanțarea doctoratului?
Am fost foarte norocos să găsesc finanțare pentru toate etapele pe care le-am parcurs. Am plecat spre Marea Britanie, înainte de finalizarea BREXIT, deci am avut parte de același tratament ca studenții britanici, însemnând acces la taxe mult mai mici, împrumuturi guvernamentale, și am și reușit să muncesc tot felul de joburi prin campus: de la student ambasador, la servicii IT, și, bineînțeles, tot felul de internshipuri pe timpul verii.
La Masterat am obținut burse complete de studiu și toate costurile de cazare, mâncare, incluse printr-o bursă Clarendon, din partea Universității Oxford, și o bursă Max Corden, din partea Nuffield College. Această perioadă a coincis și cu pandemia de COVID-19 și sunt foarte recunoscător pentru toate eforturile pe care cei de la facultate, mai ales, le-au făcut pentru a ne sprijini.
În general, am avut persoane care m-au ajutat foarte mult în tranziția din România spre străinătate și pe care mă bucur mereu să le văd: Prof. Diane Coyle în Manchester (la început, când mi-a fost cel mai greu), Prof. Meg Meyer în Oxford, iar acum, la Stanford, Prof. Nick Bloom, care e și îndrumătorul meu de doctorat.
La Doctorat sunt, de asemenea, finanțat integral din partea universității Stanford. De fapt, toți studenții care au intrat la doctorat au această finanțare garantată pentru toate costurile, fie cu burse, predat sau ajutor pentru cercetare.
Suntem 23 de studenți aleși cam din 1000 de candidați, deci e foarte competitiv, dar dacă ai norocul să intri, totul e garantat după. De fapt, chiar și la studiile de licență, universitățile private din State au programe multe de sprijin financiar.
La Stanford, doar aproape o treime din costurile de licență sunt acoperite de părinți și majoritatea studenților din țări mai sărace nu plătesc deloc. Faptul că ai finanțare garantată pentru 5-6 ani la doctorat îți dă o libertate mare să alegi orice tematici te interesează din domeniul tău și să încerci să începi proiecte cât mai ambițioase.
Citește și: Cercetător român la Oxford: Boli incurabile pentru care va exista leac foarte curând. „E o speranță”
Cu ce se diferențiază fundamental studiul în România față de studiul în străinătate?
Eu fac cercetare în domeniul inovației și antreprenoriatului. Am proiecte despre cum fac antreprenorii previziuni economice și pentru business, efectele colaborării dintre mediul academic și cel privat pentru inovație, importanța capitalului uman și teoria firmelor.
Mihai Alexandru Codreanu, la prezentarea uneia dintre lucrările sale de cercetare Foto: arhiva personală
Cred că sunt diferențe mari în modul în care aceste materii se predau și cum are loc cercetarea, nu doar între SUA și România, dar și între SUA și Anglia. Aici, la Stanford, am acces la foarte multe oportunități de colaborare cu companiile din jur, acces la finanțare pentru proiecte și sprijin din partea profesorilor din departamente, chiar și din afara celui de economie.
În general, apreciez foarte mult această cultură deschisă, faptul că profesorii nu pun accentul doar pentru a rezolva probleme singur, în bibliotecă, ci și pe dezvoltarea de idei de cercetare, actuale, din „lumea reală”, în afara lumii academice.
De exemplu, la majoritatea cursurilor pe care le-am făcut în ultimii doi ani, au contat cel mai mult pentru notă prezentările, lucrările de cercetare, cât de activ ești și participarea la discuțiile din clasă, și mult mai puțin testele. Sigur, asta vine după foarte mult training riguros în anii dinainte, deci nu vine de nicăieri.
Citește și: David Groza a fost admis la Academia de Poliție: „Am renunțat la distracție. Se intră și fără pile!”
Ce l-ai sfătui pe un tânăr care a terminat clasa a XII-a? Să continue studiile în România sau să meargă în Occident? Pe ce ar trebui să se concentreze elevii, în liceu, pentru a avea șansa de a studia la universități precum Manchester, Oxford sau Stanford?
Nu cred că există o soluție universală sau un drum pe care orice student ar beneficia din a-l avea. Sunt avantaje și dezavantaje. În ceea ce privește avantajele, multe universități din străinătate au un sistem foarte riguros, ai șansa de a interacționa cu cei mai buni elevi și profesori din lume în domeniul tău, un sistem actualizat și o piață a muncii care apreciază studii din domenii mai diverse.
Am foarte mulți colegi din școală care lucrează în IT sau în domeniul medical, sfere pentru care sunt multe oportunități în România, dar cred că dacă vrei să faci performanță în alte domenii, de exemplu, în științe sociale, sunt mai multe oportunități în străinătate.
Totuși, cred că lucrurile merg pe un trend ascendent în România. În fiecare an, vin înapoi în țară pentru întâlnirile ERMAS, o conferință a cercetătorilor români din străinătate.
E o conferință organizată absolut exemplar de domnii Mihai Copaciu de la BNR și Cristi Litan de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, împreună cu un comitet de economiști români din străinătate, condus de Prof. Kiki Pop-Eleches de la Universitatea Columbia.
Văd foarte mult interes pentru domeniul economic și foarte multă muncă depusă pentru a rezolva probleme de politici actuale în România. Și văd instituții precum UBB și BNR care sprijină această comunitate și ne ajută să ne dezvoltăm.
