22 decembrie 1989, sfârșitul lui Ceaușescu. Conform definițiilor date de istorie, o revoluție înseamnă schimbarea unui regim politic cu un altul, pe cale violentă sau pașnică. Din păcate, în România a fost nevoie să curgă mult sânge pentru ca regimul comunist și dictatura lui Nicolae Ceaușescu să ajungă la final.
22 decembrie 1989, sfârșitul lui Ceaușescu. De ce a fugit cuplul dictatorial spre Târgoviște?
Dimineața zilei de 22 decembrie 1989 părea mai liniștită decât altele, din săptămâna care a dus la schimbarea traiectoriei istorice a țării noastre.
Doar românii care reușeau să asculte la radio Europa Liberă sau Vocea Americii știau, însă, că adevărul era cu totul altul, iar noapte ce tocmai trecuse fusese una plină de vioneță în centrul Bucureștiului.
48 de suflete pieriseră - în inegala luptă cu forțele de represiune ale regimului - pe „Baricada de la Inter”, așa cum a fost numit punctul de rezistență al revoluționarilor creat în dreptul Hotelului Intercontinental după mitingul din 21 decembrie din fața Comitetului Central.
Până la mijirea zorilor, Piața Universității a fost spălată de tot sângele curs din trupurile tinere, iar locul arăta ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar nimic nu putea fi mai înșelător.
Citește și: VIDEO Ceaușescu, ultima zi la putere. Misterul grenadelor aruncate la mitingul din 21 decembrie 1989
În conformitate cu datele Procuraturii Militare Bucureşti, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, au fost ucise 48 de persoane, 463 au fost rănite şi 698 au fost reţinute .
De asemenea, până în dimineaţa zilei de 22 decembrie au fost arestate 1.245 de persoane, dintre care 670 au fost conduse direct la Penitenciarul Jilava. Au mai fost reţinute şi alte persoane, fără însă a fi luate în evidenţă, potrivit historia.ro.
Un alt amănunt important este că,îÎn aceeași noapte, a avut loc , în jurul orei 03.00, în sediul CC al PCR, o discuţie între şeful Securității, generalul-colonel Iulian Vlad, şi ministrul Apărării Naţionale, Vasile Milea, privind dorinţa lui Vlad de a face „ceva împreună”.
Revoluționarii au ocupat clădirea Comitetului Central, în dimineața de 22 decembrie 1989 - Foto: Profimedia Images
Era vorba de ropunerea lui Vlad ca Milea să dea o lovitură de stat militară şi să-l aresteze pe Nicolae Ceauşescu şi camarila sa.
Dar concluzia întâlnirii a fost clară, după ce generalul Milea i-ar fi spus: „Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare”. Poate că nu bănuia, dar în acest fel își semna și propria condamnare la moarte
Câteva ore mai târziu, la ora 6:30, Ceaușescu este informat despre deplasarea unor imense coloane de muncitori spre centrul Capitalei. Și nu pentru a-i fi solidari.
Fără nicio ezitare, prea dornic să-și păstreze puterea absolută, Nicolae Ceaușescu a replicat: „Dacă sunt în metrou, să se dea cu gaze lacrimogene!” .
La ora 7:00, zeci de mii de muncitori de la toate marile „întreprinderi socialiste” ale Bucureștiului, dar și numeroși tineri, se îndreptau către Piața Republicii, Piața Revoluției de mai târziu.
Intenția lor era clară, pentru că la unison se striga: „Jos dictatorul!”, „Jos călăul!”, „Jos Ceauşescu!”, „Vom muri şi vom fi liberi!”, „Noi suntem poporul, Jos cu dictatorul!”, „Libertate, Libertate!” și multe altele.
Citește și: Povestea primului erou împușcat la Revoluție, în București. Avea 19 ani și purta o Biblie la piept
De data aceasta, mult mai circumspecte decât până atunci, forţele de „ordine” n-au mai intervenit cu brutalitate, ba chiar au început să discute cu manifestanții. Î
Furios de întorsătura situației, Ceaușescu îl acuză pe ministrul Apărării, Vasile Milea, de trădare, iar în jurul orei 9.30 se anunță pe postul de televiziune că „trădătorul Milea s-a sinucis”.
Generalul Victor Stănculescu, feblețea Elenei Ceaușescu, dar care de la revenirea de la Timișoara - unde coordonase represiunea revoluționarilor - își băgase piciorul în ghips, „fentând” orice responsabilitate ulterioară, e numit în funcția de ministru
Primul său ordin e cel de intrare a armatei în cazărmi, apoi îl sfătuiește pe Ceaușescu să fugă cu un elicopter.
La ora 12.06, cuplul Ceaușescu a fugit la bordul unui elicopter de pe terasa Comitetului Central - Foto: revista22.ro
După o tentativă eșuată lamentabil de a se mai adresa protestatarilor din aelași balcon al CC-ului și încrezându-se în loialitatea lui Stănculescu, „geniul Carpaților” și soția sa îi urmează sugestia.
