Planificarea defectuoasă a ofensivei, lipsa de coordonare și incapacitatea de a menține liniile de aprovizionare, ce a avut drept consecință împotmolirea și abandonarea armamentului din cauza lipsei de combustibil, sunt doar câteva din eșecurile răsunătoare ale rușilor în Ucraina, care au ajuns la cunoștința opiniei publice internaționale.
Ca să nu mai vorbim de pierderile consistente de vieți omenești, provocate de o armată ucraineană modernă, periculoasă, eficientă și „descentralizată”, care s-a organizat în grupuri mici de atac, cu autonomie mare în luarea deciziilor. Nu este deloc o întâmplare că Armata ucraineană s-a descurcat atât de bine de la începutul invaziei. Din cauza el, Vladimir Putin se află în ingrata situație de a nu putea anunța de 9 Mai, Ziua Victoriei, nicio victorie de răsunet. Despotul de la Kremlin va trebui să confecționeze una din micile reușite ale armatei sale, pentru ca, ulterior, aparatul de propagandă să o vândă rușilor, a căror încredere în comandantul lor suprem se diluează de la o zi la alta. Ea a ajuns undeva la 60%, de la peste 80%, dar, în mod cert, este mult mai mică, având în vedere că sondajele sunt cosmentizate într-un regim autoritarist.
Este evident că Rusia a subestimat Ucraina în momentul declanșării așa-zisei „operațiuni speciale”. Însăși alegerea acestei denumiri a avut scopul de a transmite mesajul că Ucraina este prea mică și neajutorată pentru ca Rusia să o ia în serios și să declanșeze un război împotriva ei. Este evident că Vladimir Putin și generalii săi au trimis trupe insuficiente să invadeze Ucraina. Care, pe deasupra, nici măcar nu au fost eficiente.
Ca să oprească declinul în sondaje, Vladimir Putin trebuie să recurgă la un gest spectaculos de 9 Mai. Declararea războiului, vehiculată ca posibilă strategie, ar fi o recunoaștere implicită a eșecului „operațiunii speciale”. Deși a fost negată de Kremlin, nu este exclusă. Ea trebuie împachetată, însă, într-un mesaj propagandistic care să o prezinte drept o etapă a conflictului. Declararea războiului nu va viza Ucraina, ci NATO. Occidentul care sprijină Ucraina cu arme și a decis astfel să intre în conflict.
Rusia și-a proiectat întotdeauna puterea apelând la minciună. Pentru că nu se poate compara cu rivalele sale, SUA și China, nici ca putere economică și nici ca forță militară, a creat impresia, prin propagandă, că este mai puternică decât este în realitate. La fel se comportă și în apropierea zilei de 9 Mai, apelând la declarații sforăitoare despre eventualitatea unui război nuclear, sau prin alimentarea tensiunii în Transnistria, folosită într-un veritabil război psihologic împotriva Ucraine, dar mai ales, a Republicii Moldova, în care Rusia alege să bage spaima în cele două popoare, deși capacitatea trupelor ruse din Transnistria de a se implica eficient în conflict este redusă.
Istoria a demonstrat că, în situații disperate, Rusia are capacitatea de a se mobiliza și a întoarce soarta chiar a unor războaie. Stalingradul este exemplul cel mai la îndemână. Dacă va mobiliza un număr foarte mare de soldați, așa cum se prefigurează, Rusia va fi extrem de periculoasă. Soarta războiului ar putea fi tranșată rapid în favoarea sa. Nu trebuie să ignorăm faptul că declararea războiului împotriva Ucraine îi va permite Rusiei să-și activeze alianțele, în special cea cu Belarus, care, în eventualitatea intrării în război, ar putea înclina balanța.
