Recent, s-au împlinit 106 ani de la naşterea lui Alexandru Şerbănescu, un nume de legendă în pagina de istorie a aviaţiei române. El s-a născut la data de 17 mai 1912 în comuna Coloneşti, judeţul Olt.
Alexandru Șerbănescu, aviatorul erou al României
Despre faptele eroice ale aviatorului Alexandru Şerbănescu ne povesteşte Eleonora Arbănaş, preşedintele Fundaţiei Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu.
La 13 februarie 1944, cpt. av. Alexandru Şerbănescu este numit oficial la comanda Grupului 9 Vânătoare, un grup care şi-a câştigat o faimă de neegalat, dar a avut şi pierderi mari din cauza dotării tehnice tot mai slabe şi numărului din ce în ce mai mic de aviatori.
Citește și: Calvarul lui Blaga. Ia morfină, are halucinații, își prezice sfârșitul. Este interzis și după moarte
Cu tot timpul nefavorabil din luna februarie 1944, personalul navigant din Grupul 9 Vânătoare a desfăşurat mai multe misiuni de acoperire, de vânătoare liberă şi misiuni de protecţie a aviaţiei de asalt şi bombardament. În urma a 12 lupte aeriene susţinute, piloţii grupului au obţinut 11 victorii aeriene, dar l-au pierdut pe adjutantul Vladimir Botnar.
Într-o misiune de vânătoare liberă, Şerbănescu obţine o victorie
Era deja la a 36-a victorie pe frontul de est. O patrulă comandată de căpitanul av. Alexandru Şerbănescu a plecat într-o misiune de recunoaştere, la 13 martie 1944. Îl avea coechipier pe adjutantul (r) av. Tiberiu Vinca. Vânătorii noştri au întâlnit o formaţie de bombardiere germane He.111 şi s-au apropiat de ea pentru identificare.
Ajungând foarte aproape de bimotoarele germane, echipajul unui bombadrier a deschis focul şi l-a doborât în flăcări pe subofiţerul pilot Tiberiu Vinca, învăţător în viaţa civilă, originar din Huneadoara. Era un as cu 13 victorii aeriene şi îndeplinise 248 de misiuni.
În acea zi nefastă, piloţii din Grupul 9 Vânătoare l-au văzut pentru prima dată pe comandantul grupului cum plângea ca un copil pentru moartea năpraznică a tânărului aviator pe care îl apreciase enorm. Îi fusese coechipier în numeroase misiuni grele şi periculoase.
Citește și: Artistul care a scris „Hora Unirii” în doar 24 ore moare sărac. Nu a avut bani nici de înmormântare
La sfârşitul lunii martie 1944, trupele sovietice erau deja în Basarabia, Comandamentul Corpului Aerian Român şi unităţile subordonate se aflau pe aerodrumul de la Odessa, urmând să se deplaseze în ţară.
La începutul lunii aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci, iar transportarea personalului în ţară se efectuează cu două avioane Ju-52.
Începând cu 4 aprilie 1944, aerodromul Tecuci a devenit cel mai important din zona Moldovei. Aici a activat Grupul 9 Vânătoare, Grupul 8 Asalt şi bimotoarele Ju-88 ale Grupului 5 Bombardament greu. Personalul navigant al Grupul 9 Vânătoare, în perioda aprilie – august a utilizat şi terenurile de la Gherăieşti-Bacău, Galaţi Focşani, Buzău.
Ofensiva sovietică exercita presiune din nord-est, iar din sud, bombardierele americane, care au început seria atacurilor aeriene asupra teritoriului naţional. Forţele terestre şi aeriene române erau prinse într-un cleşte ucigător şi se împuţinau cu fiecare zi de luptă.
Misiunile Grupului 9 Vânătoare au început chiar din ziua de 5 aprilie 1944, când Bucureştiul a fost bombardat de aviaţia americană. Pe 6 aprilie 1944, piloţii unităţii au îndeplinit în acea zi patru misiuni de luptă.
O misiune cu 14 avioane care au executat acoperirea la alarmă a aerodromului de la Tecuci; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia avioanelor de asalt; o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 3 Bombardament şi o misiune cu 4 avioane a asigurat protecţia Grupului 5 Bombardament.
Era să moară din cauza unei berze
În zona Galaţi s-a dat o luptă aeriană între Me.109G din Grupul 9 Vt. şi 30 de avioane Lightning P.38 şi Mustang-Nord American. Un avion Mustang a fost doborât, două avioane Me.109 G au aterizat forţat. În zona nord vest de Iaşi o luptă aeriană între 4 Me.109 G din Grupul 9 Vt. şi 20 Aircobra ruseşti, fără rezultat.
