Iulie 2020. Kassim Tajideen este acasă, în sfârșit, după trei ani petrecuți în celula unei închisori americane. În timp ce omul de afaceri belgiano-libanez în vârstă de 65 de ani coboară scările avionului, este întâmpinat de unul dintre fiii săi, care cade la pământ să-i sărute picioarele. În Hanaway, locul său de naștere din sudul Libanului, Kassim este plimbat prin sat, pe jumătate ieșit prin trapa unui SUV negru Mercedes. Numeroși bărbați îl escortează cu mașini, scutere și biciclete. O mulțime de oameni, purtând pancarte cu portretul său, îl înconjoară, în timp ce sunetele petardelor se amestecă cu claxoanele. La intrarea în curtea unui imens conac în stil neoclasic, sătenii îl întâmpină cu orez și petale de flori. Aleea pe care merge Kassim e stropită cu sânge unor oi proaspăt sacrificate în onoarea lui.
Pentru sătenii din Hanaway, el este un filantrop care s-a luptat să scape din sărăcia lucie din locul în care s-a născut pentru a construi o afacere înfloritoare între Liban, Europa și Africa. Ba chiar și-a angajat sute de conaționali în rețeaua sa de companii. Un angajator generos, care plătește facturile medicale atunci când angajații au nevoie de o intervenție chirurgicală serioasă.
Pentru sistemul de justiție belgian, însă, Tajideen a fost arhitectul unui sistem masiv de evaziune fiscală, spălare de bani și fraudă cu facturi false în valoare de 50 de milioane de euro, pus la cale din biroul său din Anvers la începutul anilor 2000.
Iar pentru guvernul american, el este un „contribuitor financiar important la Hezbollah”, grupul militant șiit susținut de Iran și partid politic care formează un stat în cadrul unui stat în Liban.
Fraude fiscale și finanțarea Hezbollah
Eliberarea sa din închisoare în 2020, după ce și-a ispășit doar o parte din pedeapsa de cinci ani pentru spălare de bani și încălcarea sancțiunilor americane impuse lui, a marcat sfârșitul unui deceniu plin pentru Tajideen. Prima lovitură a primit-o în 2009: după o lungă perioadă de construcție a imperiului în sectorul import-export, Curtea de Apel din Anvers l-a condamnat la doi ani cu amânare și i-a confiscat milioane de profituri ilicite. Kassim Tajideen și fratele său Ahmed — CEO-ul conglomeratului congolez de produse alimentare și construcții Congo Futur — au fost condamnați pentru infracțiuni financiare comise prin activități de comerț între Anvers și portul congolez Matadi.
În același an, 2009, Oficiul pentru Controlul Activelor Străine al Trezoreriei SUA (OFAC) l-a adăugat pe Tajideen pe lista de sancțiuni ca „terorist global special desemnat” care a livrat „zeci de milioane de dolari” organizației Hezbollah. Din acel moment, Kassim avea să se joace de-a v-ați ascunselea cu guvernul american. Magnatul internațional, căruia i se interzisese de către cel mai puternic guvern din lume să facă tranzacții în dolari, a trebuit să găsească modalități de a duce atât mărfuri, cât și numerar în întreaga lume, fără a fi prins în sistemele de conformitate ale băncilor.
Cum ajung 300.000 USD de la New York la București
În perioada în care își clădea imperiul de afaceri cu sediul la Anvers, Kassim Tajideen explora și România. Pe 1 martie 1999, la ora 19, 38 de minute și zece secunde, 300.000 de dolari intrau în sucursala de la București a Băncii Turco-Române. Banii veneau de la New York, de la Republic National Bank. 55 de secunde mai târziu, la ora 19, 39 de minute și cinci secunde, 299.975 de dolari intrau în contul deschis la Banca Turco-Română (BTR) de firma Frații Crawn Com SRL iar 25 de dolari erau păstrați, drept comision, de BTR. Potrivit documentului bancar de transfer al banilor, cei 300.000 de dolari reprezentau „capital social”.
