Ce spunea Ceaușescu la marile inundații din anii '70? Potopul revărsat zilele acestea peste câteva zone din țară au adus în memorie catastrofele naturale similare înregistrate în comunism. Pe atunci, fostul lider al PCR se implica în toată organizarea și toate deciziile ce erau luate de către autorități pentru apărarea și, ulterior, remedierea dezastrului lăsat în urmă de inundații.
Ce spunea Ceaușescu la marile inundații din anii '70? „Ar trebui bătuți toți, în frunte cu primarul”
Nicolae Ceaușescu a avut partea sa de inundații, în cei 24 de ani în care a condus țara prin comunism într-un mod tot mai despotic.
Nici nu se urcase bine pe „tronul” rămas liber după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ca secretar general al PCR, că, pe fondul unei ierni bogate în zapadă, în 1966 a dat piept cu primele inundații din propriul regim.
Dar acelea aveau să fie „floare la ureche” pe lângă ce a urmat în primăvara și vara lui 1970, catastrofalele inundații din acel an fiind considerate ele mai mri din istoria României.
Atunci, țara noastră a fost lovită de inundaţii în mai multe perioade, pe parcursul lunilor mai-iunie-iulie, ele provocând 46 de morți şi mari pagube materiale pentru zeci de mii de familii, dar şi importante pagube economice - în agricultură, industrie, transporturi.
După o iarnă consistentă în zăpadă, primăvara s-a dovedit a fi ploioasă, cu precipitații teribile, cuprinse între 150-200l/mp de apă, iar la munte peste 300 l/mp.
Citește și: Cum glumea Nicolae Ceaușescu despre Castelul Corvinilor? Vorbele sale au ajuns subiect de bancuri
Primul val de inundaţii s-a produs în perioada 12-15 mai 1970 şi a afectat 37 de judeţe ale ţării. Al doilea val a lovit în perioadele 23-25 mai şi 11-13 iunie, prelungindu-se în unele zone ale ţării până la începutul lunii iulie.
În a doua parte a lunii mai, inundaţiile au fost provocate de ploile abundente care au căzut neîntrerupt timp de 48 de ore, în special în bazinul superior al Târnavelor, pe Oltul superior, în bazinul Bârladului şi pe râurile din Banat, dar şi de topirea rapidă a zăpezii căzute în munţi. Î
În lunile iunie şi iulie, inundaţiile au fost provocate de ploi, principalele judeţe afectate fiind Satu-Mare, care a suferit cele mai mari pagube, Maramureş, Bihor, Alba, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Sibiu, Hunedoara, Gorj, conform academia.edu, citată de Agerpres.
Zonă din Moldova afectată de inundațiile din 1970 - Foto: comunismulinromania.ro
Mai multe orașe importante au fost inundate, între care Satu-Mare, Mediaş, Sighişoara, Blaj, Târgu-jiu, Brăila, Galaţi și Tecuci.
Presa de la acea vreme scria că „pierderile social-economice provocate de aceste inundaţii au fost uriaşe: 256.000 persoane şi 460.000 de animale evacuate, 83 localităţi puternic afectate şi 1.528 parţial afectate, 13.070 case complet distruse, 11% din suprafaţa agricolă a ţării compromisă”, mai nota sursa menționată.
Ceaușescu a mers în zonele cele mai afectate, a vorbit cu oamenii, a dat indicații autorităților locale, dar încă se afla în faza „cu față umană” a regimului său, când încă își consolida puterea în interiorul PCR, dar câștiga și simpatia populară, aureolat și de refuzul de a implica țara în invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, în frunte cu URSS, în august 1968.
Încă se afla în faza în care acumula capital politic și uman, intern și internaționa, din care avea să trăiască până la finalul sângeros adus de evenimentele din decembrie 1989.
Citește și: Cum se făcea pizza pe vremea lui Nicolae Ceaușescu? Cine a inventat popularul preparat?
Dar, după cinci ani, lucrurile aveau să se schimbe semnificativ. Deja, Ceaușescu își stabilizase puterea, îi îndepărtase pe vechii comuniști care-l ajutaseră să preia frâiele partidului, în 1965, precum Ion Gheorghe Maurer.
Ba chiar devenise, în 1974, primul președinte al României, funcție inexistentă până la el, primind cu acea ocazie, în mod simbolic, și un sceptru prezidențial - un non-sens în termeni - ca simbol al autorității.
Astfel, în vara anului 1975, când după două săptămâni de ploi în aversă, între 3 şi 16 iulie, inundaţiile au lovit din nou România, provocând 49 morţi şi 12 dispăruţi, el era pregătit să abordeze diferit problema.
În urma căerilor masive de apă și al revărsării răurilor și pâraielor, judeţele Mureş, Buzău, Prahova, Vâlcea, Ilfov şi Argeş au fost cele mai afectate.
Ceauşescu a adoptat primele măsuri în seara de 3 iulie 1975. Printr-o intervenţie în direct, la televizor şi radio, șeful statului a citit Decretul prezidenţial nr. 145 prin care se instituia starea de necesitate. De asemenea, a făcut apel a populație să strângă cât mai grabnic recolta de pe câmpuri.
