Cine a fost regina care a dat numele cetății Tomis? O conducătoare uitată a unui popor războinic la fel de acoperit de uitare au fost eroii unei lupte legendare cu Cirus cel Mare, întemeietorul Imperiului persan. Numele reginei a fost, ulterior, sursa e inspirație pentru numele cetății ce avea să devină Constanța de azi.
Cine a fost regina care a dat numele cetății Tomis, Constanța de azi? L-a învins pe regele Persiei
Deși pașii ne poartă deseori prin orașul de la malul mării, Constanța, puțini sunt cei care știu că cetatea numită odinioară Tomis și-a datorat numele reginei excepționale a unui popor antic - masageții - al căror nume însemna „geții cei mari”, în sensul de puternici.
Mulți istorici susțin că aceștia ar fi fost, de fapt, un neam nomad de origine iraniană, care ar fi ajuns, acum mai bine de 2.500 de ani, și în zona Pontului Euxin, adică a Mării Negre, pe teritoriile cărora, astăzi, le spunem Dobrogea.
Pe de altă parte, masageții, spun alți istorici și scriitori de demult, au fost numiți de către greci, la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr,. cu numele generic de „dai” sau „daci asiatici”.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a întemeiat o nouă dinastie? Era urmașul vestitului aprod Purice
Oricum ar fi fost, la urma urmei, ei proveneau din aceeași mare familie a popoarelor indo-europene, căreia i-au aparținut inclusiv eamurile tracice, sciții, dar și vechii perși, cei care vor apărea și în rândurile de mai jos.
În secolul al VI-lea î.Hr., mesageții erau conduși de regina Tomiris, o femeie feroce atunci când venea vorba de apărarea poporului ei, a cărei autoritate de întindea din ținuturile de la nord de Persia, până la cele de la est de Marea Caspică.
Erau cunoscuți ca niște călăreți foarte buni, inclusiv femeile, care luptau în bătălii cot la cot cu bărbații.
„Se luptă atât călare pe cai, cât și pe jos. Folosesc arcuri și lănci, dar arma lor preferată este toporul de luptă”, scria istoricul grec Herodot despre mesageți în Istoriile sale, conform omofon.ro.
Cirus cel Mare - Foto: arhiva
Dar să ajungem la marele eveniment ce a marcat istoria lumii, la urma urmei. Herodot şi Iordanes la distanţă de vreo 8 secole unul de altul, vorbesc despre acelaşi episod: sosirea pe teritoriul nostru în anul 529 î.Hr., a lui Cirus cel Mare, regele persan, întemeietorul Imperiului Persan, unul dintre cele mai mari imperii ale lumii, stăpân al unui vast imperiu ce se întindea de la Marea Mediterană, în vest, până la râul Indus, în est.
În plus, Cirus cucerise și Egiptul, iar la acea vreme considera că teritoriile aflate în stăpânirea unei femei pot fi luate ușor.
Inițial, Cirus a apelat la o stratagemă. A trimis soli la regina Tomiris, văduvă pe atunci, pretinzând că ar vrea să o ia de nevastă, evident din raţiuni politice.
Tomiris, conştientă de faptul că Cyrus doreşte de fapt regatul ei, a refuzat să discute cu trimişii acestuia și l-a sfătuit pe regele persan să-și vadă de treabă, pentru liniștea lui..
Înfruntat astfel, Cirus a pornit cu armata sa împotriva reginei Tomiris, ajungând în faţa râului Araxex, unde a început să construiască un pod.
Citește și: Cine era domnitorul ucis de ginerele lui Suleyman Magnificul? A fost tatăl unui mare voievod
La sfatul unui sfetnic, care știa că mesageții sunt, de regulă, vegetarieni și obișnuiau să bea doar lapte, regele a poruncit apoi ca armata lui să se întoarcă înapoi, iar în urmă să lase provizii de mâncare, dar și butoaie cu vin.
Și asta, pentru ca războinicii conduși de Tomiris să fie tentați să-l bea. Neobișnuiți cu tăria acestuia, s-ar fi îmbătat, devenind o pradă ușoară pentru oastea persană, conform tinutulmomarlanilor.ro.
Așa s-a și întâmplat. După ce masageții au ajuns la provizii și băutură, ospătându-se și amețindu-se de la licoarea ce era nouă pentru ei, oastea lui Cirus a lovit năprasnic, astfel că regina Tomiris a pierdut o treime din luptători.
Soarta ei și a masageților părea pecetluită. Dar nu degeaba Tomiris era regină și avea și un renume feroce. Însă, printre prizonierii luați de perși, se găsea şi fiul reginei Tomiris, Spargapises.
Când regina a aflat ceea ce s-a întâmplat, a încercat să rezolve problema fără să ia calea armelor, deși cuvintele către Cirus au fost dure, prin solul trimis la acesta.
Ea l-a numit „însetat de sânge, lipsit de mândrie, deoarece printr-o înşelăciune a reuşit să-i măcelărească o treime din armată”.
Regina Tomiris și-a răzbunat fiul, omorându-l pe Cirus - Foto: cunoastelumea.ro - cu rol ilustrativ
De asemenea, regina L-a sfătuit să-l elibereze pe fiul ei, pe Spargapises şi să părăsească imediat țara, nerănit şi triumfător.
„Refuză şi jur pe Soare, că vei vedea ce înseamnă să fi însetat de sânge”, l-a mai atenționat furioasă, Tomiris.
Între timp, fiul său, Spargapises, trezindu-se din beţie, l-a rugat pe Cirus să-l dezlege şi odată ce dorinţa i-a fost îndeplinită, a preferat să-și ia viața, decât să moară dezonorat.
La auzul morții acestuia, Tomiris s-a dezlănţuit în toată puterea și furia sa. AC strâns toate forțele din regat, iar lupta cu Cirus a reînceput, de data asta fără vicleșuguri sau alte stratageme.
Marea oaste persană e zdrobită, iar însuși marele rege Cirus cel Mare este ucis în lupta care s-a dat în anul 530 î.Hr.
Citește și: Unde se afla Kogaion, muntele sacru al dacilor? De ce era atât de important?
Dornică să se țină de promisiunea amenințătoare din mesajul dus de sol, Tomiris îi caută cadavrul, apoi îi i capul și-l scufundă într-un vas plin cu sânge. Astfel, însetatul de sânge Cirus a putut avea ce-și dorise și ce merita.
Povestea reginei Tomiris a dăinuit mult timp după epoca mesageților. Artiștii medievali au desenat-o pe regina războinică decapitându-și dușmanul, iar artiștii renascentiști au reconstituit pedeapsa reginei Tomiris asupra cadavrului lui Cirus.
În privința eventualelor îndoieli asupra modului în care a murit Cirus cel Mare, însuși „părintele istoriei”, Herodot, a afirmat că povestea uciderii regelui în acest mod brutal are mult mai multe dovezi decât orice altă explicație pentru moartea sa.
Chiar dacă faptele și însăși existența reginei Tomiris au fost acoperite, ulterior, de uitare, numele ei a răzbătut prin veacuri, el fiind preluat de cetatea Tomis, care, peste alte multe secole, va deveni Constanța de astăzi.
