Din acest lot, circa 1.800 - 2.000 sunt arestați la sediul comunității evreiești din Rosenstrasse, în Berlin.
Gestapoul a vrut să țină secretă această acțiune, dar soțiile celor arestați au aflat și s-au adunat în fața clădirii unde erau reținuți.
Protestul a durat o săptămână, soțiile ignorând frigul cumplit, amenințările, inclusiv cu moartea, și gărzile înarmate care păzeau perimetrul. Femeile au strigat „Ne vrem bărbații înapoi“ sau au protestat în tăcere.
La un moment dat, gărzile au armat mitralierele și au spus că vor trage, dar ele nu s-au retras. Numărul femeilor care au protestat este estimat între 200 și 600.
La 6 martie, însuși Goebbels, ministrul Propagandei, a ordonat eliberarea celor aflați în arest. Doar 25 de persoane au ajuns în lagărul de la Auschwitz, având un statut special.
Ceilalți au ajuns acasă, iar a doua zi au fost trimiși de Gestapo în lagăre de muncă. Majoritatea celor reținuți în clădirea de pe Rosenstrasse au supraviețuit războiului.
A fost o acțiune fără precedent în Germania nazistă și multă vreme ea a fost ignorată de istorici, fiindcă sugera că, dacă și alți germani ar fi protestat, efectele distructive ale regimului nazist ar fi putut fi limitate.
Fără șerbie
1 martie 1746: Constantin Mavrocordat, domn fanariot al Țării Românești, dă un zapis prin care „rumânii să se întoarcă la pământul patriei lor să se așeze unde li va fi voia și de rumânie să fie slobozi și iertați”.
În 5 august 1746, șerbia este desființată, șerbii răscumpărându-se de la boieri cu 10 taleri pe cap, măsură pe care același domn o va lua și în Moldova.
Moare Stalin
5 martie 1953: Iosif Vissarionovici Stalin, responsabil de până la 20 de milioane de decese, moare la 74 de ani. Diagnosticul oficial: hemoragie cerebrală.
El paralizase după o ultimă noapte de beție, cu câteva zile înainte. La câteva luni după moartea lui, Lavrenti Beria, șeful NKVD, este executat.
Trupul lui Stalin, îmbălsămat, este depus în mausoleul lui Lenin. În 1961, pe fondul destalinizării, trupul său este mutat lângă zidul Kremlinului.
Țânțarul umorist
28 februarie 1859: C.A. Rosetti și N.T. Orășanu editează prima revistă satirico-umoristică românească – „Țânțarul”.
Revista publică satire la adresa boierilor care încercau să-și salveze privilegiile și critică demagogii care încercau să profite de pe urma Unirii.
„Țânțarul” apare până în 15 august 1859. Alte șase reviste cu numele „Țânțarul” apar în spațiul românesc, ultima fiind tipărită până în 1910.
