Instabilitatea legislativă îi încurcă pe cetățenii cinstiți și îi alungă pe investitori, îi sperie pe magistrați și le dă curaj corupților.
Eliminarea turului al doilea al alegerilor locale, în 2012, a fost o acțiune perversă, al cărui singur scop a fost menținerea puterii, pe termen nelimitat, de către cei care sunt deja în funcții alese.
Modificarea, inițiată de PDL, a convenit de minune și PSD, și PNL, pentru că și-au putut păstra cei peste 1.000 de primari pe care-i are fiecare în țară.
Au trecut trei rânduri de alegeri locale de atunci și modificarea își arată tot mai mult erorile.
Cea mai gravă problemă vine din faptul că primarul ales într-un singur tur are, în numeroase cazuri, o legimitate redusă, pentru că reprezintă opțiunea unui număr mic de cetățeni.
Anul acesta, la Primăria Capitalei au candidat 18 persoane și 20 la Primăria Sectorului 1. Dacă alegerile ar fi avut loc în două reprize, prima ar fi permis trierea, astfel încât în cursa finală să rămână doar doi candidați.
Experiența recentă arată că, în turul al doilea al alegerilor, prezența la urne este întotdeauna mai mare decât în primul tur. Iar voturile se împart doar la doi, astfel încât cel ales strânge, de obicei, un număr de opțiuni care-l face relevant pentru comunitate.
Acum însă voturile se împart la 20 de persoane și, de obicei, cel de pe primul loc obține doar o mică parte. De exemplu, anul acesta, la Craiova, Lia Olguța Vasilescu a primit doar 30.062 de voturi, jumătate față de 2016. Orașul are 250.171 de persoane cu drept de vot.
Adică a devenit primar cu doar 12% din voturi.
În 2016, Gabriela Firea fusese aleasă primar cu doar 18% din totalul bucureștenilor cu drept de vot.
Din cauză că bătălia este strânsă, partidele sunt obligate să se alieze dacă vor să scoată din jocul politic un baron mai mic sau mai mare ori un primar populist, care aruncă cu pomeni.
Numai că, așa cum am văzut la București, alianțele se fac greu, rivalitățile sunt dificil de controlat și șansele de eșec sunt foarte mari.
Doar mandatul dezastruos al Gabrielei Firea, încăpățânarea lui Nicușor Dan și simțul politic al lui Ludovic Orban au făcut ca primarul PSD să piardă primăria.
Dar Alianța USR PLUS nu a tras egal la căruță, nemulțumită că a fost pusă în fața faptului împlinit cu candidatul, iar PMP a intrat „la rupere“ prin Traian Băsescu, pentru că a fost lăsat în afara coaliției. Nemulțumiri au fost și din partea politicienilor, și din partea alegătorilor.
Alegerile în două tururi elimină aceste probleme. În primul tur, fiecare e liber să candideze cu cine vrea. Apoi, în al doilea, toți pot susține, fără supărare, pe unul dintre cei doi candidați care au trecut și care le reprezintă cel mai bine ideologia.
În plus, în momentul de față, din cauza numeroaselor schimbări, legile electorale sunt tot mai complicate și mai neclare. Avem o lege pentru alegerile locale și una pentru parlamentare, care vizează aceleași instituții, dar cărora le oferă atribuții diferite de la un scrutin la altul.
Conducerea Autorității Electorale Permanente este numită politic – acum e condusă de omul lui Liviu Dragnea – și acționează în funcție de interesul partidului. Reacțiile lipsesc de multe ori sau vin cu întârziere, ca în cazul scandalului de la Sectorul 1.
Românii au acest talent de a fi avut ceva bun, pe care apoi îl strică. Și se chinuie să repare ceea ce au alterat din prostie sau din interes.
