Da, de ce nu?!.
Citește și Ovidiu Nahoi: Și dacă românii ar începe să discute sincer cu ungurii?
Tema a intrat în atenţia publică dar, din păcate, într-o zonă a dezbaterii derizorii, din care au de câştigat cei care îşi fac alte calcule decât cele privind respectarea drepturilor şi libertăţile fundamentale într-un stat de drept.
Manipularea emoţiilor, reacţii şi contrareacţii, aproape nimic pe fond. Şi, acest context, vă propun următoarele abordări factuale:
1) LEGITIMITATEA. Răspunsul la pandemia COVID-19, chiar în statele profund democratice, s-a axat pe sporirea puterilor executive ale agenţiilor guvernamentale, pentru a uniformiza şi implementa rapid procedurile anti-criză.
Majoritatea statelor membre UE au adoptat măsuri temporare pentru perioade extraordinare. Cu unele excepţii, printre care şi Ungaria.
Prim-ministrul Victor Orban a dobândit puteri excepţionale: conduce statul prin decrete; cei care susţin o altă retorică privind pandemia decât cea promovată de guvern pot fi urmăriţi penal şi sancţionaţi cu pedepse de până la 5 ani; legislaţia excepţională se poate aplica, fără o limită în timp, Victor Orban urmând să decidă când şi dacă va renunţa la aceste puteri.
În opinia partenerilor în UE, Ungaria este un „stat capturat “.
La începutul lunii aprilie, 13 partide politice din 9 state europene au cerut excluderea FIDESZ din Partidul Popular European, considerându-se că măsurile adoptate de Budapesta reprezintă o „violare clară a principiilor democraţiei liberale şi a valorilor europene”.
Partidele din PPE se confruntă cu dilema privind alegerea între pierderea voturilor FIDESZ în favoarea blocului euro-sceptic al Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni sau oportunitatea pe care o păstrează Orban prin asocierea cu democraţii liberali.
2) VALIDITATEA. Propunerea legislativă nu este nouă. Autonomia teritorială apare în programul UDMR, din 1993. Din anii 2003, tema a fost propusă, intern sau internaţional, în formate foarte asemănătoare, spre analiză şi decizie.
De fiecare dată când a fost solicitată să exprime o opinie în legătură cu autonomia teritorială, Comisia de la Veneţia a respins, repetat, solicitările de fond ale iniţiatorilor, cerând „re-gandirea şi clarificări” privind conceptele folosite.
În anii 2002-2004, 2005 şi 2018, au fost respinse în Parlament mai multe propuneri legislative privind autonomia teritorială pe criterii etnice.
La nivel european, prin folositea „iniţiativei cetăţeneşti” - Minority SafePack, lansată de Uniunea Federativă a Naţionalităţilor Europene, s-a încercat includerea conceptului privind autonomia teritorială, cu forţa obligatorie, în norma de drept european.
Demersul a eşuat atât din perspectiva Comisiei Europene, cât şi a Curţii de Justiţie a UE.
În 2014, Kelemen Hunor sugera că proiectele din Tirolul de Sud şi Catalonia ar trebui „aduse în Ardeal”.
În legătură cu evoluţia Cataluniei, cred că nu mai este necesar să elaborăm. Este un caz școală privind consecinţele unor demersuri care încearcă să forţeze regulile normale de funcţionare constituţională a statului.
Câteva cuvinte despre Tirolul de Sud. În primul rând, premisele de organizare şi funcţionare a autonomiei în Tirolul de Sud sunt total diferite de propunerile UDMR.
Foarte important: Italia nu recunoaşte minorităţile etnice, ci doar lingvistice. Aceasta este premisa fundamentală. Sud Tirol şi Trentino alcătuiesc una dintre cele 5 regiuni de dezvoltare italiene, iar această delimitare teritorială este trecută în Constituţia statului italian.
În al doilea rând, conducerea este asigurată, proporţional, de germanofoni şi italofoni; locurile de muncă se aloca pe baza procentajului etnic, iar dacă deciziile majorităţii nemulţumesc minoritatea, încă o dată - lingvistică, hotărârea finală aparţine Curţii Constituţionale.
Plecând de la premise explicit menţionate în propunerea Statului autonom pe criterii etnice de genul „stabilirii unei ordini administrative separate, pe baza condiţiilor geografice, economice, sociale şi culturale specifice, pentru a realiza dezideratul istoric al populaţie privind asigurarea autonomiei, prin realizarea intetereselor teritoriale” este imposibil să se găsească un teren comun pentru dezbatere.
Practic propunerea este neconstituţională, încalcă dreptul internațional şi normele europene, vizând practic crearea unei entităţi statale paralele cu statul unitar român.
3) LEGALITATEA. Budapesta a anunţat, oficial, că îşi asumă responsabilitatea inclusiv financiară pentru sprijinirea socială, culturală, economică a cetăţenilor de etnie maghiară din Transilvania.
Deci, guvernul ungar intenţionează să cheltuie bani publici pentru a sprijini industrii locale, în comunităţile etnice maghiare, pe principiul avantajului neloial faţă de un alt stat membru UE.
Comisiei Europene îi revine responsabilitatea să autorizeze sau nu (art. 108, Tratatul de funcţionare al UE) pe baza următoarelor criterii:
1. Dacă este vorba de un sprijin financiar (subvenţii, garanţii, participanţi la capitalul unor servicii preferenţiale)
2. Sprijinul să depăşească valoarea de 200.000 euro pentru o perioadă de 3 ani.
3. Sprijinul este SELECTIV privind cetăţeni sau regiuni dintr-un alt stat.
Sigur, „hai să ridicăm mănuşa” !!!
