Virgil Măgureanu s-a aflat, anul acestea, într-un turneu național pentru a-și promova cartea de dezvăluiri despre Revoluția Română. Cartea se numește „Ce s-a întâmplat de fapt” și își propune să facă lumină în legătură cu modul în care a căzut regimul Ceaușescu.
Primul director SRI, Virgil Măgureanu, propagandistul lui Ceaușescu: Comunismul e bun
Virgil Măgureanu a fost primul șef al Serviciilor Secrete din România (SRI - azi) și unul dintre cei mai puternici oameni ai anilor 90. Poate mai puternic și decât Iliescu în mandatul căruia a ajuns director al SRI.
Din păcate pentru România, așa cum Iliescu ne-a fost livrat din măruntaiele Partidului Comunist Român, la fel Virgil Măgureanu a fost un slujitor al lui Nicolae Ceaușescu și al comunismului.
Omul care a deținut toate secretele în anii 90, șeful Serviciu Român de Informații, a girat comunismul pe care îl considera cea mai bună orânduire socială posibilă.
Nu iese din cuvântul lui Ceaușescu
Măgureanu îl considera pe Nicolae Ceaușescu un far călăuzitor, pe care l-a citat în mod repetat într-o carte pe care a scris-o înainte de 1989.
Citește și: Cum s-au evaporat microfilmele Unității anti-KGB a lui Ceaușescu
Este vorba de o carte de 230 de pagini publicată de Virgil Măgureanu în 1979 și care se numește „Putera politică”.
Cartea își propunea să analizeze „unele aspecte teoretice legate de natura și funcția socală a puterii politice”. În realitate, ea aduce argumente potrivit cărora în comunism curge lapte și miere, comunismul este cea mai bună orânduire socială, unde puterea aparține și este exercitată de întregul popor. Minciuni, evidente.
Citește și: Cine au fost directorii SRI din 1990 și până acum. Doi au murit
Cartea este o propagandă făcută „binefacerilor” aduse de comunism întregului popor. Măgureanu susține că face o „succintă evaluare critică a unora dintre momentele mai semnificative din istoria gândirii politice de până la marxism referitoare la putere”.
Bibliografia e cuprinzătoare, cărțile și ideile politice analizate sunt numeroase. Problema este la interpretare, surse și la concluzii. Din care reiese că Marx, Engeles au avut dreptate și toți ceilalalți gânditori politici nu au făcut decât - cel mult - să le deschidă calea. Democrația, burghezii, sunt răul și au înșelat populația.
Lui Măgureanu, democrația îi face rău
„Apariția marxismului determină un uriaș salt calitativ în ceea ce privește posibilitatea abordării științifice a problematicii puterii”, zice Măgureanu la începutul lucrării.
Referindu-se la democrație, Măgureanu spune că „atunci când va concide cu puterea, ea va dispărea pentru a face loc comunismului”. Spunând asta, Măgureanu simte nevoia unui citat din Nicolae Ceaușescu:
„Am acordat și acordăm mereu o atenție sporită întăririi continue a democrației socialiste - accentua secretarul general al partidului nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu - înțelegând aceasta ca un proces continuu, care se perfecționeză pe măsura dezvoltării societății, a creșterii forțelor de producție, a ridicării conștiinței sociale”, scrie Măgureanu.
Lupta de clasă e dusă la nivel înalt, Virgil Măgureanu înfierând cercetătorii occidentali decadenți, despre care spune că lucrează pentru denaturarea ideologică a conceptului de putere.
Cartea are mai multe capitole printre care: evoluția concepțiilor despre putere, puterea politică, corelații și delimitări conceptuale. Sunt 27 de citate din Marx, Engels și Lenin. Ori de câte ori este cuprins de patimă și pentru a nu ieși din canoanele spiritului comunist, Măgureanu se răcorește cu un citat din Nicolae Ceaușescu. Sunt 20 de astfel de citate.
Concluzia: Comunismul va înbvinge pretutindeni
Ultimul capitol are doar 40 de pagini, dar este cel mai important.
Ultima parte a unei lucrări științifice cuprinde partea de originalitate a ei, concluziile. Capitolul al III-lea se numește „Socialismul și puterea politică.”
Măgureanu înfierează sistemul burghez din statele capitaliste: „Nivelul actual al luptei de clasă din țările capitaliste dezvoltate determină ca puterea să devină o problemă nemijlocit practică, legată de sarcinile strategiei revoluționare din aceste societăți și de actualul raport dintre forțele progresiste și retrograde care se confruntă în interiorul lor”.
