Ce pedeapsă primeau fumătorii pe vremea fanarioților? „Iarba dracului”, așa cum a fost botezată popular, a ajuns în Europa după descoperirea Lumii Noi de către Cristofor Columb, în 1492.
Treptat, planta și viciul au cucerit continentul, dar pentru fumători au existat și perioade teribile, în care riscau mult dacă erau prinși dedându-se acestui viciu.
Ce pedeapsă primeau fumătorii pe vremea fanarioților? Inițial, tutunul era folosit ca remediu pentru cancer
Despre tutun se știe acum că duce la boli multiple, în primul rând ale plămânilor și căilor respiratorii, fiecare țigară scurtând, în medie, durata de viață, cu 5 minute.
Dar povestea acestei plante și a viciului ce se leagă de ea este mai complicată. Tutunul a ajuns în Europa după descoperirea Americilor, unde era folosit de mii de ani în ritualuri religioase.
Dincolo de aur, argint, roșii, porumb sau cartofi, navigatorii au adus de acolo și această plantă, cîteva frunze ajungând în posesia ambasadorului Franței în Portugalia, Jeat Nicot. Parcă amintește de ceva numele acestuia, nu?
Nicot este cel care a introdus tutunul la Curtea Regală din Paris, în anul 1585. Dar funcția inițială a acestuia era prezentată ca fiind cu totul alta decât ne-am imagina.
Citește și: De ce roșiile au apărut în Țările Române cu 300 de ani după restul Europei? Marea spaimă a oamenilor
Astfel, tutunul era considerat un așa-zis remediu pentru afecțiuni multiple, unele absolut hilare, dacă ne gândim la ce știm astăzi despre consecințele fumatului.
El era recomandat de la tratarea rănilor, formelor de cancer, astmului și a migrenelor, până la distrugerea păduchilor, tratarea mușcăturilor de șarpe, iar lista poate continua, scrie tuburiaparate.ro.
Datorită aportului lui Jean Nicot la popularizarea acestei tutunului, planta a fost denumită ani mai târziu „Nicotiana”, iar noi spunem „nicotină” substanței alcaloide din această plantă.
De aici și până la pătrunderea ei pe întreg cuprinsul Europei nu a mai fost decât un simplu pas, început de nobilime și continuat apoi de oamenii de rând.
În ciuda opreliștilor, planta de tutun și fumatul au cucerit Europa și întreaga lume - Foto: Pixabay
Într-o primă etapă, „Nicotiana Tabacum” a fost cultivată în Anglia cu rol de plantă decorativă și abia mai târziu, ca plantă utilizată consumului.
Însă, nu pentru multă vreme. Prin jurul anului 1600, mai multe țări europene au început o luptă contra tutunului și obiceiului legat de acesta.
Trebuie menționat că cea mai veche lulea românească a fost descoperită în ruinele cetății de la Suceava, din vremea lui Ștefan cel Mareeste, fiind inscripționată cu anul 1571.
Dar schimbarea perspectivei supra fumatului s-a datorat condamnării acestuia de către Biserică, motiv pentru care, în mitologia populră românească, a fost supranumit „Iarba Dracului”.
Citește și: Cine au fost domnitorii Țărilor Române dependenți de droguri? Care din ei a murit din cauza lor?
Prin urmare cei care aveau această plăcere erau sub puterea Satanei și urmau să ajungă, cu siguranță, în iad.
De altfel, vechile texte creştine îi avertizau pe fumători, ameninţându-i cu iadul: „Voi vă afumaţi cu tiutunul puturos-ce este rămăşiţa din jărvile idoleşti. Amar voao, că în veci veţi fi în iad”.
Pedepsele pentru fumători variau de la țară la țară, unele fiind foarte aspre, aceștia plătind chiar cu viața acest obicei.
În Transilvania, obiceiul fumatului a fost combătut încă din vechime: în 1621 senatorii din Mediaș au dat o lege prin care fumatul era interzis cu desăvârșire.
Cei prinși cu luleaua în gură riscau o amendă de cinci florini – cam 17,5 grame de aur. Cei care nu puteau plăti amenda erau aruncați în închisoare și ținuți acolo până își achitau datoria.
Domnitorul Nicolae Mavrocordat - Foto: Arhiva
În secolul al XVIII-lea, tutunul era considerat mai mult decât niciodată „Iarba Dracului“. Cei care erau prinşi că fumau riscau excomunicarea, tăierea nasului sau chiar condamnarea la moarte.
Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat vorbeşte despre efectele tutunului asupra românilor, pentru care fumatul devenise a doua natură, scrie Andrei Oişteanu în lucrarea sa „Narcotice în cultura română” (2011), potrivit romania-misterioasa.ro.
El descrie în termeni apocaliptici „trăsăturile nocive” ale tutunului şi efectele lui malefice nu numai asupra corpului, dar şi asupra minţii fumătorului.
Citește și: Unde au fost inventați mititeii românești? Cine i-a botezat așa? Rețetă de mici de la 1872
„În timp ce alte plante vatămă numai trupurile, asta nimiceşte şi mintea nu mai puţin decât trupul. Trupul îl suge şi îl înghite ca o lipitoare, în timp ce mintea o animalizează.
Înnegreşte inima ca pe un horn, umple plămânii cu funingine, face corpul să miroasă urât, iar dinţii îi face mai negri decât smoala”, nota cel care a domnit de patru ori în Țările Române, în perioada 1709 - 1730.
În spaţiul rural românesc fumatul tutunului amăgea foamea. „Ţiganului, când îi e foame, cântă; boierul se primblă cu mâinile dinapoi; iar ţăranul nostru îşi arde lulea şi mocşneşte într-însul”, spunea Ion Creangă.
Dar tutunul și fumătorii au răzbit, cumva, prin toată această prigoană. Deja, în1843 are loc fabricarea primelor țigări.
Iar prima linie tehnologică pentru realizarea lor apare în America în anul 1881, garantând o producție de 200 bucăți/minut.
Citește și: De ce n-a mâncat Mihai Viteazul cartofi? Când a fost cultivată leguma în Europa, prima oară?
În 1910, la nivelul întregii Europe erau deja patentate aproximativ 20.000 de mărci de țigări. În timp, industria tutunului a ajuns o ndustrie, o afacere de multe miliarde de dolari, dar consecințele acestui viciu au devenit tot mai evidente.
De aceea, la ora actuală, fumătorii cunosc o nouă etapă de „prigoană”, la nivel aproape mondial, chiar dacă nu mai riscă pedepsele de acum 3-400 de ani.