Transferul de 300.000 USD de la New York la București pentru firma lui Kassim Tajideen în martie 1999/FOTO: CRJI
Zece zile mai târziu, pe 11 martie 1999, judecătorul delegat de Tribunalul București la Registrul Comerțului admitea cererea de constituire a societății comerciale și dispunea înmatricularea acesteia. Fiecare din cei patru acționari deținea 25% din părțile sociale, în valoare de câte 75.000 de dolari, adică un sfert din capitalul social depus la Banca Turco-Română. Din cei patru, doar doi erau la București în momentul semnării actelor pentru înființarea firmei Frații Crawn Com SRL: Mohamed Tajideen, un belgiano-libanez născut în Sierra Leone în 1977, și Hussein Abdul Hassan Tajeddine, cetățean libanez născut în 1941. Ceilalți doi, Kassim Tajideen (libanez, născut în 1955, tatăl lui Mohamed Tajideen) și Nahime Hussein Tajeddine (libaneză, născută în 1949) au trimis procuri de împuternicire la București pe numele lui Hussein Abdul Hassan Tajeddine. Ulterior, Mohamed Tajideen a părăsit România, dar a venit la București Nahime Hussein Tajeddin.
Clanul Tajideen/Tajeddine retrage 250.000 USD
300.000 de dolari este o sumă mare pentru orice start up, cu atât mai mult pentru unul din România sfârșitului anilor ’90. Cu această sumă, membrii familiei Tajideen/Tajeddine ar fi putut cumpăra foarte multă marfă (obiectul principal de activitate al firmei era „intermedieri în comerţul cu textile, confecţii, încălţăminte şi articole din piele”).
O presupunere întărită și de faptul că, la sfârșitul lunii aprilie, administratorul firmei, Hussein Abdul Hassan Tajeddine, a decis să mute sediul firmei dintr-un apartament din București într-un depozit din Voluntari. Conform contractului de închiriere semnat pe 27 aprilie 1999, Frații Crawn Com SRL s-a ales cu „depozit, dependințe și teren în suprafață de 660 mp” pe fosta șosea Afumați, actualul bulevard Voluntari, la numărul 117.
Pe 14 iunie, însă, Adunarea Generală a Asociaților (AGA) Frații Crawn Com SRL decide „reducerea capitalului social de la suma de 300.000 USD (...) la suma de 50.000 USD (...) prin retragerea de către asociați a sumei de 250.000 USD”. Hotărârea este semnată de Hussein Abdul Hassan Tajeddine (pentru sine, dar și ca mandatar al lui Mohamed Tajideen și al lui Kassim Tajideen) și de Nahime Hussein Tajeddine. Potrivit aceleiași decizii a Adunării Generale, cotele fiecărui deținător de părți sociale rămân neschimbate, doar că valoarea fiecărui sfert din capitalul social se modifică: dacă, la început, fiecare deținea părți sociale de 75.000 de dolari, după 14 iunie, fiecare rămânea cu câte 12.500 de dolari.
Tranzacția New York – București, singurul scop al firmei
Firma a fost, apoi, abandonată, nu există nici o dovadă a funcționării acesteia. Singurele documente care există în arhiva Registrului Comerțului, ulterior Hotărârii AGA de reducere a capitalului social din 14 iunie 1999, datează din 2005. Când, prin efect al legii 359 din 2004 (privind simplificarea formalităților la înregistrarea în Registrul Comerțului), firma a fost radiată. Nu există mențiuni referitoare la vreo sumă de bani care să fi fost găsită în conturile societății sau orice altă informație care să vorbească despre funcționarea Frații Crawn Com SRL.
Nici măcar plicul trimis de Registrul Comerțului la adresa firmei din Voluntari, prin care era anunțată radierea, nu a fost deschis. Pe plicul nedesfăcut, curierul a notat „Mutat de la adresă (Noul D(neinteligibil – n.r.) refuză primirea)”.
Practic, faptele arată că firma Frații Crawn Com SRL a fost înființată pentru ca 300.000 de dolari să plece de la New York la București, apoi 250.000 de dolari să intre direct în buzunarele membrilor familiei Tajideen/Tajeddine. Cel mai probabil, și restul sumei de 50.000 de dolari a avut aceeași destinație. Toate acestea se întâmplau în 1999. În 2002, Kassim Tajideen avea deja probleme grave cu justiția belgiană.
