Ce însemna „Io” din titulatura domnitorilor Țărilor Române? Această mică particulă ce alătura două litere era nelipsită din formularea generală prin care marii voievozi se autointitulau, formulare menită să exprime puterea absolută a acestora și teritorul asupra căruia își manifestau acea putere. Iar semnifiația acesteia este cu totul alta decât simplul „eu”.
Ce însemna „Io” din titulatura domnitorilor Țărilor Române? Care voievod a folosit-o primul?
Chiar i astăzi, există români, mai ales în anumite zone sau de anumite vârste, care, în loc de „eu”, pronunță „io”.
Dincolo de limbajul popular, această mică asociere a două litere se regăsește în titulatura majorității domnilor din Țara Românească și Moldova, semnificația sa fiind cu totul alta decât „eu”, banalul pronume personal.
Am citit în cărți, am văzut în filme, episoadele în care mari voievozi precum Mihai Viteazul sau Ștefan cel Mare își spun lor înșiși: „Io Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti şi al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei" sau „Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei”.
De fapt, toţi marii domnitori ai Ţării Româneşti şi Moldovei foloseau această expresie atunci când emiteau acte din cetatea de domnie şi nu intenționau să exprime, prin ea, „Eu, Mihai” sau „Eu, Ștefan”, ci cu totul altceva.
Citește și: Cum a ajuns Ștefan cel Mare ultimul apărător creștin al Crimeii? Regiunea, supusă de turci și tătari
Acest titlu, „Io”, apare pentru prima oară în Țara Românească, la Nicolae Alexandru (1352 - 1364) al doilea conducător al țării, după tatăl său, Basarab I, cel care a întemeiat-o, biruitorul de la Posada, în 1330, asupra regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou.
Nicolae Alexandru, domn al Țării Românești între 1352 și 1364 - Foto: Arhiva
Ea este înscrisă pe piatra funerară de pe mormântul acestuia de la mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung.
„În luna noiembrie 16 zile, a răposat marele şi singur stăpânitorul domn Io Nicolae Alexandru Voievod, fiul Marelui Basarab, în anul 6873 (n.r. - 1364), indictionul 3. Veşnica lui pomenire”, se poate citi pe respectiva piatră de mormânt.
În Moldova, pe de altă parte, prima consemnare a acestei expresii apare la 30 martie 1392, când Roman I se intitulează într-un act al său: „Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”.
Roman I, cunoscut și ca Roman Mușat, a fost fiul voievodului Costea și al Margaretei (Mușatei), fiind al nouălea voievod care a ocupat scaunul domnesc al țării, de la întemeierea acesteia. El a domnit din decembrie 1391 sau martie 1392, până în decembrie 1394.
Originea și semnificația acelei particule „Io” din titlul domnesc a rămas un subiect de dispută între istorici.
Citește și: De ce sabia lui Ștefan cel Mare nu poate fi recuperată din Turcia? Schimbul propus de Ceaușescu
Una dintre teorii susține că ea ar proveni de la numele țarului vlah Ioniță Caloian, prin filieră bulgară, căci toți țarii de după acesta i-au purtat numele
Dar majoritatea istoricilor consideră că „Io” ar fi prescurtarea numelui „Ioan”, care provine din grecescul „Ioannes“ și care înseamnă „unsul lui Dumnezeu” sau „cel ales de Dumnezeu”, ceea ce justifică prezenţa sa într-un titlu domnesc.
„„Io” nu înseamnă „eu”. Este o expresie de natură creştină. Înseamnă „numele lui Dumnezeu”. Numai actele de cancelarie semnate de domnitor începeau aşa“, a explicat și istoricul George Coandă, conform adevarul.ro.
Roman I, primul domn al Moldovei care folosește „Io”, în titulatura sa - Foto: Arhivă
Pe de altă parte, expresia „din mila lui Dumnezeu“ - sau formule echivalente - din aceeași titulatură a unui domnitor arăta, în Evul Mediu, că el a ajuns pe tronul tarii fiind confirmat de Biserică.
De asemenea, termenul de „domn” provine din latinescul „dominus”, adică „stăpân”, având în acest caz semnificația de „conducător”, așa cum s-a impus ea încă din perioada împăratului roman Aurelian (270 - 275 d. Hr.)
Domnul era „singur stăpânitor”, adică „samodârjeț”, în slavona documentelor de cancelarie, cuvânt care echivala cu grecescul „autocrator”.
Citește și: Ce origini aveau marii domnitori români? Unul era armean, altul descedent al Bizanțului
Acest termen reflecta situația de independență, chiar dacă de multe ori era doar o aspirație din cauza presiunilor externe
Un alt titlu purtat de domnii Țărilor Române a fost cel de „mare voievod”, adică de comandant militar. Marele voievod era căpetenia voievozilor locali, cei care și-au unificat formațiunile lor politice și au constituit „țara”.
Termenul de voievod este de origine slavă, fiind unul din titlurile sub care erau cunoscute căpeteniile militare slave. Ulterior, el a fost preluat și de vlahii nord-dunăreni, adică de românii din Țara Românească și Moldova.
Domnul de pe tron avea, în primul rând, dreptul ca în titulatura lui să se regăsească toate atributele de majestate: eu, noi, Io, voievod, cele de suveranitate: mare voievod, domn de sine stăpânitor, dar și formula sacră: „din mila lui Dumnezeu”.
Citește și: FOTO Cum arăta Mihai Viteazul, de fapt? Nicolae Bălcescu a „ales” imaginea oficială a voievodului
