Făceau rezervările prin rotație: o dată el, o dată ea. Lui îi plăcea să meargă la un hotel mare, cu restaurant și bar; ei îi plăcea să rezerve locuri într-o pensiune mică și retrasă. Dar alternările erau acceptate de ambii și chiar simțeau că îi fac să se simtă mai bine. Într-una din zile (era rândul soțului să facă aranjamentele) el o anunță pe soție că, folosind toate economiile comune, a făcut o rezervare la unul dintre cele mai scumpe hoteluri dintr-o destinație exotică. Bănui că nu ne va mira stupoarea, ba chiar revolta soției. Căci evident soțul încălcase niște prezumții tacit acceptate: în niciun caz delegarea lui să facă rezervare la hotel nu însemnase că putea să cheltuiască, așa cum voia, toate economiile familiei.
Ceva asemănător s-a întâmplat – dar la nivelul întregii societăți românești – după alegerile parlamentare din 2016. Cei mai mulți dintre noi considerau, și cred că în mod corect, că e vorba de niște alegeri obișnuite: câștigătorii vor promova poate alte politici decât cele pe care le-ar fi promovat cei din opoziție (și care la un moment dat fuseseră și ei la putere), dar în anumite limite pe care le acceptăm cu toții. Adică, pe direcția democratizării țării și dezvoltării ei în lumea europenă. Nu cred că cineva a crezut atunci că votăm pentru sau împotriva valorilor democratice, pentru sau împotriva instaurării unui regim autoritar și arbitrar.
Or, de un an și jumătate – stupoare! – câștigătorii alegerilor ne spun că alegerile din 2016 au fost excepționale, că i-am mandatat să schimbe direcțiile strategice ale evoluției societății noastre; că democrația înseamnă altceva decât am crezut, că dreptatea nu îi privește pe cei păgubiți, ci pe hoți și pe corupți, că arbitrariul e de preferat legii. Această frapantă contradicție între ce fac azi liderii PSD și ce acceptaserăm odată cu alegerile din 2016 că ar putea să facă în mod legitim cred că este la temelia tuturor acțiunilor de protest care au avut loc: e rezistența împotriva asumării ilegitime, imorale de către PSD a unui rol pe care nu i l-a acordat nimeni.
Mandatul dat de câștigarea alegerilor parlamentare în 2016 a fost pentru continuarea democratizării și pentru aplicarea de politici de tip european în favoarea cetățenilor, nu pentru dărâmarea statului de drept. De aceea, a invoca azi votul de atunci ca temelie a legitimității acțiunilor puterii e inacceptabil.
El nu justifică atentatul la statul de drept, reprimarea brutală de către jandarmerie a protestelor. Dimpotrivă: votul de atunci arată ilegitimitatea acțiunilor de acum, precum și dreptul cetățenilor de a rezista.
Adrian Miroiu este profesor de Științe Politice la SNSPA București