Firma libanezilor, în apartament cu chinezul proxenet „Mihai”
Reporterii Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) au căutat-o pe Constanța H., cea care a semnat contractul de închiriere cu Frații Crawn Com SRL pentru depozitul din Voluntari, însă aceasta a fost de negăsit. La adresa din Voluntari se află azi alte companii iar la adresa de domiciliu a Constanței H. e pustiu, vecinii spun că nu mai locuiește nimeni acolo (o casă veche din zona Bucur Obor) de peste doi ani.
Nici la primul sediu al Frații Crawn Com SRL reporterii CRJI nu au avut mai mult succes. Firma a fost înființată într-un apartament de la etajul 1 al unui bloc de pe bulevardul Obregia din sectorul 4 al Bucureștiului. Proprietara, Vasilica M., s-a mutat de la acea adresă iar o firmă pe care a înființat-o după anii 2000 a fost închisă în 2018. Cum au ajuns membrii familiei Tajideen/Tajeddine să închirieze apartamentul este un mister. Dar ce se știe este că, în acel apartament de pe bulevardul Obregia, au avut sediu social mai multe firme și chiar, la un moment dat, și-a stabilit domiciliul acolo un cetățean care avea datorii importante la o IFN (instituție financiară nebancară).
Într-un apartament din acest bloc din sectorul 4 al Bucureștiului a avut sediu firma lui Kassim Tajideen/FOTO: CRJI
Printre firmele care au avut sediu la adresa din Obregia la care a funcționat și Frații Frawn Com SRL se numără și China Town Business Center SRL, fondată de Zhang Jianjun. „Zhang Jianjun, cetăţeanul model pentru Ambasada Chinei, care intervenea diplomatic pe lângă DIICOT în favoarea acestuia, a fost condamnat definitiv la cinci ani de închisoare pentru trafic de minore, pe 25.01.2008, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se pare că influenţa Chinei a fost suficient de puternică pe lângă autorităţile române, din moment ce, pe 08.05.2007, Curtea de Apel Bucureşti înlătura măsura expulzării din România a patronului de bordel cu minore. Pe 09.02.2009, traficantul de minore era eliberat condiţionat, iar pe 22.06.2015 Zhang Jianjun a fost reabilitat, definitiv, de către Tribunalul Bucureşti, faţă de condamnarea sa.”, scria jurnalul.ro în februarie 2018.
Fiul lui Kassim revine în 2015 în România
După aproape 16 ani, în 2015, clanul Tajideen a revenit în România cu afaceri. Printr-o firmă înființată la Craiova de către Hussen Tajideen, fiul lui Kassim Tajideen. Firma se numea Malmoula TH SRL, a fost înființată în 2015 și lichidată în 2019. Hussen Tajideen nu s-a prea ocupar personal de afacere, a preferat să împuternicească ba un cetățean din Craiova, ba o casă de avocatură din București pentru operațiunile legate de înființare și radiere.
Spre deosebire de Frații Crawn Com SRL, Malmoula TH SRL a funcționat și chiar a depus situații financiare la Fisc. Firma a avut venituri de 1,1 milioane de lei între 2015 și 2019 și pierderi de zece ori mai mari decât profiturile: aproape 400.000 de lei, față de aproape 40.000 de lei.
Hussen Tajideen a lucrat îndeaproape cu comunitatea de arabi din Craiova pentru a-și deschide firma. Potrivit documentelor depuse la Registrul Comerțului, Malmoula TH SRL a fost înființată, prin procură, de Altinawi Abdulaziz, fiul lui Altinawi Hamzeh, cel din urmă fiind un sirian născut în 1960 care a absolvit Medicina la Craiova. Firma și-a stabilit sediul pe Calea Severinului din Craiova, la numărul 58, înr-una din clădirile Agroindustriale SA. Contractul de închiriere a fost semnat, din partea Agroindustriale SA, de Salame Bilal, cetățean palestinian născut în Liban și domiciliat în Craiova. La data semnării contractului, Salame Bilal era administrator special al Agroindustriale, societate aflată atunci în insolvență. Salame Bilal este unul din cei trei frați Salame care dețin Agroindustriale SA. Ceilalți doi sunt Salame Badr, cetățean român născut în Liban, cu peste 83% din acțiuni, și Salame Amer, cetățean palestinian născut în Liban, cu peste 9% din acțiuni.