O misiune de vânătoare liberă, în zona Hârlău-Tg.Frumos, la care căpitanul Şerbănescu n-a putut să mai intervină în luptă din cauza unei întâmplări neaşteptate: o barză i-a lovit profundorul care s-a îndoit.
În această situaţie, Me-ul 109 G nr.1 nu mai era echilibrat, încât comandantul grupului a trebuit să se întoarcă la aerodromul Tecuci. Misiunea s-a încheiat cu două victorii aeriene obţinute de lt. av. Ion Dobran şi ofiţerul de echipaj.
Citește și: Lăutarul român care a ajuns să fie lăudat de marele compozitor Franz Liszt. Cânta totul după ureche
La sfârşitul lunii aprilie 1944, trupele Frontului 2 Ucrainean au atacat cu forţe copleşitoare de infanterie, artilerie şi blindate, sectorul de la nordul Iaşiului, pătrunzând până la Rediul- Aldeni, Aroneanu, Şorogari, Vulturul şi Rediul Tătăraului. Personalul navigant al Grupului 9 Vânătoare şi-a intensificat activitatea executând cinci-şase misiuni pe zi, asigurând şi protecţia avioanelor de bombardament.
Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie, Generaloberst Otto Deßloch promite 6 avioane Bf 109 noi, promisiune pe care şi-o ţine la final de mai când Şerbănescu este sărbătorit şi felicitat pentru a 40-a victorie.
Pe 28 aprilie 1944 aviatorii din Grupul 9 Vt. au susţinut opt lupte aeriene în zona Iaşului, confruntându-se cu formaţii mari de 20-30 de avioane Yak-7, Lagg-5 şi Aircobra.
S-a luptat cu americanii
Aviaţia americană venind de la Poltava (Ucraina) a bombardat Galaţiul, centrul oraşului fiind distrus complet, aerodromul cu hangarele Flotilei 3 Aviaţie de Vânătoare fiind distruse, înregistrându-se morţi şi răniţi. Unităţile noastre de apărare antiaeriană au fost la datorie ; aviaţia de vânătoare a trimis la interceptare Grupurile 1, 6 şi 7 Vt., precum şi o escadrilă aflată în pregătire la Pipera, totalizând 70 de avioane, germanii au ridicat şi ei în aer 50 de avioane.
De la Tecuci a decolat şi Grupul 9 Vt. , cpt.(r) av.Constantin Cantacuzino a ciuruit un Mustang, care s-a prăbuşit în flăcări; două Me. 109 G pilotate de lt. av.Ion Dobran şi adjt.av. Constantin Miron au aterizat forţat cu avioanele avariate de gloanţele inamice.
Aviatorii români luau contact dur cu aviaţia americană dincolo de cea rusească, dar piloţii Grupului 9 Vînătoare au luptat cu toţii până la epuizare.
În raidul din 11 iunie, Șerbănescu doboară primul său avion american, un B-17, a 45-a sa victorie. Deoarece numărul bombardierelor și avioanelor de escortă care efectuau raidurile de bombardament era tot mai mare, germanii au cerut grupurilor 7 și 9 să participe la apărare împreună cu ei, în formații cât mai mari, „Sternflug” (zbor în stea).
În 31 iulie formația de bombardament cuprindea peste 360 de bombardiere. Șerbănescu a reușit să doboare un Mustang, și încă unul în 4 august Acestea aveau să fie ultimele sale victorii.
Căderea
În 17 august a avut loc o altă incursiune puternică a avioanelor americane cu scopul de a ataca din nou Ploieştiul cu rafinăriile lui. Atacurile devastatoare au fost reluate în noaptea de 17/18 august când a fost lovit iarăşi Ploieştiul. În 18 august 1944, o puternică formaţie de avioane americane, însoţită de avioane de vânătoare, a fost pornită să nimicească ce mai rămăsese din rafinăriile de la Ploieşti şi Câmpina.
Căpitanul Alexandru Şerbănescu, dominat de fierbintele lui patriotism şi mândria sa de vânător încercat, a decolat la alarmă cu toţi cei 12 piloţi ce-i mai avea.
Citește și: Povestea românului care spăla vase, dar a ajuns să câștige Oscarul. S-a iubit cu Marilyn Monroe
Cele aproximativ 900 de avioane au intrat în spaţiul aerian constituite în şapte mari formaţii fâcând un adevărat prăpad la Ploieşti unde nu au fost menajate nici cartierele de locuinţe din jurul rafinăriilor. Copleşiţi de superioritatea numerică şi tehnică a aviaţiei americane, Căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost doborât la Ruşavăţ - Buzău.
Căpitanul Alexandru Şerbănescu a fost înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât reprezentanţi ai aviaţiei române cât şi germane.
