Aceasta ar fi concluzia câtorva dintre inculpații acuzați de violențele din 13-15 iunie 1990 asupra „golanilor“ din Piața Universității.
Petre Roman: Mineriada nu poate fi încadrată în infracțiuni contra umanității
Pentru Petre Roman, prim-ministru în momentul Mineriadei, acuzat de crime împotriva umanității, dosarul „cuprinde mai multe lucruri care sunt în gravă contradicție cu realitatea“, acesta întrebându-se, într-o declarație pentru Newsweek România, „dacă nu a fost o atitudine foarte partizană“ a procurorilor care au cercetat violențele din 13-15 iunie 1990.
Roman i-a acuzat pe procurori că nu au ținut cont de declarațiile sale, potrivit cărora a încercat, ca prim-ministru, să ajungă la o înțelegere cu protestatarii din Piața Universității, dar și că nu au ținut cont de ancheta parlamentară derulată în anii ’90 și de concluziile aleșilor, majoritari din FSN, despre Mineriadă.
O altă acuzație pe care fostul prim-ministru le-a adus-o procurorilor este că nu au anchetat și „violențele împotriva instituțiilor statului – Inspectoratul Poliției Capitalei, MAI, Arhivele SRI și Televiziunea, deși dânșii reprezintă interesele statului“.
Petre Roman mai este nemulțumit și de faptul că este acuzat de infracțiuni contra umanității, „o infracțiune extrem de gravă, în care nu poate fi încadrat ce s-a întâmplat atunci, nici nu exista atunci această infracțiune în Codul Penal“.
Cine ar fi, totuși, de vină, pentru Mineriadă? Petre Roman consideră că „vinovățiile se găsesc foarte clar localizate în Valea Jiului, unde a existat o instigare a minerilor și, în primul rând, a lui Miron Cozma, ca să urce minerii în trenuri și să-i aducă la București“.
Roman admite, totuși, că minerii „n-au venit singuri, dar problema este de ce nu s-a identificat, pentru că Guvernul nu a ordonat nimic, absolut nimic în acest sens“.
Procurorii îl acuză pe Petre Roman că „a hotărât evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi reţinerea acestora, a aprobat Planul de acţiune al forţelor de ordine, a chemat minerii şi muncitorii în Bucureşti, în vederea menţinerii sale la putere“.
Pe de altă parte, Miron Cozma, fostul lider al Sindicatelor Miniere Libere din Valea Jiului, a susținut, într-un interviu acordat Newsweek România în iunie 2018, că „pe mine m-a adus cu forța“ în București, că minerii din iunie 1990 erau „criptomineri, nu erau mineri, erau securiști, conduși de securistul Nicolae Cămărășescu, la ordinul lui Petre Roman și Ion Iliescu“, că l-a salvat pe Marian Munteanu, liderul de atunci al studenților din Piața Universității, despre care ulterior jurnalista Ramona Ursu a dezvăluit că a semnat un angajament cu Securitatea, fapt confirmat și de CNSAS. Cozma a mai susținut și că, în zilele de 14 și 15 iunie, „s-a spălat sângele, s-au pus flori, s-a făcut evacuarea mizeriilor arse“.
Virgil Măgureanu, fostul director al Serviciului Român de Informații, vizat în dosarul Mineriadei, a declarat, în vara lui 2018, pentru Newsweek România, că „crime contra umanității sunt când oamenii mint“.
Procurorii îl acuză că „a participat la ședințele din 11 și 12 iunie 1990, în care s-a decis și organizat atacul împotriva populației civile din București, a supravegheat activitatea forţelor de ordine pentru evacuarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi a coordonat acţiunile minerilor din ziua de 14 iunie 1990 în Bucureşti“.
Gelu Voican Voiculescu: Nu poate fi acuzat CFSN de violențe
Gelu Voican Voiculescu, vice prim-ministru al Guvernului, în iunie 1990, actual director al Institutului Revoluției, acuzat de infracțiuni contra umanității, consideră că dosarul Mineriadei este „o comandă politică a președintelui Klaus Iohannis, probabil din rațiuni electorale“, dar și că este „total neîntemeiat și profund ilegal“.
