Ce stațiune de pe litoral s-a numit „Băile Movilă”? Acum aproape 125 de ani, malurile Mării Negre de la sud de Constanța erau doar întideri pustii de pământ, acoperite ori de păduri sau fragmentate, din loc în loc, de mici așezări, în general pescărești.

Dar un om a avut o idee care a transformat ulterior și „chipul” litoralului românesc și ideea de turism estival, dar și sănătatea multor conaționali.

Ce stațiune de pe litoral s-a numit „Băile Movilă”? Mihail Kogălniceanu, primul proprietar al zonei

Foarte mulți români au fost și încă merg să-și petreacă vacențele și concediile în stațiunea Eforie Sud. E drept, mai există și Eforie Nord, lucru care cam derutează uneori, dat fiind că ambele compun un singur oraș, Eforie.

Acesta e situat pe fâşia litorală dintre lacul Techirghiol şi Marea Neagră, la 14-19 kilometri sud de municipiul Constanţa, cele două localități distincte, Nord și Sud, fiind la circa 4 kilometri depărtare una de alta.

Orașul pe care-l cunoaștem astăzi ca Eforie a apărut, de fapt, în 1966, prin unificarea administrativă a celor două stațiuni.

Citește și: Românii merg la Mamaia sau Eforie în ciuda prețurilor: 100-120€, cazarea. În Thassos, e la jumătate

Dar, înainte de asta, ele existaseră separat. De altfel, Eforie Nord a apărut pe harta țării în 1894, când Eforia Spitalelor Civile din București a construit aici un sanatoriu balneoclimateric..

Deci, numele de „eforie” a fost preluat de la acea instituție. Dacă vă întrebați și ce înseamnă cuvântul, el desemna în trecut orice instituție administrativă de utilitate publică sau culturală, iar originea lui este din neogrecescul „eforia”.

Acum, că am stabilit aceste lucruri să ne îndreptăm atenția spre Eforie Sud, care este prima stațiune înființată pe litoralul românesc.

Stațiunea „Băile Movilă”, la începuturile ei - Foto: Facebook/Eforie Sud

Cum s-a întâmplat asta? După Războiul de Independenţă din 1877-1878, în urma Tratatului de la Berlin, Dobrogea a intrat în componenţa României,  care, la rândul său, a fost nevoită să cedeze cele trei județe din sudul Basarabiei: Cahul, Bolgrad și Ismail.

Pentru popularea regiunii pustiite de războaie, minoritar românească, statul român a luat decizia de a împroprietări românii de pe Dunăre care doreau să se stabilească aici.

Dar primul care a dorit să fie proprietar din Dobrogea a fot chiar ministrul de externe din acea vreme, Mihai Kogălniceanu. El, de fapt, a primit o mare întindere de pământ din partea statului, ca recompensă pentru activitatea sa politică.

Kogălniceanu a înapoiat, tot statului, o mare parte, care a oferit acel pământ unor colonişti olteni. A păstrat ceva și pentru el, proprietatea rămânând urmașilor săi care, ulterior, l-au vândut boierului moldovean loan Movilă.

Citește și: Vama Veche a ajuns să fie la fel de scumpă ca Mamaia. Cât costă să închiriezi un șezlong

Născut în 1846, acesta era un moșier cu idei înaintate, formate cu ocazia studiilor făcute în Vestul Europei, care a cunoscut stațiunile balneare din Europa și aprecia valoarea terapeutică a nămolului lacului Techirghiol.

Boierul Ioan Movilă, fondatorul stațiunii - Foto: arhiva

De aceea, el a decis, în 1899, să întemeieze pe moșia cumpărată, o stațiune balneară, între plaja mării și lacul Techirghiol. În acel an, la 20 septembrie, s-a pus și piatra de temelie a Hotelului „Movilă”, primul din acea zonă.

Numele stațiunii s-a schimbt de-a lungul deceniilor de câteva ori. La început stațiunea a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, iar mai apoi Băile Movilă, nume pe care l-a purtat vreme de decenii.

