Cine a fost singura soție de domnitor care a condus Țara Românească? Într-o epocă în care femeile - chiar și cele nobile - putau infuența politica unui stat mai degrabă din spatele ușilor închise, prin budoarele de culise, a existat una care a căpătat un statut asemănător cu al oricărui voievod-bărbat, inclusiv prin confirmarea de către sultanul Imperiului Otoman.
Cine a fost singura soție de domnitor care a condus Țara Românească? A primit firman de la sultan
În primul rând, nu este vorba de o româncă, ci de o italiancă, pe numele ei Ecaterina Salvaresso.
Ea făcea parte dintr-o familie de catolici italieni foarte influentă la Poarta Otomană. Pe lângă educaţia de acasă, Ecaterina era cunoscută pentru diplomaţia sa, dar și pentru sesizarea momentelor prielnice pentru a acționa într-un fel sau altul, calități ce i-au folosit mai târziu.
Nu este cunoscut anul nașterii sale, dar, la Constantinopol, unde se afla cu familia, l-a întâlnit pe Alexandru Mircea din neamul Drăculeştilor - strănepotul lui Vlad Țepeș - şi s-a căsătorit cu acesta.
A fost o relație din dragoste, lucru mai rar în acele timpuri pline de calcule politice, inclusiv în privința mariajelor.
Citește și: Cine a fost domnul Țării Românești poreclit „oaie seacă”? Era strănepotul lui Vlad Țepeș
La acel moment, Alexandru Mircea se afla în lunga-i pribegie de aproape 35 de ani, prin zona turco-arabă, căutând și așteptând contextul prielnic să-și materializeze pretențiile la tronul Țării Românești.
Cei doi s-au căsătorit în 1558, la Pera, numele grecesc vechi al cartierului Galata din Constantinopol, iar în 1564 se naște unicul lor fiu, Mihnea, cel care va intra în istorie cu împovătărorul nume dat de popor, Mihnea Turcitul.
Când, în 1568, a apărut, în fine, și șansa lui Alexandru Mircea la tron, boierii valahi i-au impus acestuia drept condiţie ca Ecaterina să renunțe la catolicism și să treacă la ortodoxie.
Alexandru al II-lea Mircea, soțul Ecaterinei, a domnit între 1568-1577 - Foto: arhiva
Ea a acceptat acest lucru, ba mai mult, drept dovadă pentru noua confesiune pe care o îmbrăţişează, a construit la Ocnele Mari, una din cele mai frumoase mănăstiri de la acea vreme din Ţara Românească: Mănăstirea Slătioarele, cu hramul Sfântul Nicolae, un lăcaş de cult pentru maici care a rezistat peste 300 de ani.
De asemenea, sprijinită de soț, Ecaterina a înființat, în anul 1573, prima tiparniță din București, la Mănăstirea Plumbuita.
La rândul său, Alexandru al II-lea Mircea a rămas în istorie mai mult pentru uciderea de boieri și pentru birul care i-a adus porecla de „oaie seacă”, taxa respectivă fiind impusă chiar pe oile sterpe deținute de oameni.
Dar care este, de fapt, rolul principal al Ecaterinei în istoria Ţării Româneşti și cu ce s-a deosebit ea față de alte soții de domnitor, mai ales după ce a rămas văduvă?
În anul 1577, după aproape nouă ani de domnie, Alexandru al II-lea Mircea moare şi, drept urmare, puteau reîncepe luptele pentru tronul țării.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a unit Țara Românească și Moldova pentru 3 ani? A domnit de șase ori
Numai că Ecaterina, având sprijin masiv din partea familiei sale - Salvaresso - puternic conectată la Constantinopol, reuşeşte să se menţină pe conducere.
Chit că dorea să țină „cald” scaunul domnesc entru fiul său, ea și nu altcineva a fost cea care a fost confirmată la conducerea Țării Românești.
