Și nu doar modificarea Legilor Penale va fi de vină, ci, în special, călcarea în picioare a procurorilor și judecătorilor prin schimbare radicală a legii privind statutul magistraților.
În iulie, reprezentanții Comisiei de la Veneția criticau șapte modificări făcute de coaliția PSD-ALDE și cereau:
- reconsiderarea sistemului de numire și demitere a procurorilor de rang înalt pentru a fi asigurate condițiile necesare unei proceduri neutre de numire sau demitere, prin menținerea în acest proces a președintelui României și a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), cu scopul de a echilibra influența ministrului Justiției;
- eliminarea sau redefinirea condițiilor în care procurorii de rang înalt resping drept netemeinice soluțiile date de procurorii care fac dosare;
- eliminarea restricției privind libertatea de exprimare a procurorilor și judecătorilor;
- completarea condițiilor privind răspunderea magistraților prin afirmarea explicită a faptului că, în absența relei credințe și a neglijenței intenționate, magistrații nu sunt răspunzători pentru o decizie care poate fi întoarsă de o altă instanță;
- abandonarea schemei de pensionare timpurie a magistraților;
- reconsiderarea înființării unei secții speciale pentru anchetarea magistraților. Recursul la procurori specializați, combinat cu măsuri eficiente de prevenție, este alternativa de dorit;
- reexaminarea prevederilor privind numirea și revocarea membrilor CSM.
Desigur, Tudorel Toader a declarat în numeroase rânduri că tot ce face el este în accord cu Comisia de la Veneția, până la un punct, în care cerințele au devenit doar „recomandări”.
Ce s-a întâmplat în realitate?
Din cele șapte puncte indicate de către experții constituționali europeni, a fost modificat doar cel referitor la pensionarea timpurie a magistraților. La celelalte puncte, Guvernul României a procedat exact invers, întârind controlul politic asupra Justiției. Iar totul a fost făcut printr-o ordonanță de urgență care, chipurile, ar fi trebuit să pună legea proaspăt promulgată în acord cu cerințele Comisiei de la Veneția.
Desigur, tentația unei pensii mai mari ca salariul după numai 20 de ani de muncă i-a făcut pe mai mulți magistrați să-și dorească să iasă din sistem. Dar nu banii reprezintă cel mai important motiv, ci modul în care puterea politică va putea pune presiune în mod direct asupra lor.
Acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor sau procurorilor poate fi dispusă de acum și de ministrul Justiției. Verificările prealabile, pentru a se stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, vor fi efectuate de Inspecția Judiciară la solicitarea ministrului Justiției.
Și CSM, sub presiune
Pe de altă parte, Ministerul de Finante va exercita actiunea în regres împotriva unui magistrat pe baza raportului consultativ al Inspecției Judiciare, care trebuie să lămurească dacă o eroare judiciară a fost urmarea exercitării funcției cu rea credință sau gravă neglijență.
Apoi, chiar și componența Consiliului Superior al Magistraturii poate fi schimbată discreționar ca urmare a noilor prevederi. Un membru CSM poate fi revocat și pentru „neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor ori săvârșirea unor fapt de natură a aduce atingere gravă independenței justiției”, o prevedere foarte vagă și interpretabilă. Plenul CSM poate dispune revocarea din funcția de membru ales cu votul majorității membrilor.
Peste toate, vin deciziile politizate ale Curții Constituționale care aprobă orice ingerință politică și orice penal celebru aflat în proces sau deja condamnat.
Practic, în momentul de față, un personaj numit politic decide dacă un proces a fost corect sau nu, dacă un magistrat ar trebui să fie dus în fața Inspecției Judiciare sau nu, și are un cuvânt greu la numirea șefilor de parchete și instanțe, care pot fi de acum și delegați sine-die.
Metoda delegărilor nu este nouă, fiind foarte bine folosită politic în sistemul de învățământ. De ce? Pentru că un director delegat poate fi lesne înlocuit dacă nu răspunde la comanda politică, pe când unul care a obținut un post prin concurs poate fi destituit mai greu.
Dosarul TelDrum, vizat direct
Tot în ordonanța de urgență promovată de Tudorel, și publicată în Monitorul Oficial după mai bine de 24 de ore de la adoptarea în Guvern, a fost mărită, fără nicio justificare, de la 8 la 10 ani, vechimea în muncă ncesară pentru ca un procuror să poată lucra la DNA sau DIICOT. Efectul urmărit: înlăturarea procurorului care instrumentează dosarul Dragnea-Tel Drum, Alexandra Lăncrănjan.
„Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcţie în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, arată articolul din ordonanța de urgență care o vizează direct pe aceasta.
În plus, a început o vânătoare a procurorilor incomozi, care se face direct prin schimbarea legilor în funcție de persoanele care trebuie eliminate din sistemul judiciar. A recunoscut-o chiar Tudorel Toader, care a lăsat de înțeles că a adoptat noua ordonanță de urgență mai mult pentru a o elimina pe Laura Codruța Kovesi de la Parchetul General.
Acestea sunt și motivele pentru care judecătorii și procurorii nu vor mai sta pe gânduri nicio secundă atunci când va veni vorba despre pensionare. Motivul principal este acela că legile au fost modificate astfel încât nu vor mai putea fi aplicate în spiritul lor, iar cariera magistraților este acum expusă oricărui om politic nemulțumit de decizia unui parchet sau a unei instanțe.