Pe de altă parte, întoarcerea dosarului la Parchetul General este dovada că „există o justiție echitabilă, autonomă, care nu ține seama de comenzi politice“, potrivit unei declarații pentru Newsweek România.
Voican Voiculescu susține că nu șefii CFSN se află în spatele Mineriadei, ci foști comuniști, elemente „extremiste din Opoziție“: „În condițiile în care noi, noua putere, CFSN, am câștigat cu 67 la sută la alegerile parlamentare, Ion Iliescu a câștigat la prezidențiale cu 83 la sută, nu puteam fi noi acuzați de violențele care au fost făcute asupra Opoziției, care câștigase 4 la sută și 7 la sută.
Nu avea nici o logică politică ca, în condițiile astea, noi să ne mai apucăm să-i pedepsim, să-i urgisim pe cei din Opoziție, care oricum pierduseră jalnic alegerile... Deci cine a făcut chestia asta erau cei interesați să împiedice intrarea în vigoare a alegerilor din 20 mai“.
Ion Iliescu, Petre Roman și Gelu Voican Voiculescu sunt „capii” FSN acuzați de crimele și violențele de la Mineriadă
Procurorii îl acuză pe Gelu Voican Voiculescu că „a participat la ședințele din 11 și 12 iunie 1990, în care s-a decis atacul împotriva populației civile din București.
În perioada 13-15 iunie 1990, a coordonat atacul împotriva populației civile din București, prin îndrumarea acțiunilor militarilor și a minerilor și prin organizarea la 15.06.1990 a unei «gărzi naționale» formate din aproximativ 1.000 de mineri care să asigure protecția persoanelor din conducerea statului“.
Similar, și Cazemir Ionescu, fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), actual membru în Colegiul CNSAS, a declarat, pentru Newsweek România, în vara anului trecut, că a ajuns în dosar „foarte simplu și destul de confuz“, că a apărut „de dimineața până seara alături de Ion Iliescu“ și că i-a întors pe mineri de la Intercontinental spre Guvern și apoi spre Romexpo, de unde au plecat din București.
Procurorii îl acuză pe Ionescu că „în zilele de 13 și 14 iunie 1990, a coordonat, împreună cu persoane din conducerea statului, atacul îndreptat împotriva populației civile“.
__________
Citește și
„Mineriada“, vulnerabilitățile unui dosar pasat între magistrați
Teodor Mărieș: „Le fac plângere penală magistraților care au tergiversat dosarul“
__________
Iliescu le cere minerilor „să asigure paza împotriva elementelor extremiste“ din Piața Universității
Dacă inculpații din dosar se consideră nevinovați, cele 1.388 de persoane vătămate din dosarul Mineriadei îi contrazic.
13 iunie 1990. Ion Iliescu acuză, din nou, la Televiziunea Română, că „elemente de tip fascist, de tip legionar acționează împotriva intereselor poporului nostru“ și face apel la „forțele de ordine, la armata noastră, să-și facă și de această dată datoria pentru a apăra ordinea de stat, ordinea de drept, pentru a apăra puterea legal instituită prin alegerile recente, pentru a apăra opțiunea poporului nostru și mersul său decisiv spre democrație“.
Și Guvernul emisese un comunicat, în noaptea aceleiași zile, în care susținea că au avut loc „acte de terorism legionar îndreptate contra tinerei noastre democrații“.
Patru persoane fuseseră deja împușcate, iar peste 200 de oameni fuseseră duși cu forța într-o unitate a Armatei de la Măgurele.
Muncitorii de la Întreprinderea de Mașini Grele „curățaseră“ Piața Universității de „golanii“ care cereau adoptarea Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara și strigau că „FSN=PCR“.
Atunci, au fost incendiate sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române și Serviciului Român de Informații.