Comunitatea arabă din Craiova, la datorie
Contactat de reporterii CRJI, Salame Badr a negat orice legătură cu Hussen Tajideen. „Firma Malmoula vindea haine second hand și pantofi vechi. Noi am semnat contractul cu doctorul Hamzeh Altinawi. Nu l-am văzut pe Tajideen. Cel care a lucrat cu noi e Hamzeh Altinawi. Firma era reprezentantă de doctorul Hamzeh, care e de 40 de ani în Craiova.”, a spus Salame Badr.
Altinawi Hamzeh a confirmat, pentru CRJI, că a lucrat pentru Hussen Tajideen. „Eu am fost angajat la Hussen. A venit în Craiova și căuta un om care să se ocupe de afacere aici. M-a găsit pe mine de la unul, de la altul. Nu aveam de unde să îl cunosc. El e libanez, eu sunt sirian. Nu știam că familia lui are probleme. M-am angajat la el în 2016, 2017. Atunci nu eram medic de familie. Am găsit loc acum în 2020. Eram doctor, dar nu aveam loc de muncă. Ca să nu stau degeaba am lucrat.”, a spus Altinawi.
Medicul de origine siriană a explicat cum a ajuns să lucreze pentru Hussen Tajideen: „Îl cunosc pe Ali Abou-Khalil, dormea cu mine (în cameră – n.r.) în facultate. Îl cunosc pe Hussen (Tajideen – n.r.) de la el. Fratele lui (al lui Ali Abou-Khalil – n.r.) a fost căsătorit cu Silvana (Tajideen, fiica lui Kassim Tajideen, sora lui Hussen Tajideen – n.r.). Hussen se plimba între Belgia și Germania, Liban și China. Avea afaceri peste tot. Pur și simplu nu auzisem niciodată de Hussen Tajideen. M-a chemat Ali atunci și mi-a spus că Hussen vrea ca cineva să se ocupe de afacerea lui (a lui Hussen Tajideen – n.r.). Ali nu avea cum, pentru că se ocupa de afacerea lui. M-a chemat pe mine pentru că știa că sunt fără loc de muncă. Hussen Tajideen avea de primit bani de la asociatul lui din Germania, dar (asociatul – n.r.) i-a dat marfă, haine second hand. Ca să vândă marfa, a deschis o firmă aici și a vândut marfa și gata. Firma s-a închis pentru că nu mai voia să continue afacerea.”
Olteanul Samir Abou-Khalil l-a vizitat acasă pe Kassim Tajideen
Fiul lui Ali Abou-Khalil, Samir Abou-Khalil, a confirmat pentru CRJI că unchiul său, adică fratele tatălui său, a fost căsătorit cu Silvana Tajideen. „Soția unchiului meu Yasser Abou - Khalil, Silvana, a fost Tajideen. A devenit Abou-Khalil, după care a revenit la numele de Tajideen. Ei au divorțat. Cu ea mai țin legătura”, a spus Samir Abou-Khalil, cetățean român născut la Craiova din tată libanez și mamă româncă.
Prin intermediul unchiului său, Samir Abou-Khalil a cunoscut și alți membri ai familiei Tajideen, inclusiv pe „șeful de clan”, Kassim: „L-am cunoscut pe Mohamed Tajideen în Liban, cred că în 2006. Am fost la bunici acolo. Mohamed nu a fost niciodată în Craiova. Tot în Liban l-am văzut pe Kassim când am fost la Mohamed acasă. Hussen Tajideen a fost în România. Acum câțiva ani, eu stăteam în București cand m-am întâlnit cu el. Nu am avut tangențe, mai mult de amiciție, dar nu știam că are o firmă în Craiova. Când l-a cunoscut pe Hussen, avea o firmă de haine second hand în Germania.”
Pe contul de Facebook al lui Samir Abou-Khalil se poate vedea și o fotografie din 2016 în care apare acesta, flancat de actualul număr doi din NATO, Mircea Geoană, și de fostul deputat PSD Florentin Băloșin-Gust. „Da, am fost înscris în partid (PSRO, partid fondat de Mircea Geoană – n.r.), dar am renunțat. Nici nu mai știu dacă există partidul.”, a explicat Abou-Khalil pentru CRJI.