Unităţile Armatei, Miliţiei, Securităţii şi Gărzile Patriotice au primit consemn de „stare de alarmă“, iar din închisori au fost scoşi la muncă 33.500 deţinuţi, conform historia.ro.
În aceeaşi seară, Ceauşescu i-a convocat pe prim-secretarii „judeţenelor“ de partid la o teleconferinţă. Ploua deja încontinuu de două zile.
După ce a ascultat rapoartele din teritoriu, judeţ cu judeţ, el le-a cerut primilor-secretari să scurgă apa de pe câmpuri, să repare şoselele, căile ferate, legăturile telefonice şi liniile electrice.
În 1971, România declanşase, cel puţin pe hârtie, un vast program pentru regularizarea cursurilor de ape, protejarea fabricilor, uzinelor şi localităţilor din zonele expuse. Dar hotărârile „nu s-au transpus integral în viaţă“, după cum îi plăcea lui Ceauşescu să spună.
Nicolae Ceaușescu, în timpul unei vizite de control cu ocazia inundațiilor din 1970 - Foto: comunismulinromania.ro
Ca să remedieze situaţia, el a trecut Consiliul Naţional al Apelor (până atunci afiliat Ministerului Agriculturii) sub autoritatea Guvernului şi în responsabilitatea viceprim-ministrului Emil Drăgănescu.
Înfierbântat și dornic să arate cine e șeful, s-a luat de specialişti, criticând barajele de pe Argeş, pe care le-a catalogat „slabe, subdimensionate“, făcute „fără nici un studiu serios şi fără răspundere“.
În opinia lui Ceauşescu, podurile erau şi ele prea joase. Nici digurile din nordul Capitalei „nu aveau nici o valoare“. „S-a făcut o porcărie ceea ce este acolo“, s-a răstit Ceauşescu .
Apoi a comentat despre bucureştenii care asistau pasivi la revărsarea apelor:„Armata lucra şi gură cască stăteau pe mal unde plângeau, alţii râdeau şi alţii furau“, spunea el, furios pe populația Capitalei.
Dar cei mai beșteliți au fost locuitorii din Arcuda - comuna Joița, din nordul județului Giurgiu, unde se afla și încă se află cea mai veche și mai mare stație de epurare a apelor pentru Capitală
Despre aceștia și incapacitatea lor de a gestiona problemele, Ceaușescu a spus, fără alte ocolișuri, că „ar fi trebuit bătuţi toţi în frunte cu primarul“, potrivit sursei citate mai sus.
Citește și: Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Cine a fost în spatele acțiunii?
Nici ardelenii n-au scăpat de furia lui Ceauşescu, nemulţumit că nu s-au construit diguri la Tg. Mureş, Deva, Alba Iulia, Sighişoara şi Mediaş. Ceauşescu a fost foarte dur şi în problema despăgubirilor.
Cine nu avea asigurare, nu primea nimic, a hotărât preşedintele, cu referire la locuinţele particulare şi sediile cooperativelor agricole înghiţite de ape. „Să nu stea cu degetul în gură că le dă statul. Să se aşeze la lucru!“, a ordonat el.
Ceaușescu n-a sat locului o clipă, în acele săptămâni, zburând la bordul elicopterului pri toate zonele afectate din țară.
Când cobora, o făcea în mijlocul oamenilor, umblând pe străzile inundate din Urziceni - de exemplu - sau punând el însuși mâna pe seceră, pentru a da un impuls țăranilor la culesul recoltei și spunându-le că „grâul e copt, trebuie secerat cât mai repede”,
În noaptea de 4 spre 5 iulie, viitura a ameninţat chiar Capitala. Mari probleme erau la apărarea barajului de la Buftea, unde apele crescuseră cu 35 cm.
Cartierele Giuleşti-Sârbi şi Crângaşi erau deja inundate. Ceauşescu a propus concentrarea pe două diguri, la Dragomireşti şi Ciurel.
În 5 iulie, sâmbăta, a vizitat de dimineaţă zona în care Dâmboviţa intra în Bucureşti, dând alte indicații prețioase pe care miniștrii care-l însoțeau și le notau conștiincioși în carnețele. În aceeași zi s-a dus în control, la Dragomireşti şi la Roşu-Nord, iar seara, însoţit de consoarta Elena, a zăbovit la digul Ciurel.
Le cerea oamenilor să muncească și câte 12-14 ore pe zi pentru întărirea digurilor, lrgirea albiilor râurilor sau strângerea recoltei, dar adevărul este că acest program și l-a aplicat și lui însuși.
Vreme de două săptămâni a străbătut țara în lung și-n lat, încercând, parcă, să fie peste tot, să controleze tot și, firește, subordonații să-și facă treaba, mai de voie, mai de frică.
Dar, după 1975, Ceaușescu a devenit tot mai îmbătat de „licoarea” puterii, devenind megaloman și paranoic și transformând țara în propria sa moșie pe care o sucea și-o răsucea după bunul său plac și al nefastei lui „jumătăți”, Elena Ceaușescu.
