N-o să enumăr aici toate contraargumentele mele la această teză.
O să reamintesc doar cifrele. Care ne arată că, în cazul alegerilor locale, victoria reprezentanților opoziției a fost o excepție.
Dacă la europarlamentare (unde se votează lista, nu persoana), AUR a scos aproape 15%, iar USR-FD-PMP sub 9%, scorurile lor la primării nu trec cu mult de jumătate. Potrivit rezultatelor parțiale disponibile la ora la care scriu aceste rânduri, partidul extremiștilor a obținut doar 6,39%, iar conglomeratul „Dreptei Unite“ abia 5,49%.
La funcția de președinte al Consiliului Județean, cifrele sunt de asemenea sub scorul politic de la europarlamentare: AUR cu 9,85%, USR-FD-PMP cu 7,89%.
Ce ne spune asta? În primul rând, că alegătorii nu sunt niște roboți care să ștampileze la fel toate cele cinci buletine.
În al doilea rând, că, la alegerile unde candidează oameni și nu liste, calitățile personale ale candidaților par mai importante decât doctrina partidelor.
Pe scurt, unul din doi votanți AUR și unul din trei votanți USR-FD-PMP au votat la primăria din localitatea lor candidați de altă culoare politică.
Nicușor Dan, Dominic Fritz, Lucian Viziteu, Elena Lasconi au câștigat fără drept de apel, dar cu mult peste scorul formațiunilor care i-au susținut.
În cazul primarului general al Capitalei, care a obținut 47%, rămâne o diferență de 13 procente, chiar dacă la rezultatul de peste 27% al „Dreptei Unite“ adăugăm și scorul de 7% al Reper-ului lui Dacian Cioloș. Asta nu poate să însemne decât că Nicușor Dan a fost ales și de votanții altor partide, ai căror contracandidați n-au fost destul de convingători.
Să crezi că toți ceilalți care au pierdut (precum Clotilde Armand sau Radu Mihaiu la Sectoarele 1 și 2 ale Capitalei) au pierdut doar pentru că au fost furați e lipsit de logică. Dacă a fost o fraudă generală – așa cum încearcă liderii „Dreptei Unite“ să ne convingă din 10 iunie încoace – de ce nu li s-a întâmplat același lucru și colegilor care au învins?
Dincolo de neregulile inerente unui proces electoral complicat, cu două rânduri de alegeri comasate într-o singură zi, ar fi absurd să ne închipuim că au furat-o pe Clotilde, dar nu l-au furat pe Nicușor!
Firește, logica e greu de digerat în rândul fanaticilor.
N-am nicio îndoială că ei vor prefera oricând un slogan bine ticluit în locul unei analize reci a motivelor pentru care s-a ajuns aici. Nu strică totuși puțină aritmetică atunci când auzi povestea recordului de voturi nule.
La europarlamentare, avem de două ori mai multe în 2024 față de 2019, la un număr aproximativ egal de alegători. Da, dar acum cinci ani am avut un singur buletin de introdus în urnă, acum am avut cinci!
Te-ai aștepta ca politicienii „Dreptei Unite“ – unii dintre ei suficient de maturi și experimentați ca să accepte o înfrângere, ca și o victorie – să fie ceva mai reținuți când e vorba să lanseze acuzații de fraudă masivă fără să prezinte și dovezi dincolo de orice dubiu. Nu de alta, dar li se poate întoarce în față ca un bumerang la următoarele alegeri. Dacă nu cumva chiar asta e strategia de a găsi scuze pentru un viitor insucces electoral.
Deocamdată, discursul lor seamănă ca două picături de apă cu plângerile extremiștilor dezumflați gen Simion și Șoșoacă. Și ei se dau victime, și ei spun că au fost furați, și ei acuză o cabală.
Adică exact ce-i place lui Putin să audă când se țin alegeri în statele democratice pe care le detestă!
P.S. Singurul motiv pentru care pun ghilimele când scriu „Dreapta Unită“ e că acest conglomerat de partide nu pare decis asupra propriei identități ideologice. Oscilează constant între progresism, liberalism și chiar conservatorism, astfel încât e greu să spui ce reprezintă cu adevărat.