Samir Abou-Khalil (centru), cu Mircea Geoană (stânga), la o întâlnire a PSRO în 2016/FOTO: Facebook/Samir Abou-Khalil
CRJI a luat legătura cu Mircea Geoană, însă acesta a răspuns că nu poate comunica decât pe subiecte care țin de NATO.
CRJI i-a adresat câteva întrebări și lui Kassim Tajideen, dar și avocaților acestuia, însă nu a primit nici un răspuns. Hussen Tajideen nu a putut fi contactat.
Din satul libanez Hanaway, în Sierra Leone
La nivel mondial, rețeaua lui Tajideen a fost extrem de activă. Cascada de sancțiuni ale Trezoreriei SUA din anii 2000 a dus la dispariția unuia dintre giganții economiei congoleze, conglomeratul Congo Futur al fratelui lui Kassim, Ahmed Tajidden. O dispariție care doar a dat naștere unei noi caracatițe corporative de companii-paravan. Scurgerea de documente „Congo Hold-up” dezvăluie modul în care clanul de antreprenori cu rădăcini în Liban și Belgia au devenit dușmani ai SUA în războiul împotriva terorii și și-au mutat o mare parte a imperiul lor internațional de afaceri în subteran. „Congo Hold-up” mai arată cum companiile succesoare ale lui Congo Futur au primit un colac de salvare de la Banca BGFI, condusă de membrii familiei fostului președinte congolez Joseph Kabila.
Înainte de verdictul de la Anvers, viața lui Kassim Mohammad Tajideen fusese – după propriile sale mărturisiri – o poveste simplă, de la sărăcie extremă la bogăție. Fiind al doilea dintre cei 15 copii ai familiei, Kassim (născut în 1955) a crescut într-o casă cu o cameră fără instalații sanitare, toaletă interioară sau electricitate. O casă nu doar împărțită cu frații săi (dintre care doi au murit la naștere și altul la șase ani), dar și cu vaca familiei. Dar a avut noroc. Prima dată, ca adolescent in Beirut, capitala libaneză sclipitoare de atunci, renumită pentru cluburile de noapte si cultura cafenelelor. Acolo, unchiul unui prieten i-a oferit un pat sub o scară și Kassim a început să conducă un taxi Mercedes-Benz din 1957, deși nu avea nici permis de conducere, nici licență de taxi.
Când, în cele din urmă, a vândut vehiculul, a fost pentru a plăti un bilet doar dus dus către Abidjan, Coasta de Fildeș. De acolo, a plecat în în Sierra Leone, unde o rudă prin alianță a mamei sale l-a angajat într-un magazin de produse alimentare. Acesta a fost începutul ascensiunii lui Kassim Tajideen ca om de afaceri.
Un imperiu comercial condus din Anvers
Și-a împărtășit succesul cu frații lui, pe care i-a adus în afacerile sale. Ascensiunea s-a petrecut pe fundalul intensificării competiției dintre două mișcări politice armate, care luptă pentru dominație în cadrul comunității șiite de acasă: Amal și Hezbollah, „Partidul lui Dumnezeu”. Hezbollah avea să devină notoriu, în urma unui sângeros atentat sinucigaș din 1983 asupra barăcilor cu trupe americane și franceze. Ambele mișcări i-au privit pe frații lor libanezi din Africa ca pe o sursă de finanțare la care puteau acea acces, fie prin persuasiune cinstită — jucând cartea naționalismului — , fie prin procedee de tip racket.
Comerțul cu diamante „însângerate” și finanțarea Hezbollah au fost printre suspiciunile pe care serviciul belgian de informații VSSE le-a comunicat în 2002 către parchetul din Anvers în legătură cu compania Soafrimex a lui Kassim Tajideen. La începutul anilor '90, Kassim și-a mutat centrul nevralgic al afacerii sale la Anvers — un centru crucial de aprovizionare pentru piețele africane pe care le deservește. Împreună cu soția sa s-a stabilit într-un bloc de apartamente de pe Fruithoflaan din Berchem, conducând afaceri dintr-un apartament anonim din popularul cartier Seefhoek. Împreună cu o serie de afiliați, compania a furnizat fostei colonii belgiene din Zair produse de bază, cum ar fi lapte praf, carne de pasăre, floricele, cartofi și sare cu care să le asezoneze. Cumpărătorii congolezi ai produselor Soafrimex făceau parte dintr-un circuit închis, controlat de Kassim și membrii familiei sale.
