Cum arăta Mihai Viteazul, de fapt? Nicolae Bălcescu a „ales” imaginea oficială a voievodului, după ce a privit un set de gravuri ce-l portretizau pe primul unificator al celor trei Țări Române.
Cum arăta Mihai Viteazul, de fapt? Nicolae Bălcescu a „ales” imaginea oficială a voievodului
Atunci când ne gândim la Mihai Viteazul, aproape automat ne vine în minte imaginea lu Amza Pellea din filmul regizat de Sergiu Nicolaescu, din 1971.
Deși nici Victor Rebengiuc nu a fost departe de aceasta, marele actor având o prestație remarcabilă în același rol din „Buzduganul cu trei peceți”, 1977, chipul lui Amza se „lipise” deja pe retina și memoria publicului larg.
La rândul său, înfățișarea fizică din filme a domnitorului, de la a cărui Unire s-a împlinit, pe 27 mai, 424 de ani, s-a bazat pe portretul acestuia tipărit în mai toate manualele și cărțile de istorie, timp de decenii.
Biograful lui Mihai Viteazul, Balthazar Walther din Silesia, îl descria în cuvinte măgulitoare, vorbind de „distinsa frumusețe” și „justa statură a trupului” ale acestuia.
Citește și: Fiica lui Mihai Viteazul, cerută de soție de un împărat. Ce s-a întâmplat cu ea?
„Generosul Ban Mihai era cunoscut tuturor prin strălucirea părinţilor şi a naşterii sale, prin o distinsă frumuseţă şi o justă statură a trupului; de asemenea, era lăudat de toţi pentru virtuţile sale cele alese, pentru că era plin de pietate către Dumnezeu, de iubire către patrie, drept către toţi şi sincer, constant şi liberal şi cu alte mai multe asemenea virtuţi înfrumuseţat.
Toţi cei buni se simţeau atraşi cu onoare prin atâtea calităţi sublime, prin o inimă atât de generoasă şi care de la natură părea a fi chemată la fapte mari, nu mai puţin prin eloquenţa cuvintelor sale, care oricând voia, fără pregătire, ştia să curgă dulce şi înţelept“, scria Balthazar Walther.
Gravura lui Aegidius Sadeler din 1601 care l-a făcut pe Bălcescu să exclame „Acesta este!” - Foto: Arhiva
Dar primul istoric român care a vorbit despre portretele lui Mihai Viteazul a fost marele revoluționar pașoptist Nicolae Bălcescu.
Acesta a publicat un interesant articol în volumul IV din „Magazinul Istoric pentru Dacia”, ce a fost folosit mai târziu de D. A. Sturdza în studiul său.
Bălcescu, însoţit de A. G. Golescu, a văzut, în timpul exilului ce a urmat înăbușirii Revoluției de la 1848 din Țara Românească, în cabinetul de stampe al bibliotecii regale din Paris, șase portrete ale lui Mihai Viteazul.
Dar, dintre toate, el l-a considerat autentic numai pe cel al lui Aegidius Sadeler, un gravor și pictor flamand care lucra la curtea împăratului Rudolf al II-lea chiar în vremea domniei lui Mihai Viteazul.
Citește și: Care a fost soarta reală a fiului lui Mihai Viteazul? A fost „omorât” în film de Sergiu Nicolaescu
Acest portret a fost reprodus de Alexandru Odobescu la începutul „Istoriei Românilor sub Mihai Viteazul” şi, mai târziu, de arheologul Grigore Tocilescu, devenind reperul pentru imaginea domnitorului așa cum o știm din manualele școlare.
Asemănarea portretului făcut de Sadeler cu figura pe care Nicolae Bălcescu şi-o imaginase pentru eroul său, i-a scos acestuia entuziastul strigăt: „Acesta este!”, conform dosaresecrete.ro.
Pictura lui Franz Franken, cu Mihai Viteazul, în centru, alături de fiica sa, Domnița Florica - Foto. Arhiva
Iar gravura respectivă are, într-adevăr, toate șansele să fie cea mai apropiată de chipul real al voievodului, câtă vreme a fost făcută chiar în 1601, în timpul vizitei pe care Mihai a făcut-o împăratului Rudolf, la Praga, pentru a-i cere ajutor după ce-și pieruse tronul în toate cele trei Țări Române. 1601.
O altă imagine a lui Mihai Viteazul din aceeași perioadă îi este datorată pictorului Franz Franken, care trăia, ca şi Sadeler, la curtea împăratului Rudolf al II-lea.
Citește și: Care a fost marea durere a lui Amza Pellea în „Mihai Viteazul”? Adevărul despre vocea sa din film
Tabloul său, „Cresus arătând bogăţiile sale lui Solon“, se află în galeria imperială de pictură din Viena (Kunsthistorisches Museum).
Lucrarea îl arată pe Mihai Viteazul în centrul unui grup mai mare, având alături de el o tânără bălaie, chiar propria fiică, Domnița Florica, renumită pentru frumuseșea ei, cea care a fost curtată de însuși împăratul Rudolf al II-lea.
Portretul realizat de Oscar Obedeanu după imaginea domnitorului din tabloul lui Franken - Foto: Arhiva
E drept, unii istoricii consideră că Mihai Viteazul nu a pozat în faţa artistului, ci acesta a avut în faţă gravura lui Sadeler şi a modelat chipul voievodului inspirat de ea și, poate, şi după impresia pe care i-o făcuse întâlnirea directă cu domnitorul.
Această imagine, împreună cu cea de pe moneda lui Mihai Viteazul aflată în colecţia imperială din Viena (descrisă tot de D. A. Sturdza) şi cu cea reprodusă la începutul volumului III din lucrarea „Fragmente din Istoria Romanilor”, de Eudoxiu de Hurmuzaki, sunt singurele portrete ale lui Mihai Viteazul publicate până în anul 1905.
Inspirat, la rândul său, de tabloul lui Franz Franken, pictorul Oscar Obedeanu (1868 - 1915) a realizat un portret al voievodului, copiat, în mare măsură, din imaginea acestuia, aa cum se desprindea ea din lucrarea lui Franken.
Citește și: Cât de români erau domnitorii aleși de George Simion să arate naționalismul AUR? Unii erau greci
Probabil că cea mai neobișnuită portretizare artistică a domnitorului - cel puțin pentru imaginea pe care o avem deja despre acesta - a fost făcută de gravorul italian Giovani Orlandi, contemporan cu Mihai.
Ciudatul portret al lui Mihai Viteazul, realizat în 1598 de gravorul italian Giovani Orlandi - Foto: Arhiva
Acesta a realizat în 1598 o lucrare intitulată „Mihai, voievodul Valahiei”, din care răzbate un chip pe care cu grei i l-am atribui - subiectiv vorbind - marelui unificator de țară.
De aceea, coroborând gravura lui Aegidius Sadeler cu tabloul lui Franz Franken, lucrări realizate cam în același an, cel al vizitei lui Mihai la Praga, 1601, se poate spune, totuși, că Nicolae Bălcescu a ales bine.
Iar chipul voievodului a fost apropiat de cel pe care îl vedem în aceste lucrări. Prin urmare, apropiat chiar și de imaginea impregnată pe retină și memorie de Amza Pellea, în popularul film din 1971.
