Cine era domnitorul ce a devenit tatăl lui Mihai Viteazul după ce a murit? Deși a fost o figură interesantă, aparte, în șirul voievozilor Țării Românești, marele său „merit” a fost faptul că ar fi fost părintele marelui voievod, lucru asupra căruia tot mai mulți istorici au o părere diferită.
Cine era domnitorul ce a devenit tatăl lui Mihai Viteazul după ce a murit? Istoricii despre „minune”
Istoria l-a consemnat sub numele de Pătrașcu cel Bun, fiul cel mai mic al domnitorului Radu Paisie și, prin urmare, nepot al lui Radu cel Mare, fără a i se cunoaște data nașterii.
A condus Țara Românescă pentru mai puțin de patru ani, între martie 1554 - decembrie 1557, suficient pentru a-și pune amprenta asupra destinului principatului.
În documentele de epocă apare cu numele de „Petraşco”, care era un diminutiv al clasicului „Petru”. Forma modernă a acestuia - Pătraşcu - pe care o folosim acum, a apărut mult mai târziu, ea impunându-se în istoriografie abia spre zilele noastre.
Citește și: Cum a scăpat Mihai Viteazul de execuție, înainte de a deveni domnitor? Legenda icoanei ce l-a ajutat
A ajuns să ocupe tronul părintelui său, înlocuindu-l pe unchiul său, sângerosul Mircea Ciobanul, care condusese Țara Românescă în trei rânduri: ianuarie 1545- noiembrie 1552, mai 1553 - februarie 1554 și ianuarie 1558 - septembrie 1559.
Poate că n-ar fi reușit s-o facă, dacă n-ar fi fost ajutat de intervenția la Înalta Poartă a lui Alexandru Lăpușneanu, domnitorul Moldovei.
Acesta, inițial, îl sprijinise pe Mircea Ciobanul - care îi era și cumnat - să ia domnia, dar, ulterior, a căutat să-l dea jos din scaunul domnesc, după ce a aflat de un complot al acestuia care viza chiar răsturnarea sa din tronul Moldovei.
Mihai Viteazul n-ar fi putut avea pretenții la tron, dacă n-ar fi susținut că este de „os domnesc” - Foto: arhiva
Lui Pătrașcu i s-a spus „cel Bun”, pentru că, după cum aflăm din izvoarele vremii „a domnit bine ţara şi boiarii fără vrăjbi, fără morţi, fără prăzi precum tuturor place; pentru aceia şi Bun l-au numit, pentru bunătăţile lui ce avea”, conform eugenmanea.wordpress.com.
Citește și: Când a apărut mita la români? Mihai Viteazul a plătit 1.500.000 de galbeni pentru a obține tronul
Iar supranumele este justificat fie și doar pentru că, după domnia sângeroasă a bunicului său, Mircea Ciobanul, sub oblăduirea blândă a lui Pătraşcu Vodă, ne spun cronicarii acelor timpuri, „nici un singur cap de boier nu căzu”.
Cine a fost tatăl lui Mihai Viteazul?
În februarie 1554, a primit firmanul și steagul de domnie din partea sultanului Suleyman Magnificul, care a desemnat chiar şi un ceauş ca să-l însoțească în ţară pentru a-l înlătura pe Mircea Ciobanul care, până la sosirea noului domn în București, fusese deja arestat de otomani.
Preluând puterea, Pătrașcu Vodă va instaura în ţară un climat de linişte, de care au profitat, în special, boierii. Mulți dintre ei se autoexilaseră în Transilvania. din cauza conducerii autoritare, dure, a predecesorului său.
O bună parte dintre aceştia vor reveni acasă, unde domnitorul îi va repune în drepturi, înapoindu-le proprietăţile şi, în unele cazuri, chiar şi rangurile, de care fuseseră deposedaţi de unchiul său.
El a făcut tot posibilul să-i convingă și pe boierii reticenți să facă același lucru, chiar măritându-și fiica, domniţa Maria, cu postelnicul Tudor, fiul marelui logofăt Radu din Drăgoeşti, unul dintre liderii foştilor pribegi, mai scrie sursa citată.
Fire blândă şi cu aplecare către cele sfinte, Pătraşcu cel Bun a fost şi un important ctitor de aşezăminte religioase, el poruncind zidirea bisericii mănăstirii Gorgota (Golgota), de lângă Târgovişte, şi a Bisericii Domneşti, din Râmnic, cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”.
Pe faţă, s-a arătat a fi loial sultanului - pentru că, practic, nu avea de ales - el afirmând într-o scrisoare trimisă senatului braşovean, la 23 mai 1555, „că suntem sub mâinile turcilor” pentru că „… mare este puterea împăratului (n.r. - sultanul Suleyman Magnificul) şi cine poate sta împotriva lui?”.
În culise, însă, în mare taină, Pătrașcu a avut în vedere și revenirea la vechea orientare politică a domnilor români, de încheiere a unor alianţe secrete cu statele creştine, în perspectiva găsirii unui moment propice înlăturării dominaţiei otomane.