În 1928 stațiunea Băile Movilă a devenit comună rurală, iar în 1929 comună urbană și i s-a schimbat numele în Carmen Sylva, pseudonimul literar al primei regine a României, Elisabeta, soția regelui Carol I, conform ziarullumina.ro.

Comuniștii nu puteau să lase acel nume, ce aducea aminte de regalitate, așa că, în 1948, au botezat și ei stațiunea cu numele unuia dintre „eroii” revoltelor muncitorești din 1933, Vasile Roaită, care, ulterior, s-a dovedit că fusese informator al poliției.

Abia în 1962. stațiunea a fost rebotezată, devenind Eforie Sud. Dar să revenim la boierul Movilă și ideea lui care a prins „rădăcini” trainice la malul mării. 

Citește și: Peste 35% din români merg în străinătate în vacanța de vară. Buget mediu: 780 €. Destinațiile alese

Cu fonduri din exploatarea moșiei sale și cu împrumuturi făcute la bănci, el a adus medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului, apoi a început  construcția unui alt hotel, Hotel Parc de azi,  și a unui sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine.

În primăvara anului 1902, construcțiile au fost terminate, iar Movilă a întreprins o amplă acțiune de reclamă în țară și peste hotare pentru a atrage vizitatori.

Băile și hotelurile au fost deschise în perioada 15 iulie - 15 august 1902. Apoi Ioan Movilă a mai luat hotărârea de a parcela și moșia dintre ape, în locuri de casă, pe care să le vândă cu scopul de a se clădi aici și alte vile și hoteluri pentru turiști.

În perioada interbelică, stațiunea s-a numit Carmen Sylva - Foto: Facebook/Eforie Sud

Chiar dacă fondatorul stațiunii Eforie Sud a murit la 15 ianuarie 1904, familia acstuia în frunte cu văduva Elena Movilă a continuat acțiunea de construcție de noi vile și hoteluri, precum și de vânzare a locurilor de casă, potrivit romania-actualitati.ro.

În perioada 1903-1906 s-au construit aproape 50 de vile și hoteluri, iar tot atunci au fost ridicate și anexele comerciale ale centrului, clădiri care astăzi sunt locuințe.

În 1909, Eforia Spitalelor Civile din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu, cu instalații de băi calde, aplicații de cataplasme și helioterapie.

Până în 1916, ia ființă în jur, un parc cu flora montată, cu scop recreativ dar și pentru consolidarea terenului nisipos.

Citește și: FOTO Vacanță în Halkidiki? Cât costă să mergi la plajă: bere - 5 €, cola – 3,5 €, șezlong GRATIS

În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București l-a adus aici pe doctorul Victor Climescu, care după cel de-Al Doilea Război Mondial a întemeiat o adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase, mai menționează sursa citată.

Eforie Sud în ziua de azi - Foto: Facebook/Eforie Sud

Interesant este că, până în 1920, stațiunea Eforie Sud nu a avut străzi, spre vile mergându-se pe alei și poteci care plecau din șoseaua principală, Constanța-Mangalia.

Până în 1938, se mai construiesc în stațiune aproximativ 500 vile, hoteluri și case de locuit. Astfel, ea ajunge ca, în 1938, să poată găzdui până la 20.000 vizitatori pe sezon.

În 1927 se termină linia de cale ferată și gara, toate asigurate prin munca ieftină a ostașilor din armata căilor ferate, După 1939 s-a construit Cazinoul de azi.

Citește și: Vacanță în Grecia: Cât costă să mergi cu mașina din România până în Halkidiki? Unde alimentezi?

Comuniștii au mai modernizat, ulterior, stațiunea, dar bazele ei fuseseră deja bine puse de cei dinaintea lor.

Așa că, astăzi, dacă ajungeți prin Eforie Sud, să vă gândiți, măcar pentru o clipă, la boierul Movilă, la ideea și eforturile sale, fără de care stațiunea n-ar fi existat sau ar fi arătat în cu totul alt mod.