Ei au cerut ca premierul Petre Roman să negocieze cu ei, dar, potrivit fostului director al SRI, Virgil Măgureanu, șeful Guvernului l-a lăsat pe Cozma să aștepte la ușă circa 7-8 ore, fără să-l primească. În consecință, minerii s-au suit în trenuri – nu este clar cum le-au fost puse la dispoziție - și au venit la București.
Au urmat trei zile de haos, cu minerii asaltând instituțiile statului – ei au intrat în Camera Deputaților, dar Ion Rațiu le-a făcut față cu succes – dar nereușind să ocupe, după mai multe asalturi, nici Palatul Victoria, nici Cotroceniul. Bilanț: trei morți în București, unul în Vulcan și peste 400 de răniți.
În spatele Mineriadei s-ar fi aflat de fapt președintele Ion Iliescu, care dorea să scape de premierul Petre Roman, pe fondul conflictelor din FSN.
Într-un gest cu totul neobișnuit, președintele Senatului, bătrânul lider comunist Alexandru Bârlădeanu, a emis un comunicat în care anunța că „Senatul României ia act şi aprobă demisia domnului Petre Roman din funcţia de prim-ministru şi a Guvernului său, adusă la cunoștința țării de către Preşedintele României”.
Practic, Senatul l-a destituit pe Roman, iar Iliescu l-a putut numi pe Stolojan în fruntea Executivului.
În 1999, Curtea Supremă de Justiție l-a condamnat pe Miron Cozma la 18 ani de închisoare, pentru această Mineriadă.
Armand Călinescu, omorât de legionari
21 septembrie 1939: Prim-ministrul român Armand Călinescu este asasinat de membrii Gărzii de Fier, în plină stradă. Conflictul dintre legionari și Armand Călinescu începe în 1938, după condamnarea la închisoare a lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Mișcării Legionare, în baza unui rechizitoriu al lui Călinescu, pe atunci ministru de Interne.
Ulterior, „Căpitanul” este omorât. Șase ani mai devreme, era asasinat și I.G. Duca, care scosese Mișcarea Legionară în afara legii. În 1940, a fost împușcat și istoricul Nicolae Iorga.
Bucureștiul, prima dată în acte
20 septembrie 1459: „S-a scris în septembrie 20, în cetatea București, în anul 6968, Io Vlad voievod, din mila lui Dumnezeu, domn”.
Așa arată prima mențiune documentară a cetății Bucureștilor, într-un hrisov al lui Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, redactat în slavonă.
Documentul conține un act de vânzare-cumpărare a unor domenii din Ponor (astăzi în județul Mehedinți), întărit prin semnătura domnitorului.
Încep să circule trenurile prin Gara de Nord
25 septembrie 1872: Este inagurată Gara Târgoviștei (cunoscută, din 1888, după prima reabilitare, drept „Gara de Nord”), care urma să facă legătura feroviară între București, Galați și Craiova. Tot atunci, s-a dat în folosință și linia de cale ferată București-Ploiești.
Piatra de temelie a gării a fost așezată în toamna lui 1868, în prezența lui Carol I. În 1890, a fost dată în funcțiune și centrala telefonică a Gării de Nord, cu 25 de linii telefonice.