În acest context, forțele muncitorești din statele capitaliste se vor mobiliza și, în cele din urmă, vor lupta pentru „răsturnarea vechii orânduiri și transformarea revoluționară a societății”.
Apoi, Măgureanu trece în revistă modul în care merge lupta revoluționară a proletariatului din Spania, Italia, Marea Britanie pe care le urechează că au denaturat ideea de „dictatură a proletariatului” așa cum a fost ea enunțată de clasicii marxismului.
Și, sugerează Măgureanu, pentru a nu greși trebuie să ne întoarcem la cuvintele lui Nicolae Ceaușescu din care citează:
„Indiferent de formele luptei revoluționare, spune tovarășul Nicolae Ceaușescu - un lucru este esențial - asigurarea sprijinului larg al maselor populare, a marii majorități a poporuluui, singurul care poate asigura triumful socialismului în orice țară... Formele și metodele de luptă acceptate de popor sunt juste și corespund realităților”.
Atac la „gânditorii burghezi”
Adesea, cartea devine de necitit, autorul abuzând de autori, citate, fraze care se întind pe zeci de rânduri, prolixe... Măgureanu își intră în rolul propagandistului care crede că nu se depun toate eforturile pentru ca izbânda comunismului să se producă.
El combate „deformările anticomunsite” și spune că există forțe care vor „mistificarea naturii și funcțiilor puterii politice din țările socialiste”. Măgureanu înfierează ganditorii burghezi care fac o paralelă între comunsim și fascism. Măgureanu asigură că în România „în viața Partidul Comunist și a societății noastre astfel de denaturări subiective ale puterii au fost depășite definitiv”.
Urmează o demonstrație pe mai multe pagini în care Măgureanu demontează acuzațiile burgheze potrivit cărora comunismul, în general, și cel din România ar reprezenta un regim totalitar. Argumentul suprem al lui Măgureanu este o minciună: „România se înscrie cu parametri foarte înalți, pe plan economic, social și cultural. Asta constituie o altă trăsătură care nu permite niciun fel de analogii cu totalitarismul.”
Să mințim poporul
Fostul șef al SRI își asumă mistificările grosolane ale realității citind din nou din Ceaușescu: „Avem obligația morală și politică să restabilim adevărul. Numai așa ne îndeplinim datoria de comuniști pe care partidul și poporul i-au învestit cu o mare răspundere. Dezvăluirea ilegalităților și abuzurilor va întări și mai mult autoritatea partidului nostru în fața poporului”.
Măgureanu nici nu clipește când își asumă rolul de propagandist spunând: „Contribuța cadrelor de conducere, a personalităților politice la organizarea și conducerea activității revoluționare, la progresul societății este condiționată de măsura în care ele se identifică cu idealurile maselor”.
Așadar, după ce comuniștii au băgat în pușcării sute de miii de oamenii între 1946 și 1963 și au ucis mii de deținuți politici, Măgureanu, viitorul șef al SRI din democrație, laudă revoluția continuă a comuniștilor.
Apoi, Măgureanu combate, iarăși, teza „autorilor burghezi” potrivit cărora regimurile comuniste sunt unele totalitare.
Măgureanu spune că puterea comunistă este centralizată doar pentru „a înlătura privilegiile tradiționaliste și pentru a crea posibilități și egalități pentru grupurile neprivilegiate prin tradiție”. Pe baza acestui argument cei cu origine nesănătoasă au ajuns în pușcării, la Canal, copiii lor au fost dați afară din universități, iar clasa muncitoare a fost promovată.
Către final autorul are o revelație și scrie cu litere înclinate, ca o iluminare: Partidul Comunist este expresia politică a integrării clasei muncitoare, a principalelor clase și categorii sociale în ansamblul acestui sistem și totodată principalul mijloc de realizare a intereselor majore ale maselor muncitoare.
Muncitorii să îi dea 9 lei pe carte lui Măgureanu
Cum cartea se apropie de final, Măgureanu apasă pedala propagandei comuniste: „În orânduirea socialistă, sistemul puterii se lărgește până la cuprinderea în cadrul său a tuturor organizațiilor politice și obștești care contribuie la promovarea și realizarea nemijlocită a intereselor și valorilor economice și politice a maselor”.
