Am vizionat pe pagina de Facebook a lui Dacian Cioloș ceea ce se vrea, probabil, principalul mesaj al campaniei USRPLUS pentru parlamentare, introdus de europarlamentar cu scurta propoziție “Avem un scurt mesaj pentru vechea clasă politică”. Vorbesc acolo câțiva dintre membrii partidului (începând cu Dan Barna și terminând cu același Dan Cioloș). Transcriu primele 14 secunde din cele 30 ale clipului: “Stimați vechi politicieni, vă promitem că o să aveți mari probleme cu noi. Nu veți mai putea trage de timp cu autostrăzile pentru că nu v-ați luat voi șpaga la partid și nu o să mai aveți agenții neguvernamentale inutile în care o să vă plasați nepoatele și finișorii (...)”. Următoarele 16 secunde sunt variațiuni pe aceeași temă.
Ce a vrut să transmită poetul electoral? Și cui? După cum se vede, destinatarii mesajul sunt “stimații vechi politicieni”, indiferent de partid. E de presupus că USRPLUS se referă la partidele la partidele mai vechi de patru ani, adică înainte de înființarea USR, iar anul 2016, în care USR a intrat în Parlament, este borna istorică ce va separa de acum înainte timpul în două ere distincte: înainte de USR, respectiv după USR. Trecând peste complexul mesianic de Obor al USRPLUS, este de remarcat că taman înainte de anul 0 al izbăvirii naționale, adică 2016 (după scripturile de partid), politicianul aflat în prima poziție executivă a țării, la Palatul Victoria, era Dacian Cioloș, actualul co-președinte al USRPLUS. Ceea ce îl face pe acesta nu doar un politician vechi, ci și unul montat la putere de alți politicieni vechi: Klaus Iohannis, PNL, Traian Băsescu & PD-L (vezi poziția de la Bruxelles a lui Cioloș, de comisar european), Călin Popescu Tăriceanu & PNL & PSD (ministru al Agriculturii). Alte complexe ale USRPLUS trebuie să fie aici de vină pentru acest mix între feciorelnicia clamată a noului partid și experiența unsă cu diverse alifii a lui Cioloș.
Dar să ajungem și la mesaj: potrivit clipului pomenit mai sus, împricinaților “vechi politicieni” li se promite că o să aibă “mari probleme” cu USRPLUS. Pare logic că asta presupune o ședere în opoziție a USRPLUS, deci o poziție constant critică (supoziție confirmată de următoarele mesaje: “Nu veți mai putea trage de timp cu autostrăzile pentru că nu v-ați luat voi șpaga la partid și nu o să mai aveți agenții neguvernamentale inutile în care o să vă plasați nepoatele și finișorii”).
Mesaje mai vechi ale USRPLUS, însă, dădeau drept foarte posibilă o intrare la guvernare alături de PNL (compus din vechi politicieni, ca orice vechi partid care se respectă). Să se înțeleagă de aici că USRPLUS își va critica de la putere colegii de guvernare? Se întâmplă asta în multe alianțe politice, dar nu se anunță dinainte, din campania electorală. Sau USRPLUS va rămâne în opoziție, dar a mințit când a spus că o să intre la guvernare? Nepătrunsă e metafora poetului electoral.
Până una, alta, mi-ar fi foarte greu ca votant USRPLUS, n-aș înțelege, de fapt, ce vor oamenii ăștia: să intre la guvernare, ca să pună în practică ideile neprihănite și salvatoare, sau să nu intre, de dragul de a înjura “vechi politicieni”? Și, oricare ar fi planul, de ce nu-l comunică întocmai, clar și fără ocolișuri? Sau poate că ăsta e planul: cu noii politicieni în două luntrii. Un plan de foarte mare succes, pe care l-a explicat chiar Cioloș, când i-a comunicat lui Jean-Claude Juncker cum e dispus să sară din luntrea PPE în cea a PSE ca să rămână comisar european: “Este adevarat însă că în discuția mea cu J-C Juncker am lăsat să se înțeleagă că, pentru un posibil nou mandat, dacă va fi nevoie, aș putea fi susținut și de grupul socialiștilor din Parlamentul European. Mă bazam pe faptul că, pentru reforma PAC am avut negocieri complexe în care, pe lângă susținerea puternică și valoroasă a PPE care m-a asimilat pe lista comisarilor PPE chiar dacă nu eram membru al unui partid, am avut canale deschise și am lucrat bine cu mai multe grupuri politice din Parlamentul European”.