Vrând-nevrînd, a participat cu oastea, alături de Lăpușneanu, în 1556, la instalarea principelui Ioan Sigismund Zapolya, favoritul turcilor, ca rege al Ungariei.
Citește și: Cine a fost cel mai enigmatic domnitor al Țării Românești? Fiu de pașă otoman, a domnit 30 de zile
Pătrașcu cel Bun a murit pe neașteptate, în a doua zi a Crăciunului din 1557. El ar fi fost otrăvit, cel mai probabil, chiar de medicul său, din ordinul marelui vizir, Rustem Pașa, ginerele lui Suleyman și al sultanei Hurrem, care era căsătorit cu singura fiică a acestora, prințesa Mihrimah.
Există și varianta unei morți naturale, dat fiind că domnitorul era bolnav de ceva vreme, dar cum informațiile despre posibilele sale legături cu habsburgii ajunseseră și la urechile lui Rustem Pașa, soarta îi era oricum pecetluită. A fost înmormântat la Mănăstirea Dealu.
Omorât din ordinul lui Rustem Pașa, ginerele lui Suleyman Magnificul
Pătrașcu cel Bun este considerat tatăl biologic al lui Mihai Viteazul, copil făcut în afara căsătoriei cu Doamna Voica, cu o anume „doamnă Tudora” din Târgul de Floci, o localitate așezată la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, dispărută astăzi.
Varianta este, la ora actuală, respinsă de majoritatea istoricilor, mai ales că viitorul mare voievod s-a născut după moartea presupusului său tată.
Dar chiar și ideea conceperii acstuia în ultimele luni de viață ale domnitorului pare total improbabilă, dată fiind starea de sănătate a lui Pătrașcu din ultimul an de viață.
Această origine voievodală a lui Mihai datează, însă, încă din perioada domniei sale, 1593 - 1600. Ea a apărut în mare parte în cronicile Curţii sale, dictate sub supravegherea strictă a lui Mihai, dar şi pe actele oficiale, pentru a-i justifica acestuia ascensiunea pe tronul țării.
Dar această origine a fost intens contestată de mulţi istorici de renume și chiar de cronici străine sau româneşti scrise în perioada sau imediat după domnia primului unificator al provinciilor româneşti.
Istorici importanţi, precum P.P. Panaitescu, care i-a şi dedicat un studiu monografic - arată că originea voievodală a lui Mihai Viteazul a fost trucată.
Informații despre adevărata origine a marelui voievod apar, totuși, în alte cronici, precum cea a lui Radu Popescu (1655 - 1729).
Conform acestuia, mama lui Mihai nu a fost „doamna Tudora” ci pur şi simplu o femeie simplă pe care o chema tot Tudora, o văduvă din Târgul cu Floci.
Mai mult decât atât, Mihai ar fi fost un copil din flori, cu tată necunoscut sau doar presupus, bănuiala fiind că era vorba de un grec din Constantinopol venit cu negoţul în Ţara Românească.
„Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie, că nici un istoric de-ai noştri sau străin nu adeverează cine iaste şi cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul aşa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraş dela Floci, care fiind văduvă şi frumoasă şi nemerind un gelep (negustor), om mare şi bogat den Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme”, se arată în vechea cronică a lui Radu Popescu.
Mai mult decât atât, asupra originii lui Mihai vorbește și o altă cronică, cea a armeanului Petre Grigorovici din Liov, un contemporan şi un apropiat al domnitorului muntean.
Acesta, pentru informarea curţii imperiale de la Viena, a scris o cronică a vieţii lui Mihai Viteazul. Armeanul spune că Mihai a fost fiul unei negustorese de rachiu din Târgul de Floci.
La rândul său, însăși Tudora, mama lui Mihai, ar fi fost grecoaică din Epir, ceea ce ar indica o origine total grecească a viitorului voievod muntean.
De asemenea este cunoscută întâmplarea când Mihai a scăoat ca prin urechile acului de execuția ordonată de domnitorul Alexandru cel Rău, pe vremea în care era doar ban al Craiovei.
După episodul în care călăul, privindu-și victima, a aruncat toporul și a fugit urlând „Eu nu-l pot omorî pe acst om”, 12 mari boieri au jurat în fața domnitorului Alexandru cel Rău că Mihai nu e „os domnesc”, deci nu poate fi pretendent la tron.
„Ducându-l la Domn, și tăgăduind de năpaste, au jurat cu 12 boiari că nu iaste fecior de Domn, și au scăpat.Și mănăstirea încă o au făcut, care să veade, și să numeaște Mihaiu-Voda, precum s-au făgăduit în nevoia lui” nota cronicarul Radu Popescu.
Sigur, ulterior, pentru a avea, totuși, pretenții la domnie, Mihai a revenit la povestea conform căreia ar fi fost fiul lui Pătrașcu cel Bun.
Doar așa a putut ajunge la conducerea principatului, în 1593, scriind, apoi, una dintre cele mai însemnate pagini din istoria poporului român.