Mistificarea realității prinde viteză: „o constantă a Partidului Comunist a fost aceea de a statua o seri de măsuri privind activitatea politică a maselor și întărirea controlului opiniei publice asupra activității statale”. Când, realitatea era exact inversă.
Cartea se termină un mesaj mobilizator, așa cum îi stă bine unui propagandist: „În societatea socialistă fiecare cetățean trebuie să-și asume rolul de cercetător, adică de căutător al adevărului, deoarece și un simplu calcul statistic arată că milioane de indivizi pot avea incomparabil mai multe idei noi decât o minoritate restrânsă. Socializarea puterii trebuie să aibă drept corolar socializarea imaginației și creativității”.
Exact, ce voia Ceaușescu să suprime.
La final, Măgureanu încasează banii pentru că muncitorii au înghițit aceste minciuni. Costul cărții este de 9 lei.
Cartea lui Măgureanu nu este doar maculatură. Ea este garantul că viitorul director al SRI era un cadru de nădejde al Partidului Comunist Român, un propagandist de excepție al comunismului care putea transmite minciunile lui Nicolae Ceaușescu către oameni.
CV Măgureanu
Virgil Măgureanu are 83 de ani. Este absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București. Este și doctor în științe politice la Universitatea din București.
A fost cadru universitar de psihosociologie la Academia de Studii Social Politice “Ștefan Gheorghiu” din București (1969-1989).
Newsweek a demonstrat cu documente în cazul unui alt personaj controversat - fostul ministru al Agriculturii, Petre Daea - că Ștefan Gheorghiu era o facultate de îndoctrinare și una de formare a propagandiștilor de elită ai Partidului Comunist Român.
Citește și: Dosarul lui Petre Daea - Activistul de nota 10 al lui Ceaușescu
Spre finalul comunismului, intuind sau știind că schimbarea lui Ceaușescu este inevitabilă a schimbat tabăra. Din mai 1989 a fost decăzut la statutul de muzeograf. Imediat după Revoluție se înscrie în CPUN-ul lui Iliescu. Participă la procesul cuplului Ceaușescu.
În martie 1990, Virgil Măgureanu a fost numit în funcția de director al Serviciului Român de Informații. A demisionat în 1997.
O carte uitată și ultima mistificare a lui Măgureanu
Virgil Măgureanu a revenit în atenția publicului în acest an când și-a lansat cartea „Ce s-a întâmplat de fapt?”, în care fostul șef al SRI explică publicului cum au stat lucrurile la Revoluției.
Într-o prezentare făcută cu prilejul lansării cărții și preluată de informatia-zilei.ro dar și de unele publicații centrale, se scrie că „la 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, una dintre cele mai enigmatice personalităţi apărute în toiul revoluţiei din decembrie 1989, Virgil Măgureanu, s-a hotărât să spună adevărul aşa cum a fost”.
Apoi, se face și o trimitere la cartea odioasă pe care am prezentat-o mai sus sugerându-se că, scrisă înainte de 1989, „Puterea politică” a fost o „sopârlă” la adresa regimului Ceaușescu. Evident, că nu e adevărat.
„Fost director al SRI, într-o perioadă marcată de neîncredere, de suspiciuni, de lupte între vechi şi nou, VirgilMăgureanu este un publicist înzestrat, un fin observator al fenomenului social şi politic.
Înainte de 1989 a publicat cartea “Puterea politică” în care, schimbând ce era de schimbat, făcea o fină şi subtilă analiză a statului totalitar”, se scrie în prezentarea făcută lui Măgureanu cu prilejul tuneului de lansare a noii sale cărți.
Cât de subtil a fost Măgureanu, ați putut citi mai sus.
Aurel Rogojan scrie că această carte este teza de doctorat a lui Măgureanu.
„Măgureanu funcționa, printre altele, și ca lector al Secției Propagandă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român.... am avut în lista scurtă a bibliografiei obligatorii pentru absolvirea Universității Politice de Conducere, ediția publică a tezei de doctorat, Virgil Măgureanu, Puterea politică, Editura politică, Bucureșți, 1979”. Sursa AICI
Newsweek i-a adresat câteva întrebări. Virgil Măgureanu nu a răspuns:
Considerați ideile și argumentele pe care le-ați susținut în această carte valide și azi?
Credeți că ideile din această carte de propagandă comunistă sunt compatibile cu funcția de șef al SRI pe care ați deținut-o după Revoluție?
