Singurul Papă judecat și condamnat după moarte a primit ca pedeapsă tăierea celor trei degete cu care binecuvântase, apoi trupul i-a fost aruncat în Tibru, râul care traversează Roma. Ciudatul eveniment a intrat în istorie cu un nume sinistru „Sinodul cadavrului” sau „Sinodul mortului”.
Cine a fost singurul Papă judecat și condamnat după moarte? Pedeapsa: i s-au tăiat trei degete
În anul 897 d.Hr., un papă nou numit a dezgropat cadavrul predecesorului său și l-a judecat pentru crime, înainte de a-i tăia degetele și a-l arunca în râul Tibru.
A fost unul dintre momentele șocante din istoria Vaticanului, dar epoca respectivă era dominată de lupte, intrigi și lupte politice în care erau implicați Suveranii Pontifi alături de regii diferitelor state europene ale vremii.
Ăn centrul neobișnuitului proces s-a aflat Formosus, care a fost ales Papă pe 6 octombrie 891 d.Hr., într-o perioadă deosebit de tulbure pentru papalitate și instabilitate politică în Italia.
Citește și: Legenda bisericii unde Papa Francisc va fi înmormântat. 7 Suverani Pontifi au fost îngropați aici
În timpul a ceea ce se numește uneori „Epoca de fier a papalității”, facțiunile se luptau pentru controlul papalității și pentru toată puterea pe care aceasta o aducea.
„Scaunul Sfântului Petru a devenit premiul tiranilor și tâlharilor și un tron murdărit de valuri feroce de crimă și libertinaj, papalitatea devenind posesia marilor familii romane, un bilet către dominația locală pentru care oamenii erau pregătiți să violeze, să ucidă și să fure”, a explicat istoricul Eamon Duffy în lucrarea „Saints and Sinners: A History of the Popes” („Sfinți și Păcătoși. O istorie a papilor”), scrie IFL Science.
„Toată puterea reală era în acest moment în mâinile marilor familii care, prin legătura lor cu miliția locală, deveniseră practic o aristocrație feudală. Toate aceste familii erau geloase unele pe altele și se luptau în permanență pentru supremație.
Singurul scop al fiecărei părți, urmărit prin toate mijloacele de violență și intrigă, era să obțină controlul asupra Scaunului Sfântului Petru. Ocupantul acestuia trebuia să fie cu orice preț unul dintre ei”, mai menționa Duffy.
Cadavrul Papei Formosus, așezat pe tronul papal pentru proces, în reprezentarea pictorului Jean-Paul Laurens, într-o lucrare din 1870 - Foto: arhiva
Pe cât de râvnită era funcția, pe atât de puțin favorabilă speranței tale de viață. De fapt, era mai degrabă o cale rapidă către exil sau sfințenie.
Citește și: Camerlengo, omul din umbră ce conduce Vaticanul după moartea Papei Francisc. Poate fi Suveran Pontif
„În timpul „Epocii de fier a papalității”, papii se succedau cu o rapiditate deconcertantă”, explică într-un articol Donald E. Wilkes Jr, fost profesor de drept la Facultatea de Drept a Universității din Georgia.
„În cei 94 de ani din 872 până în 965 au existat 24 de papi; iar în timpul celor nouă ani dintre 896 și 904 au existat nu mai puțin de nouă papi. Prin contrast, a existat un total de numai nouă papi în întregul secol XX, iar unul dintre ei, Ioan Paul I, a domnit doar 33 de zile”, nota acesta.
Papa Formosus a fost deshumat și judecat de două ori
Formosus a fost foarte implicat în politică și în jocul „ucide un papă” și a fost nevoit să fugă în Franța după ce candidatul pentru titlul de Sfânt Împărat Roman pe care îl susținea a pierdut în fața lui Carol cel Chel.
Dar, după ce s-a întors în Italia și a fost restaurat în dieceza sa, grație Papei Marinus I, Formosus a fost ales papă la 6 octombrie 891, începutul unei perioade destul de scurte în fruntea Bisericii Catolice.