Şi nu oricum. Ecaterina Salvaresso a primit firman de la însuși sultanul Murat al III-lea, nepotul lui Suleyman Magnificul, prin care i se acorda titlul de: „Doamna Ecaterina a toată Ungrovlahia”, exact ca oricărui alt domnitor-bărbat.
În tot acest timp, Mihnea a rămas ostatic la turci, ca garanție a loialității mamei sale, lucru obișnuit la acea vreme, așa cum se întâmplase și cu Vlad Țepeș și fratele său, Radu cel Frumos, în timpul domniei tatălui lor, Vlad Dracul.
Ecaterina (în stânga), reprezentată împreună cu fiul ei, Mihnea, pe o monedă din vremea lor - Foto: arhiva
Ecaterina a condus Muntenia vreme de șase ani, mai mult decât numeroși domnitori-bărbați ai Țărilor Române, până când Mihnea, fiul său, a împlinit vârsta pentru a fi pus pe tron.
Era o perioadă grea, plină de intrigi și pretendenți la tron, țara aflându-se sub suzeranitate otomană și domnitorii fiind la bunul plac al Porții Otoman.
Acest lucru reiese și dintr-o scrisoare trimisă în 24 februarie 1578 de Doamna Ecaterina surorii sale, Maria Fabrizio, încercând să o convingă să nu vină în Țara Românească:
„Ești adevărat sora mea, ești sângele meu și te iubesc și te doresc, dar locul acesta nu suferă ca eu de atâta vreme să mă port după ritul grecesc… și acum Domnia Ta să vii să mergi la o biserică frâncă și noi pe de altă parte la altă biserică grecească.
E rușine și ne disprețuiește lumea. Aici sunt locuitorii oameni sălbatici, nu sunt ca la Constantinopole și Pera unde sunt amestecați grecii și frâncii la un loc și iarăși, pe de altă parte, această țară nu e moștenirea noastră; azi suntem, mâine nu suntem, după voia lui Dumnezeu, și ne aflam în mâna turcului și nici noi nu știm unde vom fi până la capăt”, scria Ecaterina, conform ramnicuvalceaweek.ro.
Dar, în 1583, sosește un alt firman, de data aceasta de mazilire, de la același Murad al III-lea, care a preferat să-i dea tronul lui Petru Cercel.
Astfel,, întreaga familie s-a retras la Constantinopol, fiind exilată mai întâi în insula Rhodos, apoi la Tripoli, capitala Libiei de azi, pe coasta Africii de Nord, unde Ecaterina și fiul ei au stat în perioada 1584-1585.
Citește și: Cine a fost domnitorul care a făcut ravagii în haremul sultanului? Purta un cercel în ureche
Lucrurile s-au schimbat din nou în 1585, Mihnea fiind rechemat și repus la conducerea Țării Românești, doar că acum era deja major. Chiar și în aceste condiții, influența Ecaterinei nu s-a diminuat, după cum apare și în pisania mănăstirii Snagov la înălțarea unui paraclis.
Deși Mihnea a domnit până în 1591, pe Ecaterina, fosta „Doamnă a toată Ungrovlahia” sfârșitul a găsit-o tot în Tripoli, cu un an mai devreme, în 1590.
Nu se știe exact de ce a ajuns acolo înainte ca fiul său să fie îndepărtat din tron pentru a doua oară sau dacă chiar acesta și-a dorit plecarea ei, sătul de atâta autoritata maternă.
Oricum, după ce a fost înmormântată inițial în Tripoli, conform dorinței lăsate prin testamentul său, trupul i-a fost adus ulterior la Mănăstirea „Sfânta Troiţă” - actuala Radu Vodă, din București, ctitorie a soţului său, Alexandru al II-lea Mircea.
Astfel, italianca Ecaterina Salvaresso, deși pomenită destul de rar prin poveștile despre doamnele și domnițele Țărilor Române, ocupă, de fapt, un rol mult mai important în destinul acestora.