O lungă listă de infracțiuni financiare
Nota trimisă de VSSE parchetului din Anvers arăta că Soafrimex ar fi putut finanța atât Hezbollah, cât și AEL (Arab European League, organizație pan-arabă activă în Belgia și Țările de Jos). În noiembrie 2002, poliția a făcut percheziții atât la apartamentului clanului Tajideen din Berchem, cât și la birourile Soafrimex.
Dar suspiciunile serviciilor secrete nu au fost niciodată dovedite. Investigațiile din partea serviciului fiscal au fost mai fructuoase și au dezvăluit fraude contabile în valoare de cincizeci de milioane de euro: facturile întocmite către clienți menționau sistematic o sumă mai mică decât facturile pe care Soafrimex le păstra în propriile evidențe. Astfel au fost posibile evaziunea fiscală, importarea sau revânzarea ilegală a mărfurilor, creșterea fictivă a veniturilor Soafrimex și spălarea banilor.
În 2008, o instanță penală din Anvers i-a condamnat pe Kassim Tajideen, pe soția sa, Huda, și pe fratele său Ahmed pentru fals și spălare de bani. Cei trei au făcut apel, dar, în decembrie 2009, la șapte ani de la percheziții, instanța le-a menținut condamnările și le-a pronunțat pedepse de până la doi ani cu amânare. Peste nouăsprezece milioane de euro au fost confiscate.
Kassim nu răspunde detaliat, dar susține că nu a sprijinit terorismul
Aventura de la Anvers a clanului Tajideen ajunsese la sfârșit. Dar, între timp, apăruseră alte griji: Trezoreria americană îi avea în vizor. După ce a aplicat pentru prima dată sancțiuni împotriva lui Kassim în 2009, Trezoreria a continuat rapid prin a ținti încă doi frați Tajideen, pentru conducerea unei rețele multinaționale care „generează milioane de dolari în finanțare la nivel internațional și asigură bastioane geografice strategice pentru Hezbollah în Liban”.
Unul dintre cei doi, Ali, a fost descris de Trezorerie drept „un fost comandant al Hezbollahului în Hanaway”, care „finanțase cu numerar Hezbollah, în tranșe de până la un milion de dolari”. Din decembrie 2007, arăta Trezoreria SUA, Ali a folosit o companie numită Tajco Sarl pentru „a cumpăra și a dezvolta proprietăți în Liban în numele Hezbollah”. Kassim Tajideen a fost unul dintre acționarii inițiali ai Tajco Sarl, ceea ce a constituit o probă importantă folosită împotriva sa de guvernul SUA.
Între timp, Kassim a angajat o firmă de avocatură importantă din SUA în încercarea de a se disocia de Ali și Hezbollah. „Am suferit mult din cauza confundării faptelor și persoanelor în timpul luptelor mele legale din Statele Unite și continui să sufăr din cauza asta aici”, a spus Kassim Tajideen într-un e-mail transmis de avocatul său către partenerii European Investigative Collaborations. „Întotdeauna am susținut că listarea mea ca așa-numit SDGT (Specially Designated Global Terrorist) a fost nepotrivită și că nu am oferit niciodată finanțare sau orice alt sprijin oricărei organizații teroriste sau Hezbollah”, a mai comunicat Tajideen.
(A contribuit Petru Zoltan)
Articol documentat de către Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație și partenerii din proiectul „Congo Hold-up”, bazat pe 3,5 milioane de documente confidențiale ale băncii BGFI, obținute de către Mediapart și ONG-ul Platforma pentru Protecția Avertizorilor de Integritate din Africa (PPLAAF) și împărțite cu 19 instituții media și cinci ONG-uri de către rețeaua media European Investigative Collaborations (EIC)
Realizarea acestei investigații a fost sprijinită cu fonduri de tip grant de către Investigative Journalism for Europe (IJ4EU)
