Pe pagina de Facebook „Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe”, a fost publicată o postare în care reprezentanții MAE relatează cum România a fost a treia țară care a recunoscut Republica Populară Chineză, în 1949, și apoi, cum, în 1971, România a votat în favoarea moțiunii Albaniei privind admiterea cererii RP Chineze în ONU, aceasta fiind cea de-a 21-a încercare.
„România a jucat un rol cheie pentru reușita acestui demers diplomatic, fiind implicată în stabilirea unui canal de comunicare confidențial între Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză, precum și în negocierile complexe desfășurate ulterior”, mai scriu reprezentanții MAE pe Facebook.
Totodată, aceștia fac apel la o „abordare dezideologizată”.
Redăm postarea Arhivelor Diplomatice ale MAE:
„Sprijinul României pentru admiterea Chinei în Organizația Națiunilor Unite
Republica Populară Chineză este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, aceasta datorându-se și sprijinului diplomatic al României, concretizat și prin votul din Adunarea Generală din 25 octombrie 1971 pentru admiterea în ONU.
Republica Chineză (ROC) s-a alăturat ONU încă de la fondarea sa în 1945, dar reluarea ulterioară a războiului civil chinez a dus la înființarea Republicii Populare Chineze (RPC) în 1949. România a fost a treia țară care a recunoscut noul stat, la 5 octombrie 1949. Primii ambasadori au fost acreditați în martie 1950. Administrația ROC s-a retras pe insula Taiwan. Politica unui singur stat, susținută de ambele guverne a făcut imposibilă soluția dublei reprezentări, însă, pe fondul Războiului Rece și al Războiului din Coreea, Statele Unite și aliații săi s-au opus reprezentării Chinei la Națiunile Unite de către RPC.
Această situație a durat până în anul 1971, când pe fondul schimbărilor de strategie pentru echilibrarea balanței de putere, la 25 octombrie a fost aprobată moțiunea Albaniei de admitere a Republicii Populare Chineze în Organizația Națiunilor Unite. Aceasta era a 21-a încercare a se obține admiterea cererii Republicii Populare Chineze, admisă cu un număr de 76 de voturi pentru, 35 de împotrivă și 17 abțineri, într-o ședință maraton, care a durat 8 ore.
România a jucat un rol cheie pentru reușita acestui demers diplomatic, fiind implicată în stabilirea unui canal de comunicare confidențial între Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză, precum și în negocierile complexe desfășurate ulterior.
Acum 48 de ani, distinsul prieten și asiduul cercetător al Arhivelor Diplomatice, domnul Ambasador Nicolae Ecobescu a fost prezent în sala Adunării Generale a ONU și a votat în numele României pentru admiterea Chinei în Organizația Națiunilor Unite. Era atunci adjunctul Misiunii Permanente a României pe lângă Organizația Națiunilor Unite de la New York, iar acest episod important a fost doar unul din lunga și bogata sa carieră diplomatică.
Pentru a înțelege cu adevărat, în spiritul unei abordări dezideologizate, contextul din acea perioadă și pentru a ilustra complexitatea relațiilor diplomatice și importanța votului României, anexăm câteva documente de epocă din #ArhiveleDiplomatice, completate de fotografii din arhiva ONU și colecția personală a domnului Ambasador #NicolaeEcobescu.”