Cu sediul Comitetului Central înconjurat de manifestanți, românii sunt martorii unui lucru ce părea incredibil cu doar câteva zile înainte: Nicolae și Elena Ceaușescu, însoțiți de doi dintre cei mai slugarnici colaboratori: Manea Mănescu și Emil Bobu, două gărzi de corp și piloții, în frunte cu Vasile Maluțan, fug de pe terasa Comitetului Central – cu greu, de la atâta „încărcătură” – la bordul unui elicopter.
Era ora 12.06 când „comandantul suprem” își părăsea centrul de putere. Revoluționarii intră și pun stăpânire pe Comitetul Central. Dar revoluția încă nu învinsese.
Citește și: VIDEO Ultimul mesaj televizat al lui Ceaușescu, din 20 decembrie 1989. „Era calm, se stăpânea
La bordul elicopterului Dauphin, Ceaușeștii au ajuns inițial la Palatul de la Snagov, dar nici acolo nu se simţeau în siguranţă. Oricum, măcar îi debarcă pe Bobu și Mănescu și mai reduc din „gabaritul depășit” al aparatului.
De fapt, cei doi căutau un loc, un oraș potrivit în care să li se recunoască statutul de conducători, iar el visa să se instaleze într-un centru de comandă de unde să organizeze rezistenţa.
Au urcat din nou în elicopter cu intenția de a ajunge la Boteni, în Argeș, unde exista o mare unitate de parașutiști ce l-ar fi putut sprijini pe dictator în intenția sa. Sau cel puțin așa credea el.
Dar călătoria le-a fost deturnată de detectarea pe radar a aparatului de zbor, așa cum le-a comunicat pilotul acestuia, Vasile Maluțan.
Speriat că ar putea fi doborâți, Ceaușescu îi ordonă să aterizeze lângă o șosea, unde cei doi coboară însoțiți de cei doi ofițeri de Securitate.
Aceștia au oprit maşina doctorului Nicolae Deca, o Dacie roşie, în care s-au urcat doar trei, unul dintre ofițeri fiind lăsat în urmă.
Surescitat, Ceauşescu i-a mărturisit intenția sa doctorului Deca: „A fost lovitură de stat, organizez rezistenţa la Târgovişte”, ceea ce însemna că deja se reorientase spre un alt plan de a-și salva puterea.
Pentru a scăpa din situația imposibilă în care se afla, în dreptul comunei Văcăreşti, Deca a motivat că are probleme tehnice cu maşina și nu-i poate transporta mai departe.
Mircea Dinescu și Ion Caramitru au fost primii care, la ora 12.47, din studioul 4 al TVR, au anunțat fuga lui Ceaușescu - Foto: captură youtube
Vrând-nevrând, soţii Ceauşescu, alături ofiţerul de Securitate rămas cu ei, au continuat drumul tot cu o Dacie, dar neagră, aparținând unui alt cetăţean găsit pe drum, Nicolae Petrişor.
Cu acesta, au ajuns mai întâi la Fabrica de Oţeluri Speciale din Târgovişte, apoi la Centrul pentru Protecţia Plantelor aflat la 5 km de Târgovişte,
Acolo au fost preluaţi de maiorul de miliție Ion Enache, sergentul major Constantin Paisie şi de şoferul plutonier Andrei Osman, îndreptându-se spre sediul Miliţiei din oraş.
Dar cum acesta fusese între timp ocupat de revoluţionari, cuplul Ceaușescu a fugit spre localitatea Răţoaia.
Au stat ascunşi lângă o pădure până la lăsarea întunericului, în jurul orei 17.50 revenind la sediul Miliţiei Judeţene (ora 17:50). Aici soţii Ceauşescu au fost arestaţi şi percheziţionaţi de un grup de revoluţionarii condus de Ilie Ştirbescu, apoi duși sub escortă militară la unitatea UM0147.
Într-un interviu realizat de „Jurnalul Naţional“, în 2009, Andrei Kemenici, care era în decembrie 1989 comandantul garnizoanei din Târgovişte, povestea ce i-a spus Ceaușescu până să fie judecat și executat.
„Îmi spunea: „Colonele, fii atent. Moldova o iau ruşii, Transilvania o iau ungurii, Banatul îl ia Iugoslavia, Dobrogea o iau bulgarii. România va fi numai Muntenia de odinioară. Ăsta e planul americanilor şi al ruşilor, la care i-au atras şi pe unguri””, rememora Kemenici acele momente.
Citește și: VIDEO Ultima vizită a lui Ceaușescu. De ce s-a dus în Iran când în România izbucnise revoluția?
Procesul soților Ceaușescu a început pe 25 decembrie 1989, le Crăciun, la ora 13:20 şi s-a terminat în jurul orei 14:40, în unitatea militară din Târgovişte, sentința de condamnare la moarte fiind dusă la îndeplinire zece minute mai târziu.
Epoca Ceaușescu și a comunismului apusese și începea „epoca Iliescu”, a FSN-ului, a foștilor comuniști din rândul II și III, dar și a „democrației originale”. Dar, fapt important, din acel moment revoluția îmbrăca - treptat, dar sigur - „hainele” unei lovituri de stat.
Iar pentru asta, a fost nevoie - deși nici azi nu se știe exact de ce s-a întâmplat și după 22 decembrie - să moară 1.166 de oameni, majoritatea tineri, iar alte 4.089 de persoane să fie rănite.