„Ora 01.10, noaptea de 13 spre 14 iunie 1990: Șeful Marelui Stat Major raportează primului-ministru că TVR, localul Ministerului de Interne și al Poliției Capitalei au fost eliberate și ocupate de armată“, este consemnat într-un Jurnal de luptă al Armatei, unde sunt consemnate pe ore, ordinele date de Ion Iliescu în 13-15 iunie 1990.
La această oră, „conducerea țării știa că ordinea publică fusese restabilită în Bucureşti, iar armata avea întreaga situaţie sub control şi nu se mai impunea prezenţa în capitală a altor categorii sociale, pentru rezolvarea unor situaţii care erau de competenţa forţelor de ordine“, notau procurorii în rechizitoriul Mineriadei.
Totuși, în dimineața zilei de 14 iunie 1990, la ora 06.23, Ion Iliescu îi întâmpină pe mineri în București. În Piața Victoriei, le mulțumește „pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și acum l-ați dat, la chemarea noastră“ și le dă ordine minerilor.
Astfel, „delegația de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dvs. Așa cum ați văzut, de astă-dată, avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, care ieri s-au dedat la acte de vandalism. (…)
Vă mulțumim foarte mult. Vă rugăm să facem totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sângeroase. Și dumneavoastră să asigurați paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care și-ar mai face apariția în această zonă!“.
De altfel, sute de mineri, citați ca martori în dosarul Mineriadei, povestesc cum Ion Iliescu i-ar fi cerut telefonic, în mai multe rânduri, lui Miron Cozma să vină la București: „La data de 13.06.1990, în jurul orelor 16.00 mă găseam la sediul Ligii Sindicatelor Miniere, unde se mai găseau Miron Cozma, Ilie Torsan, Gherman Petru, Drella, Brait şi alţii.
Acolo, discutam despre situaţia din Bucureşti şi comentam despre apelurile făcute de Ion Iliescu pe postul de televiziune, prin care se cerea cetăţenilor de bună credinţă să meargă să apere instituţiile statului. În timp ce se purtau aceste discuţii la Ligă, a sunat telefonul, la care a răspuns Miron Cozma.
L-am auzit spunând: «Să trăiţi! Am înţeles, o să rezolvăm noi problema», fără să ne spună cu cine a discutat. Noi am înţeles cu toţii că a vorbit cu Ion Iliescu. Eu ştiu că vorbea des cu Ion Iliescu“, conform rechizitoriului.
Începeau două zile în care mii de oameni au fost bătuți și schinguiți, sediile partidelor istorice PNL și PNȚ, locuințele liderilor politici, dar și redacțiile ziarelor de opoziție și Universitatea erau devastate. În 15 iunie 1990, la Romexpo, Iliescu le mulțumea minerilor pentru „ spiritul organizat“ și, în mod special „inginerului Cozma“.
FSN vs. Opoziție. 13-15 iunie, în Comisia parlamentară din 1990
Concluziile membrilor FSN din Comisia parlamentară constituită după Mineriadă au fost că „decizia de degajare a Pieței Universității a fost legitimă“ și că venirea minerilor „în număr mare în Capitală este consecinţa directă a impactului pe care l-au avut evenimentele violente din 13 iunie, a întreruperii emisiunii Televiziunii Române şi are o motivaţie civică, cât şi o explicaţie psiho-sociologică specifică“.
Opoziția a avut un punct de vedere diferit: a stabilit că hotărârea de evacuare a Pieței Universității a fost luată în 11 iunie 1990, într-o întrunire condusă de președintele României și primul-ministru, dar și că „s-a prevăzut ca forţele de ordine să fie sprijinite de circa 5.000 de cetăţeni civili“, iar că „mobilizarea şi organizarea transportului la Bucureşti a cca. 20.000 de persoane, majoritatea mineri, s-a efectuat în baza unor solicitări ale organizaţiilor partidului de guvernământ şi a puterii locale din numeroase centre miniere şi oraşe din ţară“.
__________
Citește și
„Mineriada“, vulnerabilitățile unui dosar pasat între magistrați
Teodor Mărieș: „Le fac plângere penală magistraților care au tergiversat dosarul“
__________