Citește și: Un român este cel mai bun cercetător în robotică și AI din Italia. Mihai are doar 30 de ani
Și da, sunt dezavantaje să mergi în străinătate. E poate mai scump (depinde de circumstanțe), ești departe de casă și trebuie să te adaptezi la un sistem și o cultură diferită, care n-a fost neapărat creată ca să fie continuarea naturală la ce ai studiat înainte. Într-un fel, circumstanțele mele familiale, poate mai nefericite, m-au ajutat.
Când am fost la școală, în România, circumstanțele m-au împins să mă mut mult între școli, să fiu independent și să reușesc să învăț și să mă adaptez (chiar dacă nu a fost mereu ușor).
Sunt foarte multe arii în care noi, studenții români, suntem foarte bine pregătiți, dar și unele unde avem lacune. Țin și acum minte, din primul an de licență, cum am trecut prin cursurile de matematică fără niciun fel de probleme, dar am avut un șoc la cursurile de statistică.
Mihai Alexandru Codreanu a absolvit Colegiul Național „Emil Racoviță” din Iași, la profilul matematică-informatică, intensiv engleză Foto: arhiva personală
Mi se pare că la școală studiem multe lucruri avansate, spre exemplu, analiza la mate, dar am trecut foarte ușor peste părțile mai practice, dar care sunt studiate în detaliu în străinătate.
Facem demonstrații avansate pentru teoreme, dar nu știm să calculăm sau ce înseamnă o abatere standard sau o marjă de eroare (teme foarte importante, spre exemplu, dacă vrei să înțelegi cum se interpretează un sondaj de opinie).
Citește și: O româncă e printre primii studenți la Oxford. Lucrează la una dintre cele mai mari bănci din lume
Cum vede un doctorand la Stanford situația economică a României
Probabil că ești la curent cu știrile din România. Ce crezi că funcționează și ce nu funcționează în economia românească? Ce măsuri economice consideri că nu sunt în regulă și de ce? Ce măsuri economice ai lua tu în România, în actualul context, dacă ai fi, de exemplu, ministru al economiei?
În primul rând, eu nu văd lucrurile din România evoluând într-un mod total greșit. Poate sunt eu mai optimist din fire, dar economia României crește și de fiecare dată când mă întorc în țară, văd că țara noastră se dezvoltă. Sigur, nu totul e lapte și miere. Avem cu siguranță niște probleme demografice (ca multe alte țări din Europa, de altfel), exacerbate de faptul că mulți români pleacă să muncească în străinătate (sic!).
Dacă ar fi ceva ce mi-aș dori mai mult la noi în țară, ar fi mai mult „evidence based policy”, adică politici publice bazate pe „dovezi științifice” sau analize a ceea ce s-a întâmplat în trecut, de cost-beneficiu. Dar, și în acest domeniu văd că lucrurile se schimbă în bine.
Am avut oportunitatea să lucrez la Ministerul de Finanțe într-un internship, în anul I de facultate, și am ținut legătura cu echipa de acolo: Mădălina Zamfir, Ioana Ortan, Ioana Gavril. Acum chiar avem două proiecte împreună.
Citește și: VIDEO Povestea boxerului român care bate tot ce prinde în Mexic. Prima dată a făcut fotbal
Unul e despre proiectul Start-Up Nation și vedem beneficii mari pentru companiile care primesc sprijin de la stat, care persistă mulți ani după. Mai multe detalii în vară! Dar, în general, cred cu tărie ca sunt multe de învățat din analize serioase și independente a politicilor publice și să cunoaștem ce instrumente merg și nu merg în contextul nostru.
Locuiești acum în California, visul multor tineri. Este California ceea ce vedem pe internet și la televizor?
Nu sunt foarte multe de zis aici. Iubesc California! În primul rând, aici este Silicon Valley, unde au sediu toate aceste firme care produc tehnologie de ultimă generație și care au mereu capacitatea de a se reinventa.
Înainte de a se dezvolta domeniul inteligenței artificiale, mulți vorbeau despre cum The Bay Area și-a pierdut avansul față de alte regiuni, dar chiar nu este o întâmplare că OpenAI, Anthropic, etc. sunt din San Francisco.
În al doilea rând, vremea este superbă! Cred că avem aproape 300 de zile pe an cu vreme însorită, nu foarte caldă și nu foarte rece.
În al treilea rând, în California ai de toate: parcuri naturale, munți, ocean și plaje, deșert, metropole precum Los Angeles și orașe precum Carmel-by-the-Sea. Oamenii sunt, în general, amabili și se pune mult accent și pe sănătate și sport. Îmi place mult să trăiesc aici, chiar dacă, normal, sunt și dezavantaje.
California are uneori incendii de vegetație în perioadele aride și, în medie, oamenii au mult mai puțin timp liber decât în Uniunea Europeană, spre exemplu. Cred că, în medie, după un an de muncă în State, primești 10 zile de vacanță.
Universitatea Stanford, printre cele mai bune din lume
Conform US News & World Report, Universitatea Stanford este pe locul 3 în lume, în topul celor mai bune universități la nivel mondial, după Harvard și Massachusetts Institute of Technology (MIT).
În clasamentul celor mai bune universități din lume, efectuat de Times Higher Education, Universitatea Stanford se află pe locul 2.
Conform US News & World Report, rata de acceptare a studenților la Stanford e de 4%.
