Cum a ajuns Ștefan cel Mare ultimul apărător creștin al Crimeii? Regiunea din Ucraina de azi, dar ocupată ilegal de Rusia în 2014, a fost scena unor lupte crîncene în timpu. domniei maelui voievod.
Acesta a fost un „jucător” important în acestea, dată fiind căsătoria sa cu ca de-a doua soție, care era prințesă a Mngopului, capitala unui principat bizantin din sudul Peninsulei.
Cum a ajuns Ștefan cel Mare ultimul apărător creștin al Crimeii? Regiunea, supusă de turci și tătari
Se știe că Ștefan cel Mare a avut, dincolo de luptele pe care le-a purtat, și o viață personală agitată.
După ce prima sa soție, Evdokia de Kiev a murit, în 1467, voievodul moldovean s-a recăsătorit cu Maria de Mangop - sau Maria Paleologu - descendentă, prin părinții săi, din familiile imperiale bizantine a Paleologilor şi bulgare a Asăneştilor,
Mongop - numele dat de turci și tătari cetății Doros - era capitala micului principat bizantin Theodoro din sudul Peninsulei Crimeea Cetatea era situată situată pe un platou la circa 15 kilometri est de Sevastopol.
Citește și: Unde a dispărut coroana lui Ștefan cel Mare? Doar o replică se află la Putna, la mormântul acestuia
Principatul s-a format după Cruciada a IV-a, când cruciații au cucerit Constantinopolul, conform timpul.md.
Timp de șase decenii, Imperiul Bizantin a fost păstrat doar în forma unor alte imperii, printre care și cel al Trapezuntului, Maria fiind și nepoata ultimei împărătese a acestuia, care a controlat, la început, principatul.
După căderea în mâinile otomanilor a Constantinopolului (1453) şi Trapezundului (1461), familia Mariei a primit spre stăpînire de la hanul tătarilor - care stăpâneau mare parte din peninsulă, sub forma Hanatului Crimeii - Mangopul, un domeniu cu un castel pe-o stîncă, la malul mării.
Ruinele cetății Mangop, capitala fostului principat Theodoro din sudul Crimeii - Foto: Arhiva
Frații Mariei, Alexandru și Isaac (dupa unele surse ultimul era un văr sau unchi), au fost ultimii principi bizantini care au condus Mangopul.
Prințesa s-a căsătorit cu Ștefan la 24 septembrie 1472, ea aducându-i domnului Moldovei o alianţă, dar şi un „nume greu” – prestigiul Bizanţului era păstrat chiar şi după căderea Constantinopolului.
De asemenea, îi dădea lui Ştefan dreptul de a spera că Suceava va deveni „noul Constantinopol”, iar Moldova, „centrul împărăţiei creştine”.
Astfel, voievodul Moldovei a ajuns să fie un „jucător” important în principatul bizantin. Cum turcii deveneau din ce în ce mai amenințători, principele Isaac de Mangop (1458-1474) se decide în 1471 să accepte a fi vasal al lor.
Dar, simultan, îi propune cneazului Ivan al III-lea al Rusiei să o ia de soție pe fiica sa.
Ștefan cel Mare, care, între timp, devenise cumnatul lui Isaac, era, la acel moment, în lupte crâncene cu turcii, iar politica lui Isaac îi șubrezea poziția.
Domnitorul îl susține atunci pe celălalt cumnat, Alexandru, căruia îi pune la dispoziție câteva corăbii și 300 de ostași cu care Alexandru ajunge la Doros/Mangop unde îl detronează pe Isaac.
În ianuarie 1475, marele voievod reușește să învingă armata otomană în memorabila Bătălie de la Vaslui (sau de la Podul Înalt).
Turcii se mișcă rapid, iar în luna iunie a aceluiași an au atacat Crimeea, supunându-l pe han și făcând din hanatul tătarilor un stat vasal.
Maria de Mangop, a doua soție a lui Ștefan cel Mare - Foto: Arhiva
Oastea otomană atacă și Mangopul, pe care reușesc să-l cucerească, însă doar după 5-6 luni de asediu, omorându-i pe ambii frați ai Mariei.
Interesant, însă, este că ultimii luptători creștini care au apărat Mangopul până la moarte au fost cele câteva sute de oșteni moldoveni pe care Ștefan cel Mare îi trimisese în ajutorul lui Alexandru.
La sfârșitul anului 1475, Theodoro, ultimul stat medieval grecesc independent dispărea, la 22 de ani după căderea Constantinopolului și la 17 ani după cea a Trapezuntului.
În timp ce o mare parte din Crimeea a rămas sub stăpânirea Hanatului Crimeii, dar vasal Imperiului Otoman, fostele ținuturi ale principatului de Theodoro și Crimeea de sud au intrat direct sub ocupația turcească și au fost administrate ca provincie otomană de către Înalta Poartă.
Citește și: Enigma morții lui Ștefan cel Mare: De ce niciun medic al lumii nu a reușit să-l vindece pe domnitor
În privința Mariei, relația sa cu Ștefan n-a fost una prea fericită. I-a dăruit doi băieți: Bogdan (decedat la 26 iulie 1479 și înmormîntat la Putna) şi Ilie, ambii morți la vârste fragede.
După obiceiul existent la Curtea Domnească, ea a trebuit să aibă grijă şi de ceilalţi copii ai domnului, Elena, Alexandru şi Petru.
Însă, la doar un an de la căsătorie, în 1473, după un atac asupra Țării Românești, domnul moldovean le-a adus la Suceava, ca ostatice, pe soţia şi fiica lui Radu cel Frumos.
Voievodul s-a îndrăgostit de frumoasa fiică lui Radu, Maria Voichiţa, fapt care a grăbit moartea Doamnei Maria.
După piederea Mangopului în fața turcilor, Ștefan s-a înstrăinat și mai mult față de soția sa. În schimb, s-a apropiat tot mai mult de Maria Voichița
Deprimată de cele ce se întâmplau, cu o sănătate tot mai șubredă, Maria de Mangop a murit în decembrie 1477, la Suceava, potrivit moldovenii.md.
A fost înmormântată de către soţul ei la Mănăstirea Putna, cu un bogat acoperământ, ce-i păstează și imaginea.
Ștefan n-a pierdut timpul și în anul următor s-a căsătorit cu Maria Voichița care avea să- stea alături până la moartea voievodului, în 1504.
În privința Mangopului, el a fost abandonat de otomani în 1774, trecând sub controlul Rusiei.