Formosus a lucrat împotriva co-împăraților Sfântului Roman, Guy al II-lea și a fiului său Lambert, încurajându-l pe regele Arnulf al francilor de est să invadeze Italia, înainte de a-l încorona ca împărat în 896 d.Hr.
Arnulf a fost forțat să se întoarcă în Germania din cauza sănătății precare, iar Formosus a murit la scurt timp după aceea, în aprilie, cel mai probabil otrăvit, deși ajunsese la venerabila vârstă de 80 de ani.
Dar abia ajungem doar la începutul motivului pentru care este amintit acum printre numeroșii papi ai vremii.
Citește și: Cum a trăit Papa Francisc: pantofi simpli, ceasuri de plastic și un Ford Focus albastru
În ianuarie 897 d.Hr., succesorul lui Formosus, Papa Ștefan al VI-lea, i-a dezgropat cadavrul din Bazilica Sfântul Petru, pentru a-l judeca.
Cadavrul său, care probabil nu era într-o stare spectaculoasă după atâtea luni de la deces, a fost îmbrăcat în veșminte ecleziastice înainte de a fi așezat pe tronul papal pentru a fi interogat, un diacon fiind desemnat să pledeze în numele cadavrului lui Formosus.
În mod dezamăgitor, nu a fost înregistrată nicio transcriere a procesului, deși știm că trupul neînsuflețit al fostului Pontif a fost acuzat de sperjur, râvnă pentru papalitate și încălcarea canoanelor bisericii atunci când a fost ales papă.
Diaconul adolescent ales să îl reprezinte pe papa mort și-a făcut timid treaba, în timp ce noul papă - acuatorul - striga acuzații la cadavru.
„Procesul a fost complet dominat de Papa Ștefan al VII-lea, care a impresionat adunarea cu tiradele sale frenetice.
În timp ce clerul înspăimântat privea în tăcere cu groază, Ștefan al VII-lea țipa și delira, aruncând insulte și batjocorind cadavrul în putrefacție.
Ocazional, când torentul furibund de execuții și de blesteme se potolea momentan, diaconul bâiguia câteva cuvinte, negând slab acuzațiile.
Când farsa grotescă s-a încheiat, Formosus a fost condamnat de instanță pentru toate capetele de acuzare”, a mai explicat Wilkes Jr.
În urma procesului, Ștefan al VI-lea a ordonat ca trei dintre degetele lui Formosus folosite pentru binecuvântări să fie tăiate, înainte de a-l dezbrăca din nou și de a-i pune trupul în zdrențe.
Trupul acestuia a fost apoi aruncat în râul Tibru, tratament rezervat criminalilor cei mai infami, dar nu a stat acolo mult timp.
„Când a fost găsit ulterior de pescari și dus la Biserica Binecuvântatului Prinț al Apostolilor, anumite imagini ale sfinților, cu venerație, l-au salutat, l-au pus în sicriul său; pentru aceasta am auzit foarte des de la cei mai religioși oameni din orașul Roma”, a scris un cronicar contemporan cu evenimentele, Liutprand de Cremona.
Formosus a fost reîntors la locul său de înmormântare după neobișnuitul său proces și sentința primită.
Din nefericire pentru Ștefan al VI-lea, el nu a avut prea multe șanse să zăbovească asupra victoriei sale. Strania sa domnie nu a mai durat mult, deoarece în același an a fost întemnițat înainte de a fi strangulat până la moarte.
Ulterior, Papa Teodor al II-lea a ordonat ca rămășițele lui Formosus să fie mutate la Roma și înmormântate cu ceremonie solemnă în bazilica Sfântul Petru.
În 898, în timpul Papei Ioan al IX-lea, „Conciliul cadavrului” a fost anulat iar unii dintre organizatorii procesului excomunicați.
Dar câțiva ani mai târziu, într-o altă răsturnare de situație Papa Sergiu al III-lea a reluat acțiunile împotriva lui Formosus. Astfel, cadavrul acestuia a fost exhumat și judecat din nou, apoi decapitat.
