Dacă vreți să știți ce nume purtau femeile din Transilvania, acum 700 de ani, atunci trebuie să consultați lucrarea intitulată „Antroponimia feminină din Transilvania în secolul al XIV-lea”, scrisă de Victor V. Vizauer. Studiul cercetează numele de femei din această zonă a țării, relevând câteva detalii surprinzătoare.
Ce nume purtau femeile din Transilvania, acum 700 de ani? Care erau cele mai frecvente?
Cercetarea intitulată „Antroponimia feminină din Transilvania în secolul al XIV-lea”, scrisă de Victor V. Vizauer, analizează numele purtate de femei în această zonă a țării, în perioada respectivă.
Studiul se concentrează pe numele femeilor din teritoriile Voievodatului Transilvan, Banat, Crișana și Maramureș, extrase din documentele editate ale secolului al XIV-lea (1301-1380).
Autorul a identificat 402 femei cu 53 de antroponime diferite. Prin comparație cu datele din secolul al XIII-lea, studiul observă o scădere a varietății numelor utilizate, majoritatea fiind nume creștine, scrie turnulsfatului.ro.
Potrivit cercetării, cele mai populare erau nume ale unor sfinte, martire sau personaje biblice, precum Elisabeta, Margareta, Caterina, Elena și Ana.
Citește și: De unde vin denumirile Transilvania și Ardeal? Ce înseamnă? De ce două nume pentru aceeași regiune?
Din punct de vedere statistic, autorul scrie că documentele menționează indivizi de genul feminin de circa 509 ori, între acestea fiind individualizate 402 persoane diferite. Dintre cele 402 femei, 65 (16%) au fost menționate de mai multe ori, iar 337 (84%) doar o singură dată.
Cel mai des amintite au fost femeile nobile: Margaretha, soția lui Ladislaus, fost comite al secuilor (apare de 9 ori, între anii 1355-1360); Anna, soția magistrului Ladizlaus, fiul lui Johannes, fiul lui Briccius de Batur, fiică a răposatului magistru Mauricius de Megyes (de 8 ori, între anii 1351-1365); Anna, văduva lui Johannes, fiul lui Blasius de Chyfud (de 7 ori, între anii 1367-1371) sau Clara, soția magistrului Jacobus de Lonya (amintită de 6 ori, între anii 1348-1358).
În general, celelalte femei sunt menționate de numai 2-3 ori. Dintre femeile nenobile o singură orășeancă din Cluj, pe nume Senyd, apare de două ori în documente, în același an, 1372.
Cele aproximativ 402 persoane identificate au purtat 53 de antroponime diferite, „adică o paletă nu prea bogată de nume feminine”. În secolul precedent, aproximativ 80 de femei au purtat 65 de nume diferite.
Potrivit lui Vizauer, cele 402 de persoane diferite reprezintă femei din categorii sociale diferite. Cele mai multe aparțin nobilimii, observă autorul, precizând că acest lucru este normal, deoarece majoritatea diplomelor medievale îi au în vedere pe nobili.
Citește și: Cum au ajuns străinii să dea 200 € pe litrul de țuică de prune din Ardeal? Ce o face atât de scumpă?
„Într-un număr mult mai mic sunt femeile libere locuitoare în orașe/târguri, urmate de cele dependente (ancilla – slujitoare, în acte). Sunt și 9 slujitoare eliberate, pe care le-am trecut la categoria femeilor libere. În cele din urmă este categoria persoanelor în cazul cărora nu este clar cărei pături sociale îi aparțin (...)”, afirmă autorul, potrivit sursei citate.
Acesta mai scrie și despre originea numelor și remarcă „numărul mic de nume provenite din Vechiul și Noul Testament, cele mai multe fiind antroponime ale unor sfinte, martire sau fecioare intrate în memoria creștină începând cu secolele II-III”.
